Sătulă de oameni "binevoitori", care îşi spun părerile şi dau sfaturi pe
care nu le cer, mă revolt cu indignarea pe care o scot de la naftalină
foarte rar, pe timp de frig. unul pe care nu mi-l poate potoli decât
exprimarea.
Iubesc. Şi iubesc cum mi-am dorit şi cum am cerut ani la rând. Cu
încredere şi demnitate. Acea demnitate de femeie care ştie că un adevăr
căruia îi pui o fundiţă roşie nu este mai puţin adevăr. Acea demnitate
pe care mi-am păstrat-o ori de câte ori toţi îmi cereau să o las.
Iubesc. Fără ascunzişuri şi temeri de "vei pierde timp pe care nu îl
mai poţi întoarce niciodată, lângă un bărbat nedemn de tine". Iubesc cu
toată fiinţa mea bărbatul care mi-a arătat că se poate şi aşa. Aşa,
nelumesc. Nebun şi atemporal. Bărbatul lângă care nu mă văd pentru
următoarele 3 luni din viaţă, pentru următorii 5 ani sau pentru
următoarele 4 toamne. Ci pentru totdeauna. Pe timp de pace, pe timp de
război, pe vreme rea ori bună, în metrou sau în limuzină, pe stradă ori
pe cer. Dar întotdeauna ÎN SUFLET. DE MÂNĂ.
mă revolt pentru că prea se poartă moda cu "îţi vreau binele". Şi vă întreb indignată: DE UNDE ŞTIŢI VOI CE E BINE PENTRU MINE?
Habar nu am cum de a ajuns iubirea să fie condamnată pentru că e
purtată unui bărbat care mă priveşte în ochi şi îmi spune TE IUBESC nu
din vorbe, ci din pleoape. Cum de a ajuns să fie blamată pentru că se
îmbracă neconvenţional şi pentru că refuză să se conformeze regulilor
voastre?
mă revolt cu tăria de a privi pe oricine în faţă şi a striga fără
bariere: DA, IUBESC! ŞI NU IUBESC UN OARECARE, IUBESC EXACT BĂRBATUL PE
CARE MI L-AM DORIT, EXACT BĂRBATUL CARE MI-A DESCHIS POARTA ÎMPLINIRILOR
ŞI CARE MĂ ŢINE DE MÂNĂ ORI DE CÂTE ORI E ÎNTUNERIC ŞI NU VĂD. BĂRBATUL
ÎN MÂNA CĂUIA MI-AŞ PUNE VIAŢA FĂRĂ TEAMA CĂ M-AR SCĂPA VREODATĂ,
PENTRU UN ALT MOTIV DECÂT ACELA DE A MĂ STRÂNGE ŞI MAI TARE.
Mă revolt pentru că nu am nevoie de sfaturi şi judecăţi. Am nevoie
de dragoste. Pe care, din fericire, o primesc în fiecare secundă, fără
să fiu lângă el. Dragostea nu ţine cont de distanţe şi ani, de rasă şi
reguli. Ţine cont doar de ea. De asta dragostea nu moare niciodată!
Pentru că are curajul să înfrunte orice, şi nu trădează niciodată.
Dragostea nu scoate pistolul pe la spate, nu trage perfid şi nu fură
gloanţele altuia pentru a se salva. Dragostea iubeşte şi atât.
Noi nu ţinem cont doar de noi. Ne uităm mereu în grădina celuilalt,
pentru a vedea ce a mai plantat, ce şi-a mai cumpărat pentru udat. Vrem
roade cât mai multe, să ne lăudăm apoi că am găsit soluţia care ni le va
aduce pe cele mai bune.
De asta nu putem iubi cu toată fiinţa noastră. pentru că dăm din ea
altora, aşa, fără să ne ceară. Şi culmea, nu e nici fiinţa care să aducă
bucurie!
Mă revolt cu dispreţ faţă de cei care îşi dau coate când spun atât de sigură pe mine: "Sunt fericită!"
Da, sunt fericită! Pentru că am avut curajul să cer de la viaţă
exact ce am avut nevoie şi să refuz orice aproximare. Pentru că am rămas
singură ori de câte ori mi s-a oferit mai puţin decât meritam, ori de
câte ori mi s-au luat darurile după perioadele de "miere" ale unei
relaţii.
Sunt fericită pentru că am avut demnitatea de a spune în faţă MERIT
MAI MULT DECÂT CEEA CE ÎMI OFERI TU! Şi sunt şi mai fericită pentru că
m-am oprit la EL. Pentru că n-am stat să număr anii care ne despart sau
visele pe care mi le-ar putea împlini. N-am pierdut vremea gândindu-mă
la ce ar fi dacă... sau ce ar spune alţii...?
N-am aruncat gunoiul lăsat de alţii la poarta inimii mele în curtea
LUI. Am avut curajul să îl duc cât mai departe, deşi singură, pe timp de
nopate, e periculos. Dar pentru a ajunge unde îţi doreşti trebuie să
rişti. Şi am riscat. Şi nu regret. Şi n.am să admit vreodată să îmi fie
judecate deciziile pentru vorbele celor care îmi trăiesc mie viaţa, în
loc să şi-o confecţioneze pe a lor. Dacă nu din dragoste, măcar din
hârtie creponată.
Mă revolt pentru tupeul de a judeca DRAGOSTEA. Şi de a admite că TU
ŞTII MAI BINE DECÂT MINE CE ESTE BINE PENTRU MINE! TU, oarecare om care
îţi permiţi să mă opreşti din trăit alături de el, pentru a-mi da lecţii
de viaţă pe care ţie nu ţi le-a predat nimeni, pentru că nu ai fost la
şcoala DRAGOSTEI ADEVĂRATE.
mă revolt pentru că vă permiteţi să mă învăţaţi regulile unei iubiri
pe care eu nu o cunosc şi cu care nu doresc să interacţioez.
Am învăţat să mă las iubită.
Am învăţat să las libertatea să curgă ca un ocean între mine şi el,
fără teama că ne vom îneca. Am învăţat să fac din râu ocean şi din
lacrimă râu peste care să pun ca pod dragostea mea. Să-l trecem
împreună, de mână şi să plâng de fericire când am ajuns la destinaţie:
fericire.
Mă revolt pentru că nimic din ceea ce am învăţat nu mi-a fost
recunoscut, ci doar condamnat. Şi, mai grav, nici nu îmi pasă dacă e ori
nu acceptat. Atunci, cu ce drept timp consumat pentru a ţine predici
unei femei care iubeşte mai presus de orice bărbatul căruia îi va dărui
tot mai mult, în ciuda barierelor şi regulilor voastre?
Iubesc dincolo de lumea voastră limitată şi încătuşată de NU AI
VOIE. Şi ţintesc mai sus decât puteţi voi distinge. Dincolo de hârtiile
voastre semnate la starea civilă, de inelele de logodnă dăruite la cine
romantice, de rochia de mireasă îmbrăcată de câte o duduie care acceptă
orice, numai să fie DOAMNĂ. Căci nu înţelege că DOAMNĂ NU E EGAL CU
NEVASTĂ.
Dincolo de mândriile voastre de femei măritate cu bărbaţi potenţi
financiar, care vă pun la dispoziţie cardurile de credit şi un nume pe
care îl purtaţi cu mândrie, dar fără de care nu valoraţi nimic.
Dincolo de siguranţa voastră că "aţi pus mâna pe el" şi orice altă
femeie nu reprezintă nici un pericol, pentru că voi aţi devenit peste
noapte doamne, câtă vreme restul sunt numai ispite. Dincolo de siguranţa
voastră că pe un bărbat îl ţii lângă tine aşteptându-l cu mâncărică şi
cu hainele pe umeraş.
Mă revolt cu indignarea femeii care nu are nevoie de nici una din
aceste "reţete de a ţine bărbatul lângă tine" şi de nici unul din
sfaturile bărbaţilor care îmi vor binele susţinând sus şi tare că ei
ştiu cel mai bine cât voi suferi eu, căci ei sunt tot bărbaţi.
Şi pentru a vă asigura că n-am să renunţ la fericirea mea pentru cea
pe care mi-o vindeţi voi pe 2 parale, vă spun plină de siguranţă:
IUBESC! BĂRBATUL PE CARE NIMENI NU MI-L VA PICTA ÎN CULORILE ALESE
DE EI! BĂRBATUL PE CARE ÎL VOI DESENA MEREU PE GEAMUL INIMII MELE,
ABURID A CEAI NEGRU, PE VREME DE IUBIRE ALBĂ. PURĂ, CA DRAGOSTEA CE I-O
PORT.
IUBESC! ŞI NIMENI NU MĂ VA CONVINGE SĂ RENUNŢ!
TE IUBESC, dragul meu! Cu sufletul pe care l-ai descoperit
altfel decât l-au împachetat alţii şi cu inima care ţi-a împuşcat
promisiunea de a nu mai iubi niciodată. A ucis-o şi a pus în locul ei
numele meu. Acela pe care mi l-ai dat într-o zi în care nu ai avut
nevoie de reguli pentru botez
.
TE IUBESC pe tine, ci nu himere şi Feţi Frumoşi veniţi să mă
răpească şi să mă facă prinţesă peste palatele lor de aur şi
nestemate,după ce am semnat un act de căsătorie.
TE IUBESC copilăreşte şi matur, nebunesc şi fără medicament.
31 oct 2012
