mi-au murit
bătrânii din satul oltenesc
au răms goale
uliţele
cu tot cu
bolovanii lor trecuţi de prima tinereţe
cimitirul de la
colţ a înviat de vreo 3 ori
pare-mi-se că a
mâncat otravă de pâine
sau nu, colivă
din târnele bătrânelor
ce dau de pomană
pentru bărbaţii lor duşi la război
şi nemaiîntorşi.
mi-au murit
bătrânii, bunico,
mi-a rămas gol
ochiul
cu tot cu irisul
lui abia ajuns la 2 decenii şi puţin mai mult de jumate
mai trec din când
în când pe la tine, o dată la câţiva ani
să te plâng la
crucea de lemn
cred că nu
m-auzi. Altfel
te băteai cu
pământul, bunico
să ieşi de-acolo
să mă revezi.
mi-au murit
bătrânii, ţi-au murit fraţii, surorile şi prietenii.
n-am fost acolo
să le dau să-ţi aducă un bilet numai de dus
la mine.
mi-au murit
bătrânii, bunico, şi tu tot mă priveşti după perdea
se însoară
Dumnezeu cu dracii
şi pe uliţa
cimitirului tău
fac nuntă bolovanii
între ei.
Te mai visez de
câteva ori pe an, bunico,
Urlu în somn de
fiecare dată
Îl sun pe tata
sau îi dau un sms
-da, ăla pe care
nu puteai dumneata să-l pronunţi-
Să nu uite să-ţi
dea de pomană ceva, vecinei de peste drum.
mi-au murit
bătrânii, bunico, nimeni nu îmi mai aminteşte de tine
plâng bordurile,
asfaltul şi ciutura de la fântână
şi eu muşc din
crucea de lemn.
mi-ai murit,
bunico, cu obrajii tăi în dungi de carne
ai închis ochii
cu gândul la mine
şi mă mai visezi
din când în când cu dor.
mi-ai murit,
bunico, şi cu tine ai luat şi târnele pe care mă învăţai să le ţin până la
biserică.
Au murit şi
lumânările pe care le dădeai de pomană pentru bunicul
În noaptea de
Înviere.
mi-au murit
bătrânii, bunico, bătrânii ăia, ochii ăia, îngerii ăia
cu de toate ce
aveau ei în bucata de leafă.
Când ai murit,
bunico, am dat câinelui suferinţele tale
Şi după ce te-am
lăsat la cimitir
Numai el a venit
să doarmă pe mormânt
Şi să îţi spună
ce n-am mai avut eu timp.
Bunico, mi-au
murit păcatele
Dumnezeu mi-a
îngropat tăcerea
Şi acum scriu de
mă dor mâinile
Pe care mi le
încălzeai în mâinile tale iarna
Când veneam de la
făcut oameni de zăpadă.
mi-au murit şi
oamenii de zăpadă, bunico,
i-a îngropat şi
pe ei cineva în spatele cimitirului din sat
le-a făcut şi lor
Dumnezeu biserică
şi mai merg la
slujbă când le permite iarna.
mi-au murit
bătrânii, bunico,
mi-ai murit
şi pe stâlpul
acela cu nume s-au semnat toţi înainte să intre.
Tu i-ai întrebat
de unde ştiu să scrie, căci sunt toţi analfabeţi
Şi ţi-au răspuns
Că la moarte nu
se vine bun de nimic.
Te învaţă înainte
să fii doctor în trecerea dincolo
Lector la
universitatea voastră
Şi psiholog între
4 scânduri.
28 oct 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica