pentru palmele mele

luni, 27 iunie 2011

de ce DOAR El?


De ce mereu, oricati barbati m-ar dori, m-ar iubi, m-ar strange in brate, mi-ar da tot, m-ar tine ca pe o comoara, m-ar tine de mana, m-ar pretui, ma intorc cu gandul la El?
de ce mereu, oricat as fi de rece, de nepasatoare la trecutul din care a facut si El candva parte, ma intorc pe strada amintirilor mele, la capitolul care incepe simplu, cu G? De la ... GREU!
DE CE niciodata nu am incetat sa STIU ca El este singurul care m-a inteles si m-a acceptat exact asa cum am fost, singurul care m-ar putea iubi si respecta neconditionat, singurul care m-ar putea face fericita?
de ce niciodata nu m-am gandit ca m-ar putea parasi, rani, umili? De ce niciodata nu mi-a fost teama sa-l iubesc?
de ce mereu am stiut mai mult decat oricine altcineva din viata sa sa-l ascult, sa-l pretuiesc, sa-l inteleg, sa fiu mandra de El! - de OMUL El!???
de ceea ce ESTE El, nu de ceea ce face El!??
de ce de fiecare data cand l-am judecat am facut-o cu furie surda si doar pentru ceea ce NU a facut cu NOI?
De ce mereu m-a durut sa aud persoane care ma iubeau ca-mi spun " MERITI CEVA MAI BUN!"? De ce m-am infuriat de fiecare data cand a ales sa taca, in loc sa imi spuna in fata "NU TE VREAU!"?
De ce mi-a fost greu sa inteleg ca intr-adevar ma vroia, dar altfel decat pe oricine altcineva?
de ce mi-a fost greu sa accept ca toti putem astepta sa primim, dar prea putini sa daruim?
de ce n-am crezut niciodata ca isi bate joc, ca se joaca cu sufletul meu, ca ii place sa isi demonstreze ca ma poate avea oricand?
de ce mereu am crezut ca nu e FINAL decat atunci cand se vor consuma toate?
de ce de fiecare data cand ma uit la pozele kaki imi zambeste sufletul pentru ca stiu ca "in buzunarul de la piept, in dreptul inimii" (Dumitru Berbunschi) poarta cerul cu toate nuantele sale de albastru!
de ce m-am intors de fiecare data ochii spre cer atunci cand am simtit ca mi-am pierdut puterea de a iubi si i-am vazut numele scris pe primul nor? Nu pentru ca il iubesc pe el, ci pentru ca pe EL l-as putea iubi neconditionat. Fara temeri si neincrederi.
de ce, oricat de mult as dori pe altcineva, stiu ca nu ma va putea implini vreodata asa cum ar face-o El?
am gasit raspunsul azi, cand imi ascultam sufletul cum se cearta cu ratiunea, pentru un gram de VIATA.
Pentru ca EL este barbatul rebel care nu isi sapa barbatia cu uneltele vorbelor dure, copilul hoinar al unui cer care nu sta sa ploua pentru ca vrea sa inunde lumea, ci doar sa racoreasca sufletele celor care au curajul sa isi ridice ochii sa-i priveasca pe ai lui si sa ii scrie cu litere de ploaie "AM INCREDERE IN TINE!"
Pentru ca El este copilul care nu si-a uitat copilaria la marginea satului atunci cand a pornit in lume. Pentru ca s-a intors de fiecare data pe aceeasi strada pe care fugea candva descult. De temeri, de ura, de disperare. Nu doar de papuci!
Pentru ca El este barbatul care stie ca o femeie nu se cunoaste dupa aparenta. Nici dupa zambet, nici dupa chip. Ci dupa suflet.Acela pe care este dispusa sa il deschida in fata lui!
Pentru ca El a luptat sa-si implineasca visele, nu a asteptat minuni dumnezeiesti. Pentru ca El a invatat sa iubeasca, nu a luat examenele iubirii copiind poezioare si recitand pe scena dragostei din Eminescu strofe soptite de dupa cortina.
pentru ca El ...
continua sa isi cante destinul la pianul sufletului de copil.
Si pentru ca e SINGURUL care intelege ce spun.

duminică, 26 iunie 2011

Te-am invins iara, Moarte!!!

Am iesit sa cumpar ceva. Cu plasa in mana, cu gandul la mancarea de pe aragaz - da, azi am vrut sa gatesc!- ma uitam sa rosul de la semafor. Nerabdatoare sa sa schimbe culoarea, ma uit la singura masina care venea in viteza. VERDE! Fara sa realizez pasesc. Aud un zgomot surd si simt ceva rece pe piciorul stang. Ma blochez si tot ce vad este un tip bine imbracat, cu ochelarii de soare prrinsi pe tricou care se ma prinde de brate si ma intreaba " Sunteti bine?"
ma uit la el nedumerita si il intreb nebuna " Era sa ma spulberati, nu?" Tremuram.
Tipul raspunde destul de stapan pe sine " va rog sa ma iertati, da, se putea intampla o nenorocire, vreti sa va duc la spital?"
Ma uit la piciorul stang - acelasi pe care tot o masina mi l-a rupt acum vreo 17 ani- si ii raspund scurt : "NU!Nu am nimic"
Acum, aici, singura si rationala, imi dau seama ce se putea intampla. Acum cateva minute nu am realizat decat ca un tip bine imbracat m-a prins de brate si m-a intrebat daca ma simt bine, SI atat!
Nu mai retin -probabil imi voi aminti- ce am vorbit pana la plecare cu el, dar acum simt o durere in suflet. Pentru ca din senin - mda, tot cerul ala se pare ca e de vina!!!- mi-am amintit ca odata, demult, imi doream sa mor. Copila fiind. Chiar copila. Neintelegand atatea DE CE -uri din viata mea de atunci!
Pe atunci tot un "tip" m-a salvat. Doar ca el nu a coborat dintr-o masina - nici nu stiu ce masina avea cel de azi, nici macar culoarea!!!- ci parca din CER -tot SENIN- sa imi de puterea sa merg prin viata cu fruntea sus. Pentru ca ... Dumnezeu ne-a dat viata si tot El ne-o ia! Nu fi tu cea care ..."
Hm ... parca mi se rupe sufletul. Nu stiu de ce insa!
Ma gandesc ca am invins moartea atunci. Datorita Lui. Mai tarziu -peste vreo 5-6 ani am invins-o tot datorita Lui. Dar fara sa fie prezent. nici cu trup, nici cu cuvinte, nici cu suflet. Doar pe norii inimii mele.
"TU POTI, Monica!"
Mda... si am putut!
Ma doare sufletul. Poate pentru ca realizez cat sunt de singura. Chiar si in clipele astea, in care as putea suna un prieten sa stea de vorba cu mine, prefer sa scriu si sa gust picatura cu picatura durerea asta de suflet pe care nu vreau sa o alin cu nici o pastila. De suflet sau de nesuflet!
L-as suna pe El. Sa-i spun ca sunt in viata! Ca puteam sa nu mai fiu. Si sa ... Doamne, chiar puteam sa mor?
se pare ca DA!
Dar cum sa intru in viata Lui cu forta?
Daca am trecut mereu peste toate scriind, de ce sa nu trec si acum?
si uite asa ma gandesc acum la ceea ce-i spuneam candva chiar lui: " MAINE NU II ESTE PROMIS NIMANUI!"
ar trebui sa nu fim nicviodata egoisti, si orgoliosi, caci nu se stie cand poti sa nu mai fii si sa nu reusesti sa le spui celor pe care ii iubesti ca-ti pare rau, ca le datorezi, ca le multumesti, ca ...
mda, teoria asta o stim cu totii!! Si cu toate astea, prea putini o aplicam.
nu-s prea coerenta in ce spun, stiu, dar daca nu reusesc sa imi adun gandurile, literele numelui sau le apropii si formez ce trebuie!
Ar trebui sa-i multumesc lui Dzeu pentru ca traiesc, si cu toate astea ii multumesc lui pentru ca m-a invatat candva ca viata merita traita. Pana cand DZEU va zice "GATA!"
sI DATORITA LUI ii voi multumi lui DZEU ca nu am ajuns acolo sus, in cerul ala in care el urca pentru a se intoarce victorios.
Imi trec atatea prin minte acum, ca nu reusesc sa le cuprind, dar tot ce pot sa adun sunt cateva vorbe: atunci cand iti dai seama ca esti singur te cuprinde teama de a nu ramane asa. Atunci cand insa iti dai seama ca esti IN VIATA te cuprinde teama de a nu fi aratat celor care cu adevarat merita tot ce simti pentru ei. Cu tot cu gesturi.
Nu m-am dus niciodata sa ii spun in fata " Multumesc pentru tot!"
am scris si atat.
stiu ca a citit si a apreciat, dar oare e de ajuns? Nu! chiar NU!
AM acuzat mereu "TU ESTI VINOVAT PENTRU CA ...!", dar niciodata nu m-am dus la usa lui. pur si simplu. Fara sa-i cer sau sa-i dau ceva!
doar atat: UN GEST!
NU, PENTRU ca orgoliul meu e mai presus de simplul gest de a privi in ochi omul datorita caruia azi sau ieri sau in orice alta zi esti capabil sa mai ai orgolii...
N-am facut niciodata o dovada concreta ca ceea ce spun e adevarat, dar m-am asteptat sa faca el o mie de pasi intr-unul! pentru ca e de ajuns ca eu sa SPUN!! el trebuia sa FACA!!!
Mda ...
si .. acest MINUT pe care multi il cerem sa putem dovedi ar putea sa se transforme. In orice, dar sa nu mai existe Timp pentru a face ce simtim!!!
Eu traiesc!
si prin mine ... multe nespuse! sau nedovedite!
Tu vei sti ce vreau sa spun, daca vei citi vreodata!
huh, sa le ia dracu` de VORBE!!!
(si sa mi le transforme in fapte!)
mda ... din nou!!!

N in 1:))

Scriu. De ani de zile. Cand sunt fericita, cand sunt trista,cand plang, cand rad, cand iubesc, cand sunt furioasa... cand SIMT. orice!
si de fiecare data se gaseste cate unul -DA, BARBAT- care sa se infurie ca El este "andrisantul".
asta daca scriu de rau. Daca scriu de bine ma intreaba cu litere mici :))- adica nu tipa- sau cu voce usor stinsa "E PENTRU MINE?" Vai, ce fastaceala:))!!!
de fiecare data am aceeasi reactie: RAD! Pentru ca niciodata nu ma intreaba cel pentru care e scris.:))
Fie pentru ca nu stie, fie pentru ca stie prea bine si nu mai are rost sa intrebe, fie pentru ca nu-i pasa, fie pentru ca am scris prea multe despre el, incat s-a saturat sa se regaseasca:)).
Zilele trecute am primit un e-mail de la viitoarea sotie a unui El. Care ma ruga sa nu ii mai trimit iubitului ei e-mailuri, pentru ca se vor casatori. Prima reactie a fost un soc. "Cand.. ceeeee?":))
si mi-am dat seama mai tarziu despre ce vorbea: cand postez ceva nou aici, se trimit automat e-mailuri catre persoanele din lista mea. Nu catre toate, dar chiar nu am habar la ce adrese. Am setat eu vreodata probabil:)). Iar acum, sincer, mi-e foarte lene sa caut acele adrese si sa le sterg.
asa ca ma adresez tuturor iubitelor presupusilor "barbati fatali de care sunt eu indragostita/ ii vreau/ ii iubesc, ETC" :)) si mai ales LOR (barbatilor fatali): PANA CAND NU VA VEDETI NUMELE INTREG TRECUT IN ACEST BLOG, NU MAI BANUITI CA ESTE VORBA DESPRE VOI!(SAU DESPRE IUBITII VOSTRI, ACTUALI!!!) INTREBATI, VI SE VA RASPUNDE!!!:)
Pana la urma, niciodata, NIMENI,(barbat) nu si-a gasit locul / numele aici, decat daca a insemnat ceva pentru cea care scrie!!! FERICE DE EI, zic unii!!! Eu zic : FERICE DE MINE, CA POT SA TREC PESTE ORICE SCRIIND. Zicea un El candva ca eu refulez in acest blog si asa ma descarc, el refuleaza atunci cand vorbeste cu mine! Deci? fiecare isi gaseste puterea sa mearga mai departe in ceva! e dreptul nostru!!!
of, greu cu NOI, dar vorba dlui PAUNESCU " E GREU CU NOI, FEMEILE, IN VIATA/ DAR E SI IMPOSIBIL FARA NOI!":)
greu cu mine, nu? STati linistiti, nu sunt o vedeta care sa isi publice biografia in care sa spuna picanterii:)). Sunt doar o femeie. Iar o femeie stie sa simta si sa traiasca pentru ea.
Nu cere nimanui socoteala. Doar simte. Si atat!
Daca vreti sa nu mai scriu, nu ma mai faceti sa simt:))!!!
E imposibil, nu?
Asa ma gandeam si eu!:P
asa ca ...
luptati pentru o cauza pierduta daca vreti sa ma faceti sa nu mai scriu!
iar pentru a nu mai primi e-mailuri ..:)), daca cineva are rabdare sa caute cum se sterg adresele, pentru a nu se mai trimite, o poate face in locul meu!
Pana atunci, nu cer scuze nimanui, pentru ca nu sunt vinovata pentru ca scriu. Doar atat fac:)), din fericire pentru NOI toti!!
:))
PS : melodia din final este ironica, va explic pentru a nu va mai chinui sa aflati cui ii este adresata.:))

miercuri, 22 iunie 2011

EGOISM



SI ATAT!!!

duminică, 19 iunie 2011

cedare ispitei


cineva imi spunea intr-o zi "SINGURA MODALITATE DE A FACE FATA ISPITEI ESTE SA-I CEDEZI!"
si-am zambit la vorbele astea. Si mi-am intrebat sufletul ce ar face daca ar fi intr-o zi ispitit.
si mi-a raspuns : "LASA-MA SA AJUNG ACOLO SI VEDEM!" :)
HM ... Acum o saptamana si ceva numeam ce traiam LUPTA INTRE RATIUNE SI SUFLET. Azi numesc simplu .. ISPITA!
uite asa se schimba intr-o secunda totul!din sclav ajungi imparat, din print cersetor ... si lista continua!
si-am cedat. unei dulci ispite care mi-a facut sufletul sa tresara, sa planga, sa rada, sa priveasca si sa vada ceea ce vroia. ce ar fi vrut si nu avea. si ce-a avut in final.
am cedat. Pentru ca in viata nu trebuie - asa se zice- sa regreti ce ai facut, ci ceea ce NU ai facut.
si n-am vrut sa ma mai intreb pentru a nu stiu cata oara "OARE CUM AR FI FOST DACA ...?"
Si nu m-am intrebat. Am vazut, am simtit, am trait.
frumos, intens, curat, nebunesc...
si a trecut. Rapid!
nu pentru ca a fost o pasiune de o clipa. Asa cum crezi tu!
Ci pentru ca nu vreau sa accept in viata mea jumatati de masura. Pentru ca nu impart, nu despart si nu dau cu imprumut. Din mine!
Pentru ca "a trece" NU inseamna "a fi indiferent", ci A MERGE MAI DEPARTE. oricat de dureros ar fi, oricate lacrimi s-ar strange in suflet.
Eu nu am dovedit ca am SIMTIT, ci ca am TRAIT si atat. Ca nu mi-a pasat ca ranesc, ca amagesc, ca ... sunt inca una din femeile care se folosesc de barbati, care isi implinesc dorintele si apoi parasesc.
Mda, a dracului descriere! Eu, femeia aceea in care ai vazut implinirea sufletului tau, jumatatea care iti intregea sufletul de golan. Tocmai Eu, femeia aceea care ti-a pus in suflet speranta ca exista si fericire. Si implinire, si iubire, si daruire, si acceptare in bratele unei femei. In ochii si in zambetul ei.
Poate ca exact sufletul acela de golan ar fi putut iubi copila din mine, femeia din bratele tale, nebuna din sanatoriul destinului tau :), calatoarea din trenul De Timisoara:).
Si poate ca tot eu sunt aceea care ti-a rupt o parte din suflet.
poate esti sincer cand spui ... vorbele acelea frumoase, dar dureros de LA FEL pentru mine!
poate ca intr-adevar barbatii pe care i-am vrut/iubit nu m-au meritat si nu mi-au vazut valoarea, asa cum o vezi tu.
poate...
dar eu ma arunc in bratele temerilor mele si raman acolo. Singura. Pentru inca o vreme sau pentru o viata.

marți, 7 iunie 2011

Iubire contra cost

tarziu, prea tarziu pentru tine, pentru Noi, ti-ai dat seama ca nu banii tai ii vreau. Ca nu sunt femeia aia care merge pe strada cu gandul la intensitatea sarutului pe care trebuie sa ti-l dea pentru a-i cumpara ultima pereche de pantofi pe care i-a vazut in vitrina magazinului de fite!
tarziu, mult prea tarziu, ai inteles ca viata mea nu sta in mainile bancherilor, al masinilor de fite si al gentilor de firma.
ai inteles inainte cu cateva clipe de a pleca eu ca sunt femeia aceea care iti putea oferi iubire fara contracost.
tarziu, prea tarziu pentru Noi ai decis sa imi spui adevarul care mi-a rupt sufletul in 2. Mi l-a cusut apoi cu fir de sange si acum incearca sa se topeasca. - el, firul.
hm ... si acum degeaba vrei ca zambetul meu sa mai fie acelasi, ca sarutul meu sa aiba gustul implinirii. sau orice alt gust, dar macar sa existe.
acum degeaba mai spui, e prea tarziu pentru orice.
chiar si pentru plecarea ta, pentru a ma uita!
niciodata nu ma vei uita, oricat de departe vei pleca. oricate femei vei mai strange in brate, oricati ochi iti vor mai spune ce simt. si poate chiar vor simti.
si asta nu pentru ca eu te blestem, ci pentru ca mangaierea mea nu se uita. nici cea cu data cu mainile, nici cea data cu sufletul.
pentru ca ochii mei nu se uita. niciodata. doar pentru ca pastreaza in ei ceva-ul pe care nu l-am dat oricui.
pentru ca banii tai - sau ai Ei- nu au facut decat sa ma indeparteze, nicidecum sa ma apropie.
si-acum ma-ntrebi DE CE ASA?? pentru ca nu ai avut curaj!
si restul nu mai conteaza!

sâmbătă, 4 iunie 2011

Ratiunea mea, sufletul tau!!!

cine spunea "AI GRIJA CE-TI DORESTI ... POATE DORINTA TI SE VA IMPLINI!" multa dreptate a avut.
sunt ani de cand imi doresc sa mai simt ca ma topesc, ca zbor, ca ma inalt, ca ma doare, ca mi-e dor. ani in care am spus "va aparea acel EL care sa ma faca sa simt asta intr-o zi!"
si-a aparut. Si simt. Si simt asa cum am si vrut, cu intensitatea acelor ani pierduti fara simtire, fara traire de "mi-e dor", de "te doresc".
si simt.
si as simti si mai puternic daca ti-as da voie. Sa ma faci sa simt mai mult.
cand sunt sinceri,oamenii pierd. Cam asa e, ai dreptate!
dar si cand te frigi cu ciorba, sufli si-n iaurt!
oricat as simti, ratiunea mea trebuie sa primeze! nu pentru teama de a nu suferi, ci pentru siguranta ca nu voi avea niciodata incredere!
ca nu voi accepta niciodata sa fiu femeia care asteapta cuminte sa-i dai fericire cu gramul, timp cu minutul, dar iubire cu bratele!
exact acele brate in care ma simt in siguranta doar cand ma strang atat de bland cat sa ma faca sa-mi doresc mai mult, apoi atat de puternic incat sa-mi fie teama de dorinta de mereu!
anii mei, astia in care am jurat ca NICIODATA nu voi mai accepta un barbat ca tine au trecut pentru a face loc unora in care voi ajunge in acelasi loc. Raiul acela pe care l-am cunoscut demult si care m-a dus incet, dar sigur, in Iadul in care am ramas apoi pana m-am salvat singura.
daca imi va fi dat sa pot simti DOAR langa cineva ca tine, prefer sa nu mai simt niciodata, si da, chiar sa ajung fara suflet. exact asa cum spui tu!
sa privesc barbatii cu ochii aceia care ard, sa le zambesc cu zambetul ala care rapeste, sa ating cu mainile care dau drumul atat de usor!!!
sa raman singura o viata intreaga. sa nu mai stiu ce inseamna sa doresti, sa plutesti, sa cazi, sa te ridici, sa te arunci, sa te ingropi, sa mori si sa te intorci mereu tot acolo.
sunt nemernica si mincinoasa careia i s-au smuls toate puterile candva. femeia aceia care isi bate joc de sentimentele barbatilor care sunt sinceri. Sunt, da! dar ai uitat sa mentionezi ca sunt exact femeia aceia care nu pune semnul egal intre a alege sa fie rationala si a-si bate joc.
"am sa plang pentru tot ce-am trait" de fiecare data cand nu voi mai putea simti nimic, de fiecare data cand voi vrea sa traiesc, ci nu sa vorbesc si atat!
de fiecare data cand imi voi aminti ce nu am avut curajul sa te las sa imi oferi. Dar lacrimile alea, lasate sau nu sa curga, imi vor spala mereu durerea de a ma fi impotrivit unei iubiri ce mi-ar fi rupt inima in 2. Doar in 2!
iar sufletul tau, acela pe care spui ca ti-l joc eu pe degete, s-ar face scrum daca ti-as da tot. Nu pentru ca ti l-as arde eu,pentru ca ti-as da cu gramul, ci pentru ca ai avea tot si intr-o zi ar trebui sa renunt.
iar in acea zi nu am simti doar ce simtim acum. Nu stii ce inseamna sa dau eu! Toata fericirea aceea de a avea TOT de la mine s-ar transforma in cenusa.
daca Ratiunea mea inseamna durerea sufletului tau ... imi rup sufletul in doua, dar NU renunt la Ea!!!
poate dau cu piciorul, ai dreptate!!!
poate refuz sa scriu acea poveste de dragoste. Din nou ai dreptate!!!
poate...
dar cu SIGURANTA nu mai las sufletul sa-mi conduca viata!!!