EU NU VREAU FANTEZII CU TINE!VREAU AMINTIRI!

„Eu nu vreau fantezii cu tine!Vreau Amintiri!”


Da, chiar nu vreau fantezii cu el, vreau împletirea aceea de dor şi dorinţă fulgerătoare care nu reuşeşte să îmi invadeze simţurile decât atunci când omizile din inima mea se transformă în fluturi şi zboară fără frică în grădina plină de migdale a fiinţei lui.
Da, nu vreau vise de mai în nopţi de primăvară, vreau împliniri de Martie în nopţi de Iarnă. Exact visele acelea pe care le ai exact atunci când te aştepţi mai puţin, când te bagi cuminte în pătuţul acela de copil părăsit de mama, când tragi peste cap lenjeria aia cu Mikey Mousse şi îmbraci pijămăluţa cu Wendy.
Şi în loc să îl visezi pe Tom, te trezeşti în braţele lui, fără să ştii unde eşti, fără să recunoşti încăperea, fără să ştii parfumul şi să cunoşti drumul către patul tău. Către lumea ta.
Dar şi fără să vrei să găseşti ceva din ce e al tău. Pentru că de Tine eşti sătulă. Pentru că de ale tale nu mai ai nevoie. Vrei altceva, altfel, altundeva!
Iar El e altcineva-ul de care are nevoie singurătatea ta, El e altceva-ul pe care îl cauţi pentru că ambalajul este altfel lucrat decât ai fi vrut tu, dar ştii foarte bine că „marfa” este alta decât ceea ce găseşti în magazinele astea pline până la refuz de euri şi făcături.
El e exact ceea ce ai nevoie Tu ca fanteziile tale să îşi găsească repede locul în coşul de gunoi de pe biroul unde până nu demult îţi ţineai rama cu fotografia trecutului tău trist. Ca Tu să numeşti Amintire urma lăsată de El pe covor, pe cearşaf, pe masă, pe farfurie, pe chiuvetă, pe clanţa uşii, pe butonul telecomenzii, pe paharul de vin, pe buzele tale, pe gâtul tău, pe obrajii tăi, pe gândurie tale, pe lacrimile tale, pe dorinţele şi pe împlinirile tale!
Vreau amintirea fiecărei tăceri pe care au făcut-o să vorbească numai privirile, vreau amintirea fiecărui cuvânt nerostit, căruia i-au dat glas dorinţele de „mai vreau!” pe care întreaga mea fiinţă a uitat să le mai strige şi a făcut din ele mângâieri şi săruturi sărace. Amare. Goale şi curate. Fericite şi cuminţi.
Dar pentru asta ai nevoie de Tine. Ia-ţi de mână neputerile şi du-le până la prima trecere de pietoni. Obligă-le să treacă pe Roşu. Să fie ucise. Şi sărbătoreşte moartea lor cu o sticlă de vin. Cu 2 pahare: unul pentru tine şi altul pentru el. Cu împliniri de dorinţe şi ucideri de temeri.
Şi-abia atunci când El va pleca pentru totdeauna sau pentru câteva clipe de lângă tine, cu toate împlinirie voastre, vei putea afla Amintirea.

25 iunie 2010