pentru palmele mele

luni, 27 iunie 2011

de ce DOAR El?


De ce mereu, oricati barbati m-ar dori, m-ar iubi, m-ar strange in brate, mi-ar da tot, m-ar tine ca pe o comoara, m-ar tine de mana, m-ar pretui, ma intorc cu gandul la El?
de ce mereu, oricat as fi de rece, de nepasatoare la trecutul din care a facut si El candva parte, ma intorc pe strada amintirilor mele, la capitolul care incepe simplu, cu G? De la ... GREU!
DE CE niciodata nu am incetat sa STIU ca El este singurul care m-a inteles si m-a acceptat exact asa cum am fost, singurul care m-ar putea iubi si respecta neconditionat, singurul care m-ar putea face fericita?
de ce niciodata nu m-am gandit ca m-ar putea parasi, rani, umili? De ce niciodata nu mi-a fost teama sa-l iubesc?
de ce mereu am stiut mai mult decat oricine altcineva din viata sa sa-l ascult, sa-l pretuiesc, sa-l inteleg, sa fiu mandra de El! - de OMUL El!???
de ceea ce ESTE El, nu de ceea ce face El!??
de ce de fiecare data cand l-am judecat am facut-o cu furie surda si doar pentru ceea ce NU a facut cu NOI?
De ce mereu m-a durut sa aud persoane care ma iubeau ca-mi spun " MERITI CEVA MAI BUN!"? De ce m-am infuriat de fiecare data cand a ales sa taca, in loc sa imi spuna in fata "NU TE VREAU!"?
De ce mi-a fost greu sa inteleg ca intr-adevar ma vroia, dar altfel decat pe oricine altcineva?
de ce mi-a fost greu sa accept ca toti putem astepta sa primim, dar prea putini sa daruim?
de ce n-am crezut niciodata ca isi bate joc, ca se joaca cu sufletul meu, ca ii place sa isi demonstreze ca ma poate avea oricand?
de ce mereu am crezut ca nu e FINAL decat atunci cand se vor consuma toate?
de ce de fiecare data cand ma uit la pozele kaki imi zambeste sufletul pentru ca stiu ca "in buzunarul de la piept, in dreptul inimii" (Dumitru Berbunschi) poarta cerul cu toate nuantele sale de albastru!
de ce m-am intors de fiecare data ochii spre cer atunci cand am simtit ca mi-am pierdut puterea de a iubi si i-am vazut numele scris pe primul nor? Nu pentru ca il iubesc pe el, ci pentru ca pe EL l-as putea iubi neconditionat. Fara temeri si neincrederi.
de ce, oricat de mult as dori pe altcineva, stiu ca nu ma va putea implini vreodata asa cum ar face-o El?
am gasit raspunsul azi, cand imi ascultam sufletul cum se cearta cu ratiunea, pentru un gram de VIATA.
Pentru ca EL este barbatul rebel care nu isi sapa barbatia cu uneltele vorbelor dure, copilul hoinar al unui cer care nu sta sa ploua pentru ca vrea sa inunde lumea, ci doar sa racoreasca sufletele celor care au curajul sa isi ridice ochii sa-i priveasca pe ai lui si sa ii scrie cu litere de ploaie "AM INCREDERE IN TINE!"
Pentru ca El este copilul care nu si-a uitat copilaria la marginea satului atunci cand a pornit in lume. Pentru ca s-a intors de fiecare data pe aceeasi strada pe care fugea candva descult. De temeri, de ura, de disperare. Nu doar de papuci!
Pentru ca El este barbatul care stie ca o femeie nu se cunoaste dupa aparenta. Nici dupa zambet, nici dupa chip. Ci dupa suflet.Acela pe care este dispusa sa il deschida in fata lui!
Pentru ca El a luptat sa-si implineasca visele, nu a asteptat minuni dumnezeiesti. Pentru ca El a invatat sa iubeasca, nu a luat examenele iubirii copiind poezioare si recitand pe scena dragostei din Eminescu strofe soptite de dupa cortina.
pentru ca El ...
continua sa isi cante destinul la pianul sufletului de copil.
Si pentru ca e SINGURUL care intelege ce spun.

Un comentariu:

dreptul la replica