Iubirile se duc şi vin ...

Da, asta este foarte real, dar ce rămâne în urma lor ştie cineva să înţeleagă?
Poţi tu să înţelegi că din ce s-a dus mie mi-au rămas temeri şi dureri pe care le retrăiesc ori de câte ori încerc să las o altă iubire să vină pur şi simplu?
Poţi tu să încetezi să îmi mai judeci ezitările şi lipsa de încredere, ori perfecţionismul pe care tu crezi că îl caut- când de fapt, eu caut doar puterea de a lăsa pe altcineva să îmi strecoare în vise impliniri?
Poţi tu să îmi spui „Bravo!” pentru orgoliile care zac în mine de atâţia ani şi care nu mă lasă să îmi las parfumul pe pernele atâtor bărbaţi care mi-ar vinde câteva ore din timpul lor, în schimbul câtorva plăceri trăite sub cearşafurile murdărite de desfrânări?
Nu cred... Tu îmi spui mereu să trăiesc clipa, fără a mă mai gândi la consecinţe, dar eu continuu să spun în fiecare moment că nu cred decât în mine, nu în plăceri care să îmi tulbure simţurile pentru câteva clipe, apoi să pierd timpul trăind din amintirile lor!
Eu nu-mi pierd capul în braţele celor care îşi numără exele în agendele acelea primite în dar de Crăciun, scriind cu pixul de la o oarecare Ea numele fiecăreia. Nu pentru că mă interesează că aş mai fi încă un nume scris într-o agenda, undeva, ci pentru că deţin demnitatea aceea care oricât de ascunsă aş vrea să o ţin, iese în faţă la fiecare întâlnire, face cunoştinţă cu El înaintea mea, îl analizează şi apoi îmi spune calm : „Pass, meriţi altceva!”
Eu nu-mi arunc hainele pe parchetul dormitorului tău doar pentru că trupul meu îşi strigă dreptul la viaţă! Reuşesc să îmi controlez sfâşierile gândurilor încă nespuse pentru că vreau să trăiesc întregul printr-un întreg de simţuri care să îmi invadeze inima!
Eu nu vreau să sărut cu ochii deschişi! Pentru că nu aş simţi cum se îmbrăţişează cerul cu pământul, nu aş simţi tremurul gândurilor care ni se întâlnesc la răscrucea dorinţelor. Pentru că nu aş putea primi fericirea de-o clipă! Acea clipă care se multiplică prin repetare!

Mai 2010