Cearcăne

Inima are cearcăne frumoase.

Nu doarme de o viaţă.

Se uită în oglindă, îşi face genele cu rimel

Şi-i sclipesc ochii a potcoavă de cal.

Atâta frumuseţe într-un cearcăn

n-am văzut niciodată.

Ciugulesc porumbeii din el

Şi moartea îl acoperă cu moarte.

Doamne, viaţa e un cearcăn frumos!

29 octombrie 2013

Îmbătrâneşte timpul

Nu mai poate timpul să se ridice din pat

De-atâta bătrâneţe a aobosit obrazul

Nu mai ţine minte când s-a însurat

Şi cu cine

Nici câţi copii are.

Paralizează timpul. I-au murit oasele, muşchii

Şi i se mai mişcă numai ochii.

Mă priveşte cu toate ridurile lui

Şi ele îmi spun că femeile se fac urâte

Când îmbătrâneşte timpul în ele.

29 octombrie 2013

Parastas

Câte o dată îmi bate în sânge clopotul

S-apropie moartea.

Clopotniţa din satul bunicii

Nu mai are la cine să plângă

Uneori îmi strânge viaţa sângele cu borcanul

Îl duce la bancă, plăteşte asigurări

Şi îmi aduce să semnez un contract

Cu te miri ce ştampilă de măduvă.

Câte o dată mai urc să bat clopotul

Din mormântul bunicii

Şi popa mă pune să fac colivă

Pentru sufletul morţilor.

28 octombrie 2013

Nu mă mai pot întoarce

Frunzele au drumul lor. Copacii au drumul lor.

Drumurile astea sunt renovate recent

Ajungi la frunze şi la copaci cu picioare de copil.

Eu am drumul meu lumea are drumul ei

Dar drumurile astea două sunt vechi şi cotropite

De noroi, de boli şi de lanţuri.

Ajungi la mine şi la lume fără picioare

Dacă ai nebunia să porneşti.

Stau singură. De toată viaţa.

Căci drumul către mine e plin de sânge

Bărbaţii n-au curaj să-l calce în picioare

A fost numai odată un nebun care l-a băut

La capătul lumii drumul meu se intersecta cu al frunzelor

El striga la copaci:

„ Mai faceţi autostrăzi, nemernicilor, tocmai acum când am ajuns la ea

e capăt?”

eu nu mă mai pot întoarce.

30 octombrie 2013

Po(v)e(s)te

Poete,

O poveste

Sunt.

Eşti...

30 octombrie 2013

Naştere

Tristeţea mi-a născut o fetiţă.

Ne-am botezat una pe alta

Dumnezeu n-avea timp de timp mort.

n-am avut naşi

lumânări şi biserici

nici mamă şi tată.

Doar bulibaşa Tristeţe

Pe tron.

30 octombrie 2013

Vacanţă

E timpul să iei şi tu o vacanţă.

Eu am terminat-o demult.

Îţi plâng oasele de durerea timpului trec

Şi nu mai există noapte.

Dragoste, e timpul să iei şi tu o vacanţă.

30 octombrie 2013

Boală

Caută-mă în strănutul din pumn

Bolile şi-au găsit chirie pe gratis.

În tine dor aburii tuturor ceaiurilor

Se trezesc, chefuiesc, fac sex,

Toate ale lumii.

Te ia un dor într-o vineri

De vindecările alea cu Nurofen

Nu mai ştii cum e să te faci bine

De la un plic de praf aruncat in cană.

Odată mă găseai lângă pat

Îţi masam tâmplele şi-ţi făceam ceai

Azi

Caută-mă în strănutul din pumn

30 octombrie 2013

Trăieşti în inima mea

Aşa sunt femeile. Dau inimile pe vorbe.

Le priveşti şi ele cred că le adori.

Le iubeşti în felul tău, cu sexul lacom

Şi ele cred că le iubeşti de-adevăratelea.

Femeile sunt puse pe vândut. Se vând

Să aparţină şi ele cuiva.

Degeaba le spui că nu le vrei

Ele se iau din raft se pun pe tejghea

Şi tu cum să nu le iei dacă se dau la promoţie?

Bei şi tu un pahar, două, trei şi te pricopseşti şi cu o femeie

Îţi zâmbeşte, îţi face mâncare, un sex bun

Şi-o droaie de copii

Aşa sunt femeile.

Şi tu trăieşti în inima mea.

30 octombrie 2013

Pe amantul meu

Pe amantul meu îl chema cu R.

Minţea de îngheţau frigiderele

Iubea de mureau ne necaz tavanele

Se uitau îngrozite la noi se adunau din toate camerele

Ascultau vorbele lui până adormeau bete.

Pe amantul meu îl sunau amantele la 12 noaptea

Să-l întrebe ce face.

El spunea că bine şi făcea de fapt rău inimii mele

Pe-atunci eram prea naivă să înţeleg

Că amanţii sunt perfecţi numai dacă se strigă pe nume „Amante!”

Pe amantul meu îl iubea nevasta

Săraca, se spovedea la toţi popii de păcatele bărbaţului ei

Şi toţi îi dădeau canoane şi ea, săraca, le ţinea în locul lui!

Pe amantul meu l-am prins într-o noapte cu amanta cealaltă

Căreia îi spunea că-i va face o fetiţă

l-am băgat în toate ale măsii

am aruncat cu lucrurile din cameră

i-am spart cana făcută cadou

şi l-am lovit pe unde-am nimerit.

Amantul meu doarme noaptea cu 7 femei. În gând.

Dumnezeu l-a botezat RISC.

28 oct 2013

Tata s-a născut în zodia berbecului

Tata s-a născut în zodia berbecului

Trăgea bunica animalul de coarne

De i se umplea de apă uterul tăiat în 2

Tata plângea şi berbecul urla

Bunica se ruga la Dumnezeu.

Săraca, de unde să ştie că El nu există

Şi că berbecii fac parastase când se nasc copii?

Bunica nu mai e.

Dar tata încă trage berbecul de coarne.

29 oct 2013

Staţia moarte

m-a întrebat aseară Dumnezeu a câta staţie e moartea.

Din ochii Lui ieşeau aburi de metal, ăşi freca pleoapele

În timp ce vorbea şi-i tremurau vorbele de frică.

„La prima coboară!” – i-am zis

Se îmbulzeau călătorii

„Atenţie, se închid uşile!”  am auzit la staţia Moarte

Şi nimeni n-a putut coborî.

Dumnezeu îşi smulgea părul şi se arunca la pământ

Oamenii se făcuseră mici dar cum

Să-L iei pe Dumnezeu la şuturi

Dacă nici Dumnezeu n-a reuşit să moară

Cine suntem noi să ne rugăm la El?

28 octombrie 2013

Zodia mea

Sunt vărsătoare. Dumnezeu a ştiut de ce a golit-o pe mama de mine

În februarie.

Pe 12.

Mă vărs în toate borcanele goale

Bărbaţii le cumpără şi când le desfac

Eu curg pe laturi şi ei n-au timp să mă bea.

Mă mai sorb uneori prin pântecele mamei

Îmi mai vărs amarul din cordonul ombilical şi

Dumnezeu zice că m-ar mai naşte o dată

Dacă mama ar mai fi.

Pe 12 februarie pun un 2 şi-un 8 pe pântecele mamei

Şi suflu în ei până îl sting pe Dumnezeu.

Săracul, se împiedică şi cade, lângă mine stă un poet însingurat

Dumnezeu a uitat de mine, mă varsă în paharul poetului

Eu îi beau toate cuvintele

Poetul varsă paharul, disperat că i-am băut puterile

Se sperie poetul când vede golul din pahar

Şi-l duce la gură, disperat să mai prindă o picătură.

Nu ştie poetul că m-a vărsat toată în viscerele lui

Şi că zodia mea s-a mutat în a lui.

E bărbat.

28 octombrie 2013

Amanţi perfecţi

m-am decis să îmi omor  mândria cu piciorul drept

exact când învăţam să conduc o maşina vai mama ei!

mi-am luat un amant de la second hand

am dat pe el vreo 27 de ani

sexul cu el e bun ca pâinea caldă din ţestul bunicii

dragostea cu el e rece ca apa fântânii din curtea bunicii

şi bunica stă de vorbă cu ei ori de câte ori aleargă către mine.

Amantul ăsta al meu e cel mai bun amant de care ai face vreodată rost

Nu îmi cere socoteală de nimic, nu e gelos, nu e pudic, nu e libidinos şi nu e tânăr.

Mai ales tânăr. Ca mine.

Ştie de toate. A avut amante câtă ţărână e pe uliţa satului meu

Şi toate l-au jeluit cu anii când le-a lăsat gravide. Şi-a plecat la alta.

Am scris o carte despre cum să foloseşti amanţii

Şi dintr-o dată am devenit celebră

Mi s-au adus omagii pentru renunţarea mea la moralitate

Şi mi-am schimbat seringa la fiecare injectare.

Sunt o amantă perfectă. Nu cer socoteală, nu cer nuntă, nici bani şi nici silicoane.

Nici copii. Îmbătrânesc din secundă în secundă şi amantul ăsta mă întinereşte deşi e mai bătrân ca Eminescu.

Amantul meu şi-a făcut buletin abia săptămâna asta,

După ce ne-am golit unul în celălalt cu lăcomie.

Are o poză neagră, nimic la vârstă şi gol la domiciliu.

-cred că pentru că se mută dintr-o gaură în alta-

Are numai numele

Timp.

28 oct 2013

Casătorie din interes

Nenorocitule, te-ai însurat cu mine din egoism.

Îţi urlau tâmplele la gemetele mele

Fugeau purecii pe pervazul blestemului

Să mă prindă şi să mă convingă să te iau de bărbat.

mi-ai spus numai minciuni, dragostea o vorbeai

de parcă avea la gât piane şi cânta din ele cu noroi.

Nenorocitule, m-ai luat de nevasta la biserica

Unde cântau numai popii dracilor

Ocoleam masa şi îngenuncheam şi pupam icoanele alea

Dându-ne ochii peste cap şi neştiind că ne dăm vieţile.

Nenorocitule, m-ai făcut femeie după atâţia ani,

Nici nu te-ai atins de mine în noaptea  nunţii

Şi-ţi urlau în pantaloni urmaşii.

Cine dracu te-a pus la botez

În cădelniţa cu smoală să te îneci în păcatele mele

Şi să pari un păcătos, ca mine?

Nenorocitule, te-ai însurat cu mine din interes.

Am fost bogată, tânără şi frumoasă precum ţi-e ţie azi soarta.

Dar nu uita, Destinule, ai şi tu soarta ta!

28 oct 2013

Bunico

Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

Copilăria mea stătea cuminte în miezul prunei furate

Din pomul din mijlocul curţii. Unde nu-mi dădeai voie să mă sui

când omizile îşi făceau siesta cu burţile pline de viermi.

Ţi-era frică pe-atunci, bunico, să nu-mi frâng picioarele prin vreun pom sărac

Pentru vreo prună ori vreo caisă bogată în tămâie.

Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

Inocenţa mea trăia moartă de frică pe-un sâmbure de vişină

Se hrănea cu ţărâna de pe uliţă

Şi  bea cot la cot cu beţivii vodkă de 2 lei.

Azi nu-ţi mai e frică de frângerea picioarelor, bunico,

Ci de frângerea sufletelor la cina cea de taină.

Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

Şi gata, a mâncat exact ceea ce tu vroiai să păstrez toată viaţa

Dar ştii ceva, bunico?

A venit moartea ta şi de unde viaţă?

Am spălat cojocul tău cel maro şi îmbrac cu el păduchii

Să moară de cald şi să-ţi aducă în pământ

O scrisoare de la mine.

Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

28 oct 2013

Moartea bătrânilor

mi-au murit bătrânii din satul oltenesc

au răms goale uliţele

cu tot cu bolovanii lor trecuţi de prima tinereţe

cimitirul de la colţ a înviat de vreo 3 ori

pare-mi-se că a mâncat otravă de pâine

sau nu, colivă din târnele bătrânelor

ce dau de pomană pentru bărbaţii lor duşi la război

şi nemaiîntorşi.

mi-au murit bătrânii, bunico,

mi-a rămas gol ochiul

cu tot cu irisul lui abia ajuns la 2 decenii şi puţin mai mult de jumate

mai trec din când în când pe la tine, o dată la câţiva ani

să te plâng la crucea de lemn

cred că nu m-auzi. Altfel

te băteai cu pământul, bunico

să ieşi de-acolo să mă revezi.

mi-au murit bătrânii, ţi-au murit fraţii, surorile şi prietenii.

n-am fost acolo să le dau să-ţi aducă un bilet numai de dus

la mine.

mi-au murit bătrânii, bunico, şi tu tot mă priveşti după perdea

se însoară Dumnezeu cu dracii

şi pe uliţa cimitirului tău

fac nuntă bolovanii între ei.

Te mai visez de câteva ori pe an, bunico,

Urlu în somn de fiecare dată

Îl sun pe tata sau îi dau un sms

-da, ăla pe care nu puteai dumneata  să-l pronunţi-

Să nu uite să-ţi dea de pomană ceva, vecinei de peste drum.

mi-au murit bătrânii, bunico, nimeni nu îmi mai aminteşte de tine

plâng bordurile, asfaltul şi ciutura de la fântână

şi eu muşc din crucea de lemn.

mi-ai murit, bunico, cu obrajii tăi în dungi de carne

ai închis ochii cu gândul la mine

şi mă mai visezi din când în când cu dor.

mi-ai murit, bunico, şi cu tine ai luat şi târnele pe care mă învăţai să le ţin până la biserică.

Au murit şi lumânările pe care le dădeai de pomană pentru bunicul

În noaptea de Înviere.

mi-au murit bătrânii, bunico, bătrânii ăia, ochii ăia, îngerii ăia

cu de toate ce aveau ei în bucata de leafă.

Când ai murit, bunico, am dat câinelui suferinţele tale

Şi după ce te-am lăsat la cimitir

Numai el a venit să doarmă pe mormânt

Şi să îţi spună ce n-am mai avut eu timp.

Bunico, mi-au murit păcatele

Dumnezeu mi-a îngropat tăcerea

Şi acum scriu de mă dor mâinile

Pe care mi le încălzeai în mâinile tale iarna

Când veneam de la făcut oameni de zăpadă.

mi-au murit şi oamenii de zăpadă, bunico,

i-a îngropat şi pe ei cineva în spatele cimitirului din sat

le-a făcut şi lor Dumnezeu biserică

şi mai merg la slujbă când le permite iarna.

mi-au murit bătrânii, bunico,

mi-ai murit

şi pe stâlpul acela cu nume s-au semnat toţi înainte să intre.

Tu i-ai întrebat de unde ştiu să scrie, căci sunt toţi analfabeţi

Şi ţi-au răspuns

Că la moarte nu se vine bun de nimic.

Te învaţă înainte să fii doctor în trecerea dincolo

Lector la universitatea voastră

Şi psiholog între 4 scânduri.

28 oct 2013

Calendar anti moarte

Eu spun că lunea nu se moare.

n-ai timp să opreşti inima să bată,

după ce duminica a stat cu perfuzii cu vitamine la biserică.

Eu spun că marţea nu se moare.

n-ai timp să oboseşti, după ce luni nu faci nimic

pentru că trebuie să se odihnească vitaminele în tine.

Eu spun că miercurea nu se moare

n-ai timp să strângi toate amintirile de marţi

să le iei cu tine în sicriu

şi să le bagi între scânduri.

Eu spun că joia nu se moare

n-ai timp să te pregăteşti pentru postul de vineri

ai nevoie să te îndopi cu carne de tine

să-ţi ajungă până trece postul.

Eu spun că vinerea nu se moare

n-ai timp să îţi speli cenuşa de pe cap

pusă tocmai pentru că

nici sâmbăta nu se moare

şi duminica ar fi prea de tot să dai colţul,

după ce ai realizat că n-ai timp

nici să mori.

28 oct 2013

Toc ascuţit

« Au trecut peste mine şi femei frumoase, cu pretenţii
Şi tocuri ascuţite. »

 Tudor Belea

Tocurile ascuţite pe mine m-au descălţat mereu de furtuni.

Vântul se sperie de găurile făcute în pământ.

Fuge vântul ca un trubadur de rănile mele arhaice

Bate crengile ochilor mei ca o limbă de ceas stat

Prin care vezi piese de teatru în niciun act.

Tocurile ascuţite pe mine m-au speriat întotdeauna de mine.

Femeie frumoasă, născută în talpa piciorului tău stâng

Atât de frumoasă, încât vieţile au născut cutremure

Să nască la rândul lor furtuni.

Tocurile ascuţite pe mine m-au împiedicat mereu de tine

Mă opream pe străzile fără intersecţii apăsând tocurile în locul ambreiajului.

Într-o noapte am încurcat frâna cu acceleraţia

Şi am lovit mortal tocul ascuţit al sufletului tău.

l-am ucis.

Şi devenea tot mai ascuţit pe măsură ce murea.

Sunt o femeie frumoasă, da !

Şi când am să mor

Mă vei îngropa la prima intersecţie, pe stânga,

Sub tocul ascuţit al vremilor tale.

28 oct 2013

Dau cu zarul

Pe mine mama m-a născut la barbut.

A spus: „O fi, ori n-o fi!”

A stat cu mine 9 luni de i se coceau gutuile pe noroc

Şi n-a avut curaj să pună mâna pe zar până în februarie.

Mână bună a avut mama când a dat de-a rostogolul maternitatea

De s-au speriat spitalele cu tot cu ambulanţe.

Mama a dat cu zarul o singură dată.

Norocul ei nu l-a mai avut nimeni de-atunci.

Nimeni nu m-a mai putut naşte

În anotimpurile astea grăbite.

Pe mine mama nu m-a dat la moaşă.

Decât la grindă, cum e datina oltenilor.

m-a lovit moaşa cu capul de grindă

de mi-au sărit cucuiele din degete.

Şi cu degetele alea fără cucuie

Am dat şi eu cu zarul într-o noapte

Şi de mână bună ce-am avut

Am murit

Oprindu-mă la 1.

28 oct 2013

Copilul durerilor

Te-am născut fără un ochi.

Copil mai neperfect decât tine

Am mai văzut numai la reanimare.

Mă rugam la icoane să te naşti sănătos

Şi îngenuncheam la toate bisericile de pe uliţă.

Mă uitam că toate crucile se uitau la mine

Perplex. Nu înţelegeau de ce tot boceam portative goale

Şi mă tot azvârleam la pământ în mătănii stropite cu sânge.

Te-am născut între 2 silabe

Îţi curgeau inimile în ochiul rămas

Mă întrebai din el de ce plâng

Şi mi-era ruşine să-ţi spun

Că ai fost înseminat artificial.

Te-am născut fără să ştiu

Că oamenii mă vor biciui

Pentru că ţi-am pus numele

Cuvânt.

27 oct 2013

Eu plâng

Eu plâng mai des decât uterele sterile

Din lacrimile mele se nasc prunci cu 3 capete

Şi fără de inimi.

Eu nu reuşesc să plâng avorturile iubirilor

Căci săbiile taie cordoanele ombilicale înainte de facere

Lumea mă cheamă ca moaşă la naşterea urletelor

Şi ca vindecătoare de ierburi.

Eu plâng şi nasc mai des decât bătăile inimilor

Nasc prunci fără capete, cu suflete desenate în gri

Plâng între 2 paranteze

Din uterul avortat de frică

Şi plâng şi nasc tot mai des

Învieri.

27 oct 2013

De vorbă cu un mădular

Stau de vorbă cu un mădular în erecţie.

Se numeşte destin.

Mă uit fix în ochii lui

Şi mă priveşte cu vină.

Văd în ei frici de neputinţă

Pentru că i-a îmbătrânit stăpânul.

Avem un dialog efervescent

La fel de efervescent ca sexul cu o leoaică

Începe să vorbească mai tare

Apoi să urle

Apoi să scuipe toate amintirile

Şi tac.

 Mi-e frică de când îşi va da seama că a trecut la monolog

Şi încearcă să impresioneze prin ce i-a mai rămas.

Urlă

Şi dintr-o dată mă priveşte fix în ochi

Şi-şi dă seama că urletele lui

l-au făcut mic pe o singură pagină.

Se numeşte Destin!

27 oct 2013

ucidere

Îmi vine să te strâng de gât

Cu toate poeziile din mine

Nu-mi vine să te iert oricât de mârşavă mi-ar fi iertarea.

m-am transformat dintr-o avară într-o prostituată de cartier literar

care îşi ademeneşte clienţii cu goluri de rime.

Pe tine te privesc din vieţile trecute

Cu toate ritmurile lor iambice

Te cânt fără portative

În neversurile mele erotice.

Mă minunează narcisimul tău

Oprit la intersecţia dintre 2 femei care fac sex cu tine

Pentru un gram de analgezice.

Îmi vine să te strâng de gât,

Sugrumându-ţi tâmplele.

Te las, poete, moartea nu vine la nunta mea.

27 oct 2013

Vecinii mei

Vecinii mei te-au trezit săptămâna trecută

Cu urletele timpanelor sparte.

i-ai înjurat de toţi viii

şi ţi-ai băgat în ei însingurări vulgare.

Poete, sunt vecină cu

Trupurile tale clonate.

27 oct 2013

Singur

Poete, toamna îşi zgârie moartea

Pe creioanele tale.

Eşti atât de însingurat

Că miroase a moarte în 2 peste tot.

Pe cuvânt de femeie dacă nu

mi-e milă de bărbăţia nevoilor tale

pe  care le acoperi cu măşti de sânge.

Poete, mi-e dragoste de tine

Cum mi-e ură de draci.

Te întreb mojiceşte cine eşti

Şi-mi răspunzi artistic că

Toţi suntem singuri

26 oct 2013