Tot TU m-ai invatat candva ca trebuie sa merg cu fruntea sus pe drumul vietii, caci vor veni mai grele toate o data cu anii, si am avut incredere ca asa va fi.
Si azi, dupa 9 ani:) iti multumesc din nou, pentru ca mi-ai dat incredere ca ceea ce ma face pe mine fericita trebuie sa primeze in fata tuturor parerilor oamenilor!!!
iti multumesc pentru ca mi-ai dat curajul sa imi duc la gunoi prejudecatile. Sa nu ma mai uit in urma cu regretul ca daca le-as fi pastrat poate ar fi fost mai bine.
Au trecut anii, si durerile s-au multiplicat. Nu cantitativ, ci calitativ. Si acum simt mai dur, mai real, mai adanc orice suferinta.
Am mai multa putere sa las totul in urma si sa merg inainte. Si asta pentru ca durerea m-a facut "voinica":).
Traiesc. Si nu oarecum. Ci cu siguranta ca oricat de grele ar fi bagajele vietii mele, le pot cara pana la ultima treapta.
Iti multumesc pentru ca mi-ai dar puterea sa inteleg ca in viata important este CINE iti este alaturi, nu CE are acest CINE.
si-as mai putea spune milioane, dar ma opresc!
Traiesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica