CUM, fara tine?

Simplu!!!
am invatat sa merg pe drum de mana cu mine, sa adorm cu gandul la Mine, nu la Noi!
am invatat sa pasesc pe treptele sufletului tau pana la ultima. Si sa ma opresc. Pentru ca nu mi-ai permite sa intru.
am invatat sa privesc spre cer si sa ma bucur pentru ca imi voi aminti de tine de fiecare data cand il voi vedea senin. Sau innourat.
am invatat sa opresc in garile oraselor in care traiesti ca oricare alt barbat si sa nu cobor din tren. Nici sa intreb daca te-a vazut cineva alergand sa nu pierzi trenul. Si sansa de a ma revedea. Ci sa zambesc si sa mazgalesc pe geamul aburind a durere de suflet de Mine "POT SI FARA TINE!!!"
am invatat sa plang si cu si fara lacrimi. De durerea neamintirilor cu tine. Caci amintiri fara tine am atat de multe, incat sa acopere amintirile cu tine si sa nu ma doara ca A FOST, dar nu mai este!
am invatat sa port tatuaje, desi mereu am spus NU! nu definitive. Le schimb frecvent. Nu cu numele tau, ci cu Mine despre Tine. Greu de inteles, stiu, dar real.
si nu pe piele. Ci pe suflet.
Pe piele am invatat sa pastrez ceea ce tu ai gravat fara sa vrei, fara sa stii ca va ramane: urmele unor atingeri de palme care s-au impreunat candva cu ale mele pentru a scrie pe inima: "..."
e loc pentru a scrie o poveste. Oarecare! pentru ceilalti!!!
CUM, fara tine??? Simplu: cu fruntea sus!