pentru palmele mele

luni, 17 septembrie 2012

Dragostea mea




Mi-e dor de tine în clipele în care nu mi-e dor de Noi. Clipele acelea în care sunt singură fără tine, căci Noi suntem mereu împreună.
Mă uit la nori şi ştiu că mă înţeleg atunci când îmi lipseşti. E ca dorul lor de ploaie. Îi înţelegi? Eu da.

Mă uit la tine câte o dată şi nu-mi vine să cred că mă iubeşti. Tu, cel care mi-a citit cărţile copilăriei mele, care a trăit AVENTURILE LUI HABAR N-AM, care l-a înţeles pe MORCOVEAŢĂ şi care mi-a strâns sufletul între paginile celei ce a fost Maitreyi.

Mă uit la mine şi văd femeia cu chip de copilă care uitase cândva să zâmbească, deşi masca purtată clipă de clipă i se potrivea mai bine ca realitatea.

Şi mă întreb cum de ai reuşit să o transformi într-un bulgăre de zăpadă care se topeşte la fiecare privire a ta?

mi-e dor de tine. Fără să plec de lângă tine. Nu ştiu să explic cum se poate aşa ceva. Şi nici nu-mi bat capul. Mi-e dor pur şi simplu.

De fapt... doar pur. Căci simplu nu e. Tu ştii mai bine.

................................................................................................................................................

Şi din tot amalgamul de gânduri şi trăiri am scris titlul.

Înţelegi.

18 sept 2012




Un comentariu:

dreptul la replica