As pleca! Departe! De tot.
IMi lipseste insa curajul. Acela de a lua totul de la 0 intr-o alta tara, cu alta civilizatie, cu alti oameni - reci sa fie, dar macar sunt altii, si sunt straini- (nu m-ar durea atata nepasarea lor, doare mai tare nepasarea celor de aici!!!)
ma simt musafir. la mine in tara. La mine in casa (inchiriata!), la mine in pat. Diferenta este ca musafirii sunt SERVITI. Eu trebuie sa servesc.
deci ce sunt, de fapt? Un fel de sclav!!!
zic UN FEL DE... pentru a nu ma frustra si mai tare!!!!
Ma simt mica. Prea mica pentru acesti giganti care detin tot si nu dau nimic. Si nici nu cer vreodata gratis - eu-.
Halal Romania, as spune, Dar o spun prea multi!!!
m-AM SATURAT. sI-ATUNCI cand te saturi renunti. Eu insa sunt slaba. Foarte!!!
Nu ma contraziceti, stiu prea bine. Mi-e frica de risc mai mult decat de batranete.
si totusi... tot risc sa traiesc. Ca dracu`!!!
Vreau s-o iau de la 0 intr-o alta lume. Nebuna, fara logica, fara scapare!!!
sa fiu singura si sa reusesc sa nu mai fiu! Sa merg prin ploaie, dar sa simt stropii ca ma apasa, ca ma ingheata!!!
sa am motive sa merg mai departe, sa ma ridic, sa ma ascund. Si sa revin!!!
mda, VREAU!!!
are cineva CURAJ de vanzare?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ai, si tu, curaj, Monicule! Eu am avut, si...am plecat. Adica voi pleca. Am renuntat la tot. Serviciu, Bucuresti, TOT. Chiar si la voi, putinii prieteni adevarati pe care îi am. V-am tradat pentru ca renunt la voi si plec.Asa cum îţi doreşti, tu, sa pleci şi n-ai curaj să o iei de la capăt. Mă doare şi trebuie s-o iau de la capăt. În altă parte, cu gândul la voi, prietenii mei puţini.
RăspundețiȘtergere