pentru palmele mele

joi, 22 iulie 2010

Miting pe aerodromul sufletelor

n-am stiut ca in viata exista si impliniri fara atingeri. N-am stiut ca Dumnezeu poate sa-mi faca cu mana de la fereastra sufletelor.
n-am stiut ca langa mine se afla fericirea adevarata, traita intre pleoapele cerului.
n-am stiut ca ma pot naste de 100 de ori si ca pot muri de tot atatea ori cate 100 la capatul unui drum.
n-am stiut ca poti ateriza pe suflet, ca poti decola pe inimi si ca le poti intrerupe pe toate printr-un simplu salut ceresc. nelumesc.
n-am stiut ca exista oameni care traiesc si atat.
care daruiesc pentru ca asta inseamna pentru ei fericire.
daruiesc oricui: mie, tie...
daruiesc de toate: fericire, implinire, durere, suferinta, lacrima, zambet, iertare, rabdare...
daruiesc atunci cand se pierd in nori, cand se intrevad printre fum, se invart printre ramurile cerului, catapulteaza pe aripile ... sufletului.
n-am stiut ca exista aerodromuri de suflete. demult as fi mers acolo sa ma simt Acasa.
sa ma iau de mana cu norii, cu vantul, cu ploaia, cu fulgerele, cu stralucirile. sa invat sa dansez pe ritmurile valsurilor ceresti.
sa dau mana patimilor, sa mi-o stranga pana la sangerare, sa simt durerea clipelor eterne.
fara suflet, din suflet, langa suflet.pentru suflet.
si totusi ... Tu stii ce vreau sa spun!

vineri, 9 iulie 2010

o femeie desteapta!

- nu se indragosteste la prima vedere de "fuck-erul orasului"; analizeaza atitudinea si isi da seama cat de prezent i-a fost penisul si cat de absenta inima in paturile altora
- nu face dragoste la prima intalnire, nici la a doua, nici la a 100-a; gandeste prezentul, tine cont de trecut, dar mizeaza intotdeauna pe viitor, deci o face atunci cand simte ca EL e cel care nu va face dragoste din ceasafuri si mucuri de tigara;
- nu spune " te iubesc" nici cand simte, nici cand nu simte; ci atunci cand STIE ca merita (ea) sa se auda rostind cuvintele astea cu gust de implinire;
-nu se transforma in "dama in societate, gospodina, si curva in pat" atunci cand iubeste; ci face mancare, merge pe strada cu fruntea sus, de mana cu EL si TRAIESTE dragostea pana la ultima picatura!
-nu plange cand e parasita; uda pernele, isi spala pleoapele si umple paharul puterii cu fiecare lacrima pe care o varsa;
-nu radedebarbatul care o iubeste si ale carui sentimente nu le poate rasplati; face dragoste din vorbe si i-o da lui pentru a avea cu ce sa-si hraneasca nesomnul;
-nu spera la FAT FRUMOS calare pe cal alb; il trasforma pe EL in Fat Frumos pentru o clipa, pentru o noapte; apoi il alunga;pentru a fi EA motivul pentru care el se intoarce
-nu regreta ca nu i-a aratat ca il iubeste inainte ca el sa plece; stieca cine merita nu judeca aparentele, ci are rabdare;
-nu arunca cu cratita dupa El atunci cand a aflat ca o insala; il priveste in ochi, ii spune "te iubesc!" si se intoarce la EA.sa cante, sa iubeasca din nou, sa danseze pe muzica inimii. Dar fara EL;
-NU se rusineaza de iubirea ce o poarta celui ce nu ii raspunde la ea; o spune ca un "buna dimineata!"
-nu isi cearta barbatul pentru lipsa de acasa, pentru fotbalul jucat cu'baietii, pentru week-end-ul la mare fara ea, pentru tacerea din locul "te iubesc"- ului cear fi vrut sa-l auda, nu-i face crize de gelozie cand o alta il priveste cu dorinta;
ci il adora tocmai pentru ca stie sa plece de acasa tocmai pentru libertate, pentru ca joaca fotbal cu baietii pentru a -si mentine vie indepemdenta, pentru week-end-ul in care si-a luat de mana pasiunile si a mers sa le duca la plaja, pentru ca alta l-ar vrea, dardoar ea il are;
O femeie desteapta stie totul inainte de a-i spune barbatul!
dar .. pe o femeie desteapta trebuie sa ai rabdare sa o faci sa iti arate toate cate tocmai ai citit! niciodata nu va arata dupa primul sarut. nici dupa al doilea, nici dupa al miilea. Ci atunci cand s-a terminat numaratoarea.

vineri, 2 iulie 2010

era sa fiu ...

Era să fiu ...

Era să fiu fericită într-o zi. Atât de fericită încât mi-a fost frică de sinonim şi am fugit înapoi cu tot cu sfertul acela de cuvânt. Pe un drum pe care am crezut că ajunsesem. Dar pe care de fapt l-am încurcat.
Era să fiu iubită într-o zi. Atât de iubită încât am înlemnit în faţa figurii de ceară a acelor trăiri care mi-au dat aripi. Şi atunci am alergat desculţă prin mărăcini ca să pot scăpa de urmări.
Era să fiu înţeleasă într-o zi. Atât de înţeleasă încât mi-au fost de ajuns două cuvinte să înţeleg că există şi Dex-uri personalizate pe care le poţi cumpăra fără a renunţa la Tine. Ci doar la orgolii. Şi temeri.
Era să fiu descoperită într-o zi. Atât de descoperită încât mi-am luat hainele cele mai groase pe mine pentru ca Lui să-i ia cât mai mult timp să mi le dea jos. Şi în final să renunţe din saţietate.
Era să fiu învăţată cândva. Să iubesc din nou, să dăruiesc, să strâng, să ating, să mângâi, să primesc, să ... de cineva atât de bun în a învăţa, încât m-a speriat siguranţa sa. Şi am crezut că va şi cere mult. Şi-am plecat.
Era să fiu ajutată cândva. Să îmi construiesc o scară din scânduri de suflet pe care să pot urca până la El. Atât de ajutată încât mi-a fost teamă să nu fie doar o promisiune. Şi atunci nu am mai cumpărat nici scândurile.
Era să fiu privită cândva. Atât de privită încât am preferat să nu mai văd ochii aceia prea curând, de teamă să nu îmi descopere realitatea. Iubirea. Dăruirea. Totul.
Era să fiu îmbrăţişată cândva. Atât de sincer şi de altfel încât mi-am tăiat braţele şi le-am pus într-un sac pe plastic. Să nu poată strânge. Să nu poată dărui la rândul lor îmbrăţişări.
Era să fiu căutată cândva. Prin oraşe, prin sate, pe străzi, prin viaţă. Atât de căutată încât am preferat să mă ascund după perdeaua indiferenţei pentru a nu lăsa să mi se vadă vulnerabilităţile. Şi m-am ascuns.
Era să fiu a LUI într-o zi. Atât de A LUI încât aş fi respirat clipă de clipă aerul unei lumi prea blânde, prea altfel decât a mea. Şi-atunci am transformat pronumele posesiv in pronume negativ: a NIMĂNUI!
Era ... dar verbul acesta, „A fi” are atâtea forme, înţelesuri şi timpuri, încât m-am pierdut printre ele.
Acum ... doar SUNT!
Şi-atât!

2 iulie 2010

joi, 1 iulie 2010

Iubirile se duc şi vin ...

Da, asta este foarte real, dar ce rămâne în urma lor ştie cineva să înţeleagă?
Poţi tu să înţelegi că din ce s-a dus mie mi-au rămas temeri şi dureri pe care le retrăiesc ori de câte ori încerc să las o altă iubire să vină pur şi simplu?
Poţi tu să încetezi să îmi mai judeci ezitările şi lipsa de încredere, ori perfecţionismul pe care tu crezi că îl caut- când de fapt, eu caut doar puterea de a lăsa pe altcineva să îmi strecoare în vise impliniri?
Poţi tu să îmi spui „Bravo!” pentru orgoliile care zac în mine de atâţia ani şi care nu mă lasă să îmi las parfumul pe pernele atâtor bărbaţi care mi-ar vinde câteva ore din timpul lor, în schimbul câtorva plăceri trăite sub cearşafurile murdărite de desfrânări?
Nu cred... Tu îmi spui mereu să trăiesc clipa, fără a mă mai gândi la consecinţe, dar eu continuu să spun în fiecare moment că nu cred decât în mine, nu în plăceri care să îmi tulbure simţurile pentru câteva clipe, apoi să pierd timpul trăind din amintirile lor!
Eu nu-mi pierd capul în braţele celor care îşi numără exele în agendele acelea primite în dar de Crăciun, scriind cu pixul de la o oarecare Ea numele fiecăreia. Nu pentru că mă interesează că aş mai fi încă un nume scris într-o agenda, undeva, ci pentru că deţin demnitatea aceea care oricât de ascunsă aş vrea să o ţin, iese în faţă la fiecare întâlnire, face cunoştinţă cu El înaintea mea, îl analizează şi apoi îmi spune calm : „Pass, meriţi altceva!”
Eu nu-mi arunc hainele pe parchetul dormitorului tău doar pentru că trupul meu îşi strigă dreptul la viaţă! Reuşesc să îmi controlez sfâşierile gândurilor încă nespuse pentru că vreau să trăiesc întregul printr-un întreg de simţuri care să îmi invadeze inima!
Eu nu vreau să sărut cu ochii deschişi! Pentru că nu aş simţi cum se îmbrăţişează cerul cu pământul, nu aş simţi tremurul gândurilor care ni se întâlnesc la răscrucea dorinţelor. Pentru că nu aş putea primi fericirea de-o clipă! Acea clipă care se multiplică prin repetare!

Mai 2010