pentru palmele mele

duminică, 23 septembrie 2012

Tu. Anotimp



Eşti toamnă. Căci îmi scuturi frunze
De îndoieli. Şi le transformi în muze.

Eşti iarnă. Căci îngheţi amarul
Ningi dragoste. Cu bulgări spargi paharul.

Eşti primăvară. O rază când topeşti
 Din sevă de pământ. Iubeşti.

Eşti vară. Arzi durerile-mi în soare
Mă faci un anotimp cu tine.
„Iubita mea, te oglindeşti în mare!”

23 sept 2012

Vin



Dragul meu, vin’ să vezi a viei roade
Să îngenunchi la frunza arsă-n soare,
Să mă priveşti când boabele de struguri
Îmi umplu pumnii. Şi-un ciorchine moare !

De ce aşa ? Căci uite-aşa cules-am
Din tine, bob cu bob iubirea ta
Şi-ngenunchind la a iubirii frunză
mi-am umplut inima cu toamna ta.

Şi cine-i toamna, dragul meu, tu ştii ?
E dragostea ce fără preţ mi-ai dat.
Şi cine-i frunza, dragul meu ?
Nu ştii. Este icoana inimii. Ce simplu m-a chemat.

Să vin, să te iubesc acum, spre toamnă
Să strâng în pumnul meu durerea ta,
Să vin, cu vin să te îmbăt degrabă
Şi vinu’acela să fie viaţa mea...

23 septembrie 2012

Septembrie în braţele tale



Îmi  scutură vântul pe-alei de dor greu
Frunzele inimii ce-a plâns mai mereu.
Îmi piaptănă vântul şuviţele fine
Şi-mi cântă din şuier solfegiul de tine.

Septembrie. Notă de Dor nesfârşit
Pe-al vieţii portal sculptată-n argint.
Septembrie. Te iubesc tomnatic şi rece
Încălzeşte-mă azi! Vino! Şi frigu-mi va trece!

Hoinăresc de mână cu mine.
Septembrie. Pe gânduri şi-n gânduri cu tine
Mă opresc la covorul de frunze
Te caut. Şi-mi picuri pe buze.

Te-ating, eşti ploaie, nu rouă!
Septembrie. Iubirea se-mparte. În două:
Pe-o frunză eşti tu. Pe alta sunt eu.
Iubeşte-mă azi. Deloc sau mereu!

23 sept 2012

vineri, 21 septembrie 2012

De vorbă cu marea



"Mareeee, vino să îţi dau pe cineva la telefon!"

Am vorbit cu marea. Mi-ai împlinit şi visul acesta nespus nimănui, niciodată. Mi-ai dat-o la telefon pentru că avea ceva să-mi spună. Iar tu simţeai asta!
În câteva cuvinte mi-a spus toată povestea sufletului tău.
"Fetiţă dragă, acum nu mult timp, palmele care acum iau câte puţin din mine să mă aducă ţie în sticluţă de 0,5 :), te-au mângâiat şi ţi-au scris pe trup: "Te doresc altfel!"
Picioarele care acum au păşit până la mine să îţi aducă ţie vocea mea, s-au îndreptat către tine. S-au oprit câteva clipe şi după ce au spus pământului că ploaia nu va şterge urmele lor, pentru ca tu să poţi găsi mereu drumul până la dragostea ta, s-au încălţat cu pantofii iubirii de tine şi nu au mai simţit durerile drumului plin de cioburi de temeri şi neîncrederi.
Ochii care acum se uită la mine pentru a vedea şi tu prin ei imensitatea mea, te-au privit pe tine şi au văzut dincolo de aparenţă sufletul care i-a făcut să nu mai dorească o altă femeie. Să privească la celelalte şi să vadă dincolo de ele dragostea ta.
Gura care acum m-a chemat pe mine ţi-a şoptit numele atunci  şi apoi a pus lângă el dorinţa sa: "Sunt al tău! Rămâi aşa cum eşti şi voi fi DOAR al tău!"
Sufletul care acum te iubeşte s-a deschis atunci în faţa ta şi ţi-a strigat sufletul să i se alăture în călătoria spre marea dragoste. A voastră.
Fetiţă mică, bărbatul care acum s-a aplecat să-mi ţină mie telefonul te-a strâns cândva în braţe şi s-a aplecat apoi să adune de jos bucăţelele tale de suflet tăiat de cuţite care şi-au luat singure dreptul să te facă fâşii. Acest bărbat le-a pus cap la cap şi a făcut din ele dragoste simplă. Da, din bucăţele de suflet, ai auzit bine! Te iubeşte pentru sufletul tău devenit puzzle. Din care lipsea ultima piesă.
A găsit-o, a pus-o la loc şi acum...
Continuaţi voi povestea, eu mă retrag la ţărm. Vă aştept într-o zi pe amândoi. Să mă strigaţi într-un glas pentru a-mi spune povestea voastră sau pentru a mă da la telefon cuiva căruia să-i spun să aibă curaj, ca voi, să iubească fără bariere.
Iar pe tine, dragă fetiţă, te aştept să îmi spui în faţa lui că ştii că exişti la fel ca mine: într-un singur exemplar! Chiar dacă numele îţi este format din mai multe litere! Aşa cum şi eu am mai multe nume. Dar rămân MARE. Aşa cum tu rămâi... FEMEIE! (dar a lui!)"

22 septembrie 2012

Nu credeam că visele mele într-o zi...



azi ai vorbit cu sufletul meu altfel decât până acum. Ameţit de data asta de licori bahice, nu de mine. Ştiu cum mă priveşti când eşti ameţit de mine, ştiu cum simţi. Ceea ce nu ştiam până acum este cum iubeşti când nu sunt lângă tine şi când bei din paharul de sticlă, plin cu vin, ci nu din paharul plin de mine. sau doar din el. căci eu sunt departe!
Azi mi-ai împlinit un alt vis (primul este acela de a fi iubită aşa cum mă iubeşti tu): cuvintele sufletului meu, cântate pe ritmuri de vise transformate în realitate.
"10 întâmplări ciudate şi-o minune- te-au adus în casă 10". Ştii că niciodată nu am crezut în minuni? Şi nici că e nevoie de 10 întâmplări pentru a iubi. Nu ştiu dacă întâmplarea ne-a adus unul în faţa celuilalt, nici dacă a fost nevoie de 10 clipe pentru a mă topi în ochii tăi. În braţele tale şi în liniştea sufletului tău. (aceea pe care o căutai demult).
S-ar putea să fi fost 10 zile între prima privire şi primul dans. Dar cu siguranţă a fost o minune creată de tine sclipirea din ochii tăi atunci când mi-ai spus prima oara TE IUBESC.
Acum cred în minuni. Nu pentru că ar exista ele în sine, ci pentru că tu le faci şi le denumeşti MINUNI pentru ca lumea să înţeleagă. Trăim în lume, trebuie să ne facem înţeleşi. deşi nu TREBUIE. E prea mult pentru noi acest cuvânt.
Complicat ce spun. Nimeni în afară de tine nu înţelege, cu siguranţă!

..............................................................................................................................................................


... nu cred că poţi înţelege...  cum se rup toate chingile temerilor mele când alegi să vorbeşti cu mine în ritm cu cerul.
"Ştii de ce te iubesc? pentru că eşti a mea!"
Nu sunt de acord cu tine! Mă iubeşti pentru că sunt ceea ce tu căutai cu mâini  tremurânde printre picăturile ploii care picau zi de zi din cerul pe care eu îl iubeam dinainte să nasc iubirea asta. A noastră.
... şi de fapt... de ce trebuie să îmi explici de ce mă iubeşti? Neah, nu căuta răspunsuri! iubeşte-mă şi atât.

 Nu am avut timp să spun că sunt fericită în timp ce ascultam. În timp ce, cu ochii închişi, te vedeam cum mă priveşti şi îmi spui că sunt micuţa aceea nebună, ce-ţi scrie TE IUBESC nu doar din pietre fericite, ci şi pe hârtie. Şi se semnează apoi. pentru că tu ai nevoie uneori şi de ceva acte netrecute prin instanţe. Cea care trece 2 minute doar să îţi aducă bucăţica de hârtie. Să plece şi să nu se uite în urmă când coboară scările. Căci ştie ce-a lăsat acolo.
nu am avut timp să îţi spun că zborul mi-a adus cea mai curată iubire din toate câte pot exista într-un suflet ce a zburat deasupra timpului ani la rând, amăgindu-se cu tot felul de poveşti scrise, dar netrăite.
Da, zborul mi te-a gravat pe suflet. Cerul te-a scris pe aripa sufletului meu. Şi tot el mi te-a ales. Într-o zi în care erai la fel ca azi, ameţit nu de mine!
Zbor cu tine, dragul meu, fără să pilotezi avioane, fără să fii pilotul meu secret:), fără să te strâng în braţe înainte să atingi manşa şi să mă laşi pe pământ, în timp ce tu îţi trăieşti povestea primei iubiri şi o scrii cu degetul pe plexiglas.
zbor cu tine, căci pilotezi ceea ce nimeni nu a putut pilota vreodată (aici nu există şcoli care să te înveţe): FERICIREA MEA!


joi, 20 septembrie 2012

pentru prima data... pot s-o spun!!!!


http://www.youtube.com/watch?v=cXpQlp_KTEk&feature=colike

marți, 18 septembrie 2012

Cred în tine. Cred în Noi



Mi-ai topit îndoielile şi le-ai făcut ceară. Le-ai lăsat la uşa întrebărilor şi nu ţi-a păsat de le va găsi cineva să le salveze de la moarte. Sau cum s-o numi aia, când topeşte.
HABAR N-AM, căci tot vorbeam de el mai devreme.
mi-ai modelat din ceara îndoielilor încrederea pe care nu mai aveam curajul s-o visez vreodată.
Cred în tine pentru că simţi. Tot ce nu am. Tot ce am şi ce îmi trebuie. Aşa, ca acum. „E ceva în neregulă cu tine!”
Te-am minţit, da, e ceva în neregulă: faptul că nu ţi-am spus cât te iubesc şi cât de dor îmi este. Să te privesc şi să nu mă mai satur, să te sărut şi să-mi fugă pământul de sub picioare doar pentru că pilotezi avioane fără să fii pilot!
Şi mai e ceva în neregulă: aseară, când mă acuzai că nu sunt atentă la bancuri, n-ai observat că te priveam şi te doream cu suflet pierdut. Acela pe care l-ai găsit tu, într-o noapte de august şi l-ai strâns la piept. L-ai făcut una cu tine şi mi l-ai înapoiat. Iar acum am tot. Sufletul meu şi pe tine.
N-ai observat că sunt clipe în care lângă tine nu sunt atentă la nimic. Pentru că ştiu că eşti acolo să simţi când mă pierd, când mă rătăcesc şi când te scap din mână.
Cred în mine. Mai mult decât în tine. Da! Pentru că acum... nu mai e diferenţă între noi.

18 sept 2012           

luni, 17 septembrie 2012

Dragostea mea




Mi-e dor de tine în clipele în care nu mi-e dor de Noi. Clipele acelea în care sunt singură fără tine, căci Noi suntem mereu împreună.
Mă uit la nori şi ştiu că mă înţeleg atunci când îmi lipseşti. E ca dorul lor de ploaie. Îi înţelegi? Eu da.

Mă uit la tine câte o dată şi nu-mi vine să cred că mă iubeşti. Tu, cel care mi-a citit cărţile copilăriei mele, care a trăit AVENTURILE LUI HABAR N-AM, care l-a înţeles pe MORCOVEAŢĂ şi care mi-a strâns sufletul între paginile celei ce a fost Maitreyi.

Mă uit la mine şi văd femeia cu chip de copilă care uitase cândva să zâmbească, deşi masca purtată clipă de clipă i se potrivea mai bine ca realitatea.

Şi mă întreb cum de ai reuşit să o transformi într-un bulgăre de zăpadă care se topeşte la fiecare privire a ta?

mi-e dor de tine. Fără să plec de lângă tine. Nu ştiu să explic cum se poate aşa ceva. Şi nici nu-mi bat capul. Mi-e dor pur şi simplu.

De fapt... doar pur. Căci simplu nu e. Tu ştii mai bine.

................................................................................................................................................

Şi din tot amalgamul de gânduri şi trăiri am scris titlul.

Înţelegi.

18 sept 2012




joi, 13 septembrie 2012

Când ei refuză să vadă


Ar putea să mă doară. Că iubirea mea pare a putea fi cumpărată. Că ea pare doar un cuvânt format din litere pe care le-am învăţat de copil şi pe care îl folosesc pentru că îmi place cum sună.
Ar putea să mă doară că oamenii mă privesc fără ochelari de protecţie atunci când strălucesc de iubirea ta.
Ar putea să mă doară că judecă cei ce n-au habar ce înseamnă să iubeşti. Bănuiesc şi trăiesc. Dar viaţa mea, nu pe a lor.
Ar putea să mă doară visul meu devenit realitate, de-a iubi până la cer şi înapoi.
«  Să nu-mi pese că dimineaţa mai prind un pui de somn abia ieşit din gheoace, că plec la serviciu cu cearcăne, că am ieşit pe uşă în haine neasortate, că afară e frig şi eu port o bluziţă fără mâneci, că ajung la metrou şi nu am abonament, că urc în metrou şi cobor la capăt. De ameţeală, de aiurită, de îndrăgostită. »
Aş putea să mă tem. De tine şi de dragostea mea.
Aş putea să te privesc şi să văd doar un bărbat. Să te sărut şi să fiu sigură că va fi ultimul. Sărut.
Aş putea să plâng. La fiecare plecare a ta. De dor.
Ar putea să mă sperie viaţa ta.

Aş putea renunţa la tot pentru a fi simplu.
Dar dacă toate astea AR PUTEA, atunci nu aş mai putea eu să te iubesc.
Pentru că nimic nu are putere mai mare ca dragostea mea. Cea pe care ţi-am cusut-o pe buzunarul din spate al inimii. Cu aţă verde. Ca lămâia necoaptă din care îmi vei face din nou cea mai bună băutură din lume.

Da, aş putea alege să trăiesc fără iubire. Adică fără tine.
Dar  m-aş numi Monica (ce înseamnă SINGURĂ, în cine ştie care limbă!)

Dar eu te am pe tine. Şi asta înseamnă că nu aş putea să pot toate câte ai citit.
Şi asta înseamnă că sunt fericită!

14 septembrie 2012

PS: din PIETRE FERICITE!

miercuri, 12 septembrie 2012

Te iubesc nu e declaraţie de dragoste. E. Şi punct

Fără teamă şi mai ales cu teamă. De a nu tăia definitiv temerile şi a mă abandona libertăţii de a fi şi atât.
fără teamă de a se sfârşi. Aceea pe care toţi o purtăm undeva în noi, dar o mascăm cu tot felul de văluri şi măşti cumpărate de la te-miri-ce târguri de antichităţi sentimentale. Cu ghilimele, cică.
Fără teama de a pleca. Dincolo de mine, departe de noi şi numai cu tine. De mână cu iubirea noastră, ţinând strâns în pumnii sufletelor siguranţa frângerii. Frângerea degetelor pe timp de aşteptare. A ta şi a mea. În braţele care reuşesc întotdeauna să prindă ultima suflare.
Cu lacrimi sub pleoape, nu pe obraji. Acolo de unde să nu poată fi şterse de batistuţe parfumate. Ci doar cu degete de suflet. Al tău.
ştii cum? Aşa cum reuşeşti să ştergi trecuturi şi planuri de viitor, făcute fără a se ţine cont de prezent. Aşa cum reuşeşti să ştergi până şi masa plină de firimituri a destinelor. Aceea pe care mereu îţi cer s-o ştergi şi tot mereu comentezi. Dar nu ştii că atunci când ţi-o cer o fac pentru că mi-e mai uşor să ating după ce TU o faci. Chiar dacă e doar cu un prosop înmuiat în apă. Fără lămâie.
Cu inima în care alţii au aruncat cu bombe.

12 sept 2012

sâmbătă, 1 septembrie 2012

TU

Un nume comun format din litere smulse din sufletul unui Dzeu care te-a creat pentru a mă face pe mine fericită. aşa cum sunt eu. Fără temeri de "dacă, oare?, poate...".

Tu eşti (ai sunat. normal, apari exact când...TE IUBESC! CE MAI CONTEAZĂ ALTCEVA:)
ZICEAM CĂ EŞTI.... partea mea de Rai. am una care se numeşte EU. aceea pe care ţi-o dau ţie de fiecare dată când te strâng în braţe, de fiecare dată când te privesc în ochi şi mă văd în ei, de fiecare dată când faci dragoste cu mine din jumătăţi de clipă. (Doamne, e incredibil cum reuşesşti să le lipeşti şi să le faci să pară întregi!)
şi nu-i o dragoste nebună (nebună sunt eu, după tine; dar DUPĂ ce tu eşti nebun după mine! ). e o dragoste care ţine de foame, de sete şi de tot până la următoare nevoie. Şi-n loc de totul lumesc, ne dăm unul altuia totul pe care îl poţi atinge numai muşcând din felia de Mine şi de Tine cu buze de dorinţă şi cu dinţi de răspunsuri.
ziceam că aşa sunt eu: fără temeri! cum aş putea fi altfel, când am încredere în dragostea mea mai mult decât în orice divinitate plămădită de oameni, pentru a-şi crea amăgiri şi a găsi ţapi ispăşitori, atunci când de fapt le e teamă de ei?
am de dăruit o dragoste care nu poate fi împărţită. nici la 2, nici la 3, nici la 100. ci doar la 0. adică la nimic şi la tot. asta pentru a nu da cu virgulă niciodată, ci a rămâne aceeaşi dragoste. a mea. Pe care nu o vei putea primi de la nimeni altcineva. Pentru că doar eu o am. Şi-am ales să o împart cu tine. Nu la 2, nu la 3, nu la 100. Ci la 0!!! Nu uita asta!!!
E dragostea aceea fără frică. Căci frica e pentru cei ce n-au de dat decât limitat. ca la ofertă.
Eu am de dăruit fără limite. Impuse de mine sau de tine. Eu iubesc şi atât. Uneori mi se pare antagonic să spun TE IUBESC MULT. Dar o fac pentru că doar aşa vei înţelege. Ai nevoie de măsură, să poţi compara. Dar te voi învăţa că ăn dragoste nu există mult sau puţin, doar există.
Există, dragul meu, aşa cum şi eu exist şi atât. Eu nu sunt MAI PUŢIN sau MAI MULT. Eu SUNT!
Şi sunt A TA!
şi când spun asta nu ai nevoie să ceri dovezi! Dovezile se dau atunci când e nevoie de o sentinţă. de o condamnare. Pentru asta ai nevoie să-ţi angajezi un avocat. (haha, ce uşor, nu? ai unul brunet, drăguţ şi drag şi mie!:) e o ea.)
Iar eu nu mă războiesc cu tine:). Nu-mi plac instanţele, nu-mi plac legile penale. Nu cer nimic, nu vreau să dovedesc lumii nimic. Eu ştiu pentru mine. Că te iubesc şi mă iubeşti. Şi mă iubeşti pentru că te iubesc. Fără să cer acte semnate în n exemplare, legalizate şi parafate de vreun notar care costă bani.
Exact ce nu cost eu. Eu cost respect. Şi multă dragoste.
eh, şi-un gram de TU.