Ai uitat

Ce repede-ai uitat povestea noastră
Cu dulci şi calde şoapte scrisă-n suflet
Ce repede-ai uitat priviri şi vise
Şi o iubire ce trăia-n necuget.

Ce repede se duce viaţa asta
Şi cât de repede mă duc şi eu
Să-ngrop iubirea ce-mi striveşte glasul
Şi mi-o aruncă-n groapa lui „mereu”.

Cum ai uitat că dorul mi-este dor
Şi că iubesc, nu strig fără credinţă,
Cum ai uitat şi-nchis-ai poarta ta
Şi-ai aruncat a cheii biruinţă!

Uitat-ai, dragul meu, povestea noastră
Ce nu trăieşte-n mări şi în oceane,
Trăieşte-n palma mea ce astăzi taie
Iubirea ta. Ce foame, ah, ce foame

Îmi e de fericire şi de dor
Dar nu mai am nici dor, nici amintire
Nici să privesc nu pot, nici să ascult
Şi nici pe tine nu te am. De azi nici tu (nu mai ai)... iubire.

Uitat-ai, dragul meu, de tot.... de tot.
Şi nu te doare, căci nu ştii cum e Singurătatea fără de iubire
Şi nici iubirea fără împliniri
Ştii doar că te iubesc. C-aştept o regăsire.

04 oct 2012