pentru palmele mele

duminică, 20 noiembrie 2011

IMPREUNA VOM REUSI!

Împreună REUŞIM!!!

Când eram mică găseam de fiecare dată cadourile pe care avea să mi le aducă Moşul. Mama trebuia să inventeze de fiecare dată câte o poveste a celor găsite. Se enerva de fiecare dată când găseam „şi-n gaură de şarpe”. 
Azi mi-a povestit cum îşi dorea să nu caut, să nu mă prind de minciunile ei, să stau locului şi să îmi văd de ale mele.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Mama mea îşi dorea să NU CAUT!!!
Ştiţi ce înseamnă asta pentru o mamă ce are în braţe un copilaş cu autism?
O putere ce ar vrea să o cumpere vânzându-şi viaţa!!!
Copilul cu autism nu caută. Nu crede în Moş Crăciun. Nu „se prinde” de minciuna tatălui, de ironia bunicului, de păcăleala fratelui mai mare.
Autismul fură copilăria!
Noi vrem să le redăm surâsul. Să-i învăţăm să ne privească în ochi, să ne spună ce-i doare, de ce!
Vrem să le putem privi părinţilor ochii înlăcrimaţi nu de tristeţea diagnosticului, ci de bucuria şansei de a reuşi!
ÎMPREUNĂ!
Ei nu ştiu ce însemnă Moş Crăciun. Dar pe noi ne doare nepăsarea lor.
Părinţii plâng neputinţa lor de a zâmbi unui cadouaş deschis în prag de seară, chiar dacă în el nu se află trenuleţe scumpe.
Şi-ar dori ca, oricât de săraci le-ar fi brăduţii, să îi poată vedea pe aceşti copilaşi cum se strâng nerăbdători în jurul bradului şi aşteaptă cu nerăbdare să primească un măr.
Şi-ar dori ca bătaia în uşă să îi facă să alerge grăbiţi pentru a-i deschide Moşului.
Mamei. Tatălui. Dar ei nu ştiu cum să o fac. AR VREA!!!!
Opriţi-vă pentru o clipă şi imaginaţi-vă că într-o dimineaţă vă treziţi în junglă. Că nu ştiţi limba maimuţelor şi regulile naturii. Şi trebuie să supravieţuiţi.
Ce faceţi?
Oricare v-ar fi răspunsul, sunt sigură ca voi veţi da nişte răspunsuri. Poate ele nu vă vor ajuta să supravieţuiţi, dar cu siguranţă voi înţelegeţi ce vă spun eu să faceţi. Voi puteţi pune întrebări ajutătoare, voi puteţi să-mi spuneţi: „nu înţeleg, cred, poate că..., aş putea, nu cred că e cazul”.
Copilul cu autism nu poate!!! Nimic din ceea ce puteţi voi! Pentru că NU ŞTIE CUM!
HAIDEŢI SĂ ÎL AJUTĂM SĂ REUŞEASCĂ SĂ NE ARATE CĂ VREA. MULT. DAR NU ŞTIE SĂ CEARĂ!
Nu sunt decât un om care lucrează cu aceşti copilaşi. Care a învăţat, alături de ei, ce înseamnă să plângi de fericire.
Aş vrea să ne prindem împreună în hora inimii lor şi să le dăm şansa de a învăţa să se bucure, să CEARĂ. Înainte de a PRIMI.
Aş vrea să strângem împreună câţiva bănuţi pentru ca cei care nu pot financiar suporta cheltuielile terapiei, să aibă şansa de a învăţa că SE POATE!
Aş vrea să dăm şansa câtorva copilaşi de a beneficia de terapie. Costurile sunt foarte mari. Dar ÎMPREUNĂ PUTEM!
Cine este interesat şi poate dona oricât, sau este interesat să afle detalii despre această tulburare, mă poate contacta la numărul de telefon 0728055416 sau la adreasa de e-mail: monica.berceanu@yahoo.com
Donaţiile pot fi strânse până la data de 21 decembrie 2011.
Sunt sigură că PUTEM!!!

Monica Berceanu (psihopedagog)

CONCORDIA LEARNING CENTER, BUCURESTI

http://concordialearningcenter.wordpress.com/

vineri, 11 noiembrie 2011

Paul...(Paduraru) ESTI exact opusul titlului acestui blog!!!

http://dansezpentrutine.protv.ro/video/16090/pagina/1/super-dansez.html

daca ODATA CA NICIODATA ar putea fi pentru o singura data in viata in VIITOR, tu ai fi cel care ai schimba gramaticile lumii!
plang rar. Cu adevarat. si CU ADEVARAT inseamna atunci cand traiesc prin altii propria mea viata, propria-mi durere, propria-mi nedreptate. Ce mi-e facuta!
ceea ce am vazut in seara asta m- a rascolit atat de tare incat daca as putea ti-as scrie viata pe foi de carte si ti-as face cadou titlul: VEI FI!
am vazut nedreptate! pt ca oamenii care au ceva de spus nu spun urland cu trambita in politica! o spun prin sufletul pe care si-l pun pe tava oamenilor prin ceea ce au ei cel mai de pret. fiecare cu ce are! tu ai talent! si nu la a imita dansurile altora. tu le creezi! e mare ... cum sa-i zic? nu prea imi gasesc cuvintele!!!
da, tocmai eu, care mereu le am in buzunar. asta din dreptul inimii!
dar... exista si oameni- rari, ce-i drept-, care mi le smulg. si le pastreaza pt ei fara sa stie. acum sau vreodata!
unul din ei esti tu.
mi-ai smuls ce am mai de pret: cuvintele si lacrimile!
nu plang pt povestea care trebuia sa impresioneze, asta se intampla de obicei cu noi: alegem povestile de viata care ne impresioneaza prin putere. aia de a supravietui. fara bani!
eu nu te-am "ales" pt asta!fara bani multi sunt! esti "subiect de suflet al meu" pt ca traiesti din pasiunea ta! pasiunea aceea pe care ai pus- o mai presus de orice!
pt asta plang: ca putini pun pret pe ceea ce poate cineva sa spuna fara cuvinte de lamentare. tu spui prin ceea ce faci.
si nu spui ca esti un amarat care are nevoie de bani pt, o casa pt, o sala pt... spui ca ai un talent. dar stii cum o spui? exact fara acele cuvinte care imi lipsesc mie acum sa exprim ce imi spune sulfetul cand ma uit la tine!
sau prin tine!
si ma vad pe mine! neindreptatita.
traieste prin pasiunea ta viitorul care iti va aprinde lumanarea sperantei ce tomcmai ti-a fost stinsa!

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.
scrie-ti asta ca deviza de viata!!!
mai mult nu pot sa spun!
esti... lacrima dupa lacrima!