Sunt vărsătoare.
Dumnezeu a ştiut de ce a golit-o pe mama de mine
În februarie.
Pe 12.
Mă vărs în toate borcanele goale
Bărbaţii le
cumpără şi când le desfac
Eu curg pe laturi
şi ei n-au timp să mă bea.
Mă mai sorb uneori prin pântecele mamei
Îmi mai vărs
amarul din cordonul ombilical şi
Dumnezeu zice că m-ar mai naşte o dată
Dacă mama ar mai
fi.
Pe 12 februarie
pun un 2 şi-un 8 pe pântecele mamei
Şi suflu în ei
până îl sting pe Dumnezeu.
Săracul, se
împiedică şi cade, lângă mine stă un poet însingurat
Dumnezeu a uitat
de mine, mă varsă în paharul poetului
Eu îi beau toate cuvintele
Poetul varsă
paharul, disperat că i-am băut puterile
Se sperie poetul când vede golul din pahar
Şi-l duce la
gură, disperat să mai prindă o picătură.
Nu ştie poetul că
m-a vărsat toată în viscerele lui
Şi că zodia mea
s-a mutat în a lui.
E bărbat.
28 octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica