pentru palmele mele

marți, 28 decembrie 2010

Valorez mult!
- lui Florin Petrescu

Îmi prinde toamna frunze în păr, îmi pune rouă pe pleoape şi îmi murdăreşte tălpile cu noroiul umed ce miroase a putred.
Îmi trec prin faţă bărbaţi ce miros a primăvară, ce calcă a nepăsare, ce privesc a vară, ce judecă a iarnă şi ce trăiesc a minciună.
Îmi suflă vântul în faţă, în inimă şi-n palme. Şi se joacă apoi cu şuviţele mele buclate perfect la salonul din spatele blocului. Şi-şi răzbună neputinţa de a vorbi în palmele mele străpunse de mângâieri necunoscute.
Mă privesc femei cu ochi întrebători, cu glezne de madonă, cu inimă de sticlă, cu putere de vată.
Îmi cântă Dumnezeu la nori. Cu glas de ploaie, cu ritm de stropi. Cu mâini de îngeri, cu atingeri de suflet.
Mă îmbrăţişază copii cu braţe de alb, mă iubesc cu inimi de toamnă, mă strigă cu voci de bătrâni şi mă lovesc cu pumni de zăpadă. În piepturi de VISE.
Mă întreabă oamenii de ce vreau ce-i greu, de ce simt ce-i rău, de ce râd de dor, de ce plâng de fericire, de ce am ce nu vor alţii, de ce suflu în praf, de ce mănânc ciocolată amară.
De ce urlu a frig, de ce zâmbesc a soare, de ce alerg a nebună, de ce păşesc a bolnavă, de ce nu întreb De ce?
De ce bărbatul de peste stradă nu mă atrage, de ce costumele Gucci nu mă dau pe spate, de ce bronzul artificial nu mă topeşte, de ce ochii lor amăgitori nu mă amăgesc, de ce buzele lor nu mă aruncă-n pofte, de ce umerii lor nu îmi adăpostesc capul, de ce pieptul lor lucrat la sala de forţă nu mă înmoaie.
De ce nu mă topesc vorbele calde, de ce nu mă orbesc luminile difuze lăsate de ei sâni, pe coapse, pe ochi. Şi pe mine.
De ce nu mă ameţeşte parfumul lumânărilor cumpărate de la magazinul de împliniri vise uşoare pe bani grei, de ce nu mă înnebuneşte nebunia unei căpşune cu frişcă gustată de pe pielea mea nebronzată, neîntinerită cu bisturiul, de pe sânii mei neperfecţi cu nesilicoane.
De ce nu mă bucură buchetele imense de trandafiri lăsate la uşă de curierul grăbit, de ce nu mă zăpăcesc inelele cu diamant şi colierele cu perle, cumpărate de tineri frumoşi şi bogaţi şi dăruite de palme fără inimi.
De ce nu mă trezesc telefoanele târzii şi mesajele matinale pentru a-mi spune „Bună dimineaţa, iubito!”, ”Noapte bună, iubirea mea!”.
De ce nu urlu când el tace, de ce nu butonez mobilul când el nu răspunde, de ce nu arunc când el îmi dă. Ceva sau nimic?
De ce scriu poezii, de ce spun cuvinte, de ce cânt balade, de ce urc în tren, de ce am răbdare, de ce nu pun punct, de ce nu termin propoziţia cu interjecţii?
De ce cer atât de mult, când ofer atât de puţin?
Pentru că Eu ... valorez mult! Nu diamante şi aur, nu Armani şi Gucci, nu lumânări şi parfumuri, nu frişcă şi ciocolată, nu muşchi şi silicoane, nu conturi şi carduri.
Ci suflet. Mângâiere. Lacrimă. Zâmbet. Vers. Suferinţă. Avere.
EU!

4 octombrie 2010

marți, 21 decembrie 2010

Paharul de vin

Fără vin stă să cadă pe masă.
Doar cu golul din suflet umplut.
Şi cu multă tristeţe-adunată
De prin timpuri trecute demult.

Să ciocnim împreună o cupă,
Separaţi, dar cu suflet unit.
Să sorbim pân la fund legământul
Că iubirea e doar de trăit.

Umple-mi şi mie paharul
Cu un vis spulberat fără timp.
Să ciocnim şi să spargem blestemul
De-a trăi separaţi de-un Nimic.

22 dec 2010
Pe fulgul de nea stă scris „Te iubesc!”

Şi ninge.
Şi fulgii de nea se topesc.
Şi viscolul plânge a gheaţă.
Şi frigul mă tremură crud
Şi-i noapte. Şi-apoi dimineaţă.

Şi ninge.
Şi Viforul urlă. Atac singuratic de dor.
Şi cântă copiii colinde. Şi eu te iubesc. Şi nu mor.

Şi ninge.
Şi viaţa mă-mparte. La 2 sau la virgulă cât?
Şi ninge. Şi fulgii îngheaţă
Iubirea ce-mi cântă în cor.

Şi ninge.
Şi-un fulg mi se-opreşte pe frunte.
Şi-şi scrie povestea de dor.
Şi ninge. Şi iernile-s reci.
Şi sunt multe.

Şi ninge cu fulgul iubirii
Ce tu mi-ai făcut-o cadou.
Şi-ţi fac un cadou fără suflet:
„te iubesc!” fără Anul cel nou! (12)

22 dec 2010
În ajun de Tine

În ajun de tine se scutură visele.
Se ninge cu dureri, se îngheaţă cu lacrimi.
Se împachetează cadouri, se desfac aşteptări.

Se colindă iubirea, se dau covrigi cu găuri de gloanţe.
Se aprind felinare pe suflete întunecate.
Se vând brazi fără crengi.

În ajund de tine se conjugă verbe
La timpuri trecute, cu glas fără glas.
Se cântă la suflet. Pe acorduri de ... Fals!

22 dec 2010
Te-am prins pe a 11a crenguţă de brad

De jos în sus. Pentru că de jos am pornit. Ai pornit.
Ai urcat pas cu pas, cu răbdare şi tăceri.
Te-am lăsat să urci treaptă cu treaptă. Să vorbeşti sau să taci cu mine.
Nu de mână, ci de suflet.
Te-am prins cu grijă, dar fără teamă, pe cea de-a unsprezecea pentru că până acolo am ajuns şi eu.
Nu ştiu cât vei mai urca, dar voi putea ajunge să te mai prind. Oricât ai urca. Voi construi eu scări de suflet. Pentru a putea ajunge.
Te-am prins pe a 11a crenguţă de brad. Stai singur.
Dar singurul care are puterea să nu ceară pe nimeni lângă el.
Ştii ce? Eşti tot la mine. În bradul meu.
Şi fără mine nu te poţi da jos.
Iar altcineva nu are acces în casa mea.
Atât!

22 dec 2010
Amintirile nu mi le poate lua nimeni

Chiar dacă m-ar chema Nimeni. În buletin.
Nici chiar eu nu-s capabilă să le arunc, să le culeg, să le şterg de praf, să le închid. La ce bun?
Amintirile sunt făcute pentru a fi trăite, nu uitate. Aşa, cu fiecare lacrimă ce curge, cu fiecare gând care se întreabă, cu fiecare zâmbet care stă să plângă.
Cu fiecare Noi format din persoana I singular.
Amintirile nu-şi scutură frunzele după anotimpuri.
Amintirile nu se despart. Şi nici nu se împart la 2.
Nu divorţează, nu se ceartă, nu se rănesc, nu îşi aruncă vorbe grele, nu disperă şi nu se ascund. Dar ştii de ce?
Pentru că ele sunt la timpul trecut.
Şi nu mai au nimic de pierdut.

22 dec 2010
Sunt trenul nimănui

Şi m-am oprit în gara ta de-atâtea ori
Şi tot de-atâtea ori nu te-ai urcat,
Crezând că altul te va aştepta
Fără bilet, fără nimic. Păcat.

Şi m-ai privit cum ies tăcut din gară,
Cum mă îndrept spre nicăieri, cu mine.
Şi ai zâmbit tăcut, dar fericit
C-ai luat tăcerile de chin cu tine.

21 dec 2010

joi, 16 decembrie 2010

„TE” E PRONUME PERSONAL LA FORMĂ NEACCENTUATĂ

Dacă n-ar fi el ar fi totul simplu. Aş vorbi numai de mine.
„Iert” fără „te” înseamnă IERT. Pe oricine.
„Iubesc ” fără „TE” înseamnă IUBESC. Pe oricine.
„aştept ” fără „TE” înseamnă „aştept”. Pe oricine.
„caut” fără „TE” înseamnă „caut”. Pe oricine.
Iar oricine este şi el pronume, dar nu ştiu de care.
Aşa că trebuie să-l accept pe cel personal.
Deci nu mă lupt cu destinul.
nu pentru ca Voi pierde. ci pentru ca m-as pierde. in detalii fara sens.
16 dec 2010
Împarte-mă la 2

Taie din mine 2 felii.
Exact acelea de care ai nevoie pentru a pune între ele Fericirea.
Nu le unge cu nimic, lasă-le simple. Cu gust de Mine.
Una arunc-o în suflet. E trecutul.
Cealaltă arunc-o în inimă. E viitorul.
Prezentul nu mai are loc, pentru că nu te las să mă tai în 3.
El este cel pe care îl trăieşti. Nu-l aştepţi şi nu-l aminteşti.
Descurcă-te cu astea 2. ştiu că poţi!
16 dec 2010
Noapte fără neguri

Scriu poezia zborului pe timp
Cu-a sale lungi dorinţe de mereu!
Recit cu glasul stins acelaşi vers
Scris între 2 pereţi de Dumnezeu.

„Eu te iubesc fără de timp şi loc”
Şi-atât mai am de spus şi de trăit:
O zi, o noapte-o negura şi-un chin
Şi-un singur gând mai am de împlinit.

Fără de dor, de aşteptări şi vis,
Ca într-o negură fără de noapte.
Ca într-un gând uitat de Dumnezeu
Fără de tine, fără timp şi moarte.

16 dec 2010

miercuri, 15 decembrie 2010

"IN IUBIRILE CIVILE N-AVEM TIMP SA NI SE FACA DOR ..."

luni, 25 ianuarie 2010" in iubirile "civile" n-avem timp sa ni se faca DOR ..."
nu cred ca cele ce urmeaza a fi citite mai au nevoie de introducere, nu cred ca eu mai am nevoie de randuri pentru a spune nespusul de dincolo de vorbe! a facut-o Ea in locul meu! cu ochii in lacrimi, cu sufletul mistuit de regretele unor vorbe ce le spunem la nervi, fara sa ne gandim ca dincolo de toate, avem nevoie de suflet! de iubire si de ... DOR!
putinii oameni care ma cunosc cu adevarat vor intelege cel mai bine de ce rauri de lacrimi mi-au brazdat obrajii citind franturele de viata din cartea care mi-a dat in dar taria de spune lucruile SIMPLE exact asa cum sunt ele! Mihaela Radulescu : Despre lucrurile simple!


"cele 9 zile petrecute in Irak au lasat urme in viata mea, a fost cea mai puternica experinta pe care am trait-o ... M-am intors de acolo plina de povesti, de imagini, de ganduri, emotii coplesitoare... m-am concentrat la munca mea si a celor pe care i-am filmat , dar n-am putut sa nu fiu uimita de sufletele militarilor. Filmul pe care-l fac despre Irak e si filmul meu de debut ca operator, iar prin "ochiul" camerei am vazut ... desert, arme, taburi, elicoptere militare, gloante, irakieni inarmati, americani, italieni, polonezi, mongoli, salvadorieni, englezi, "scorpionii negri" din Romania, genistii si politistii nostri militari, bombe , alarme, panica, bocanci, reguli, grade, uniforme, cadenta, teama, curaj, dar si ... DOR!
despre asta am vrut sa va povestesc. despre DOR - de acasa, de parinti, de copii, de toate ale lor, de prieteni, dar mai cu seama de dorul de femeia iubita sau de o femeie pur si simplu... Nu vi-l puteti imagina, credeti-ma, nu-l puteti intelege pana nu-l simtiti ca o plasa de camuflaj peste tot programul zilnic de armata. pana nu mergeti acolo sau pana nu sunteti una din femeile care asteapta acasa un militar, nu puteti pricepe ce-i ala DOR! Misiunea unui militar roman in irak dureaza 6 luni. Eu am ajuns acolo la mijlocul acestei perioade, cand e cel mai greu pentru ei... exact atat cat a trecut , a mai ramas de asteptat. Nu e razboiul nostru, nici al lor, dar oricat s-ar numi "misiune de pace" tot mor sau sunt schiloditi oameni nevinovati, mai ales militari ai fortelor de coalitie... cu ce supravietuiesc, cu ce-si compun curajul? cu responsabilitatea pentru misiunea pe care o au de indeplinit, dar si cu pozele celor dragi, parinti, copii, sotii sau cu poza iubitei pusa langa sau in loc de... icoana ... sase luni imense, fara familie, fara prietenii de acasa, fara confort, fara zile libere, fara mofturi, fara pamant romanesc si aer curat , fara haine civile, fara o bere si un gratar, fara sex, fara filme sau discoteci, concerte, nunti sau botezuri, fara mangaiere, alint, sarut, imbratisare, baie fierbinte, chiote de copii fericiti si atatea altele, asa de prezente in viata civila... dupa niste luni de zile petrecute in desertul irakian ti se face dor si de o apa curgatoare de munte, si de o bere cu prietenii, si de o emisiune la televizor, si de o mancare facuta de mama, si de animalele tale de acasa, ca sa nu mai zic cat ti se chirceste sufletul sa-ti nasca nevasta singura sau sa nu-i poti aprinde o lumanare parintelui care-ti moare... toate povestile astea le-am auzit de la militarii romani, toate situatiile astea chiar se intampla, dar misiunea lor trebuie dusa pana la capat ... chiar daca au norocul sa se intoarca teferi acasa, au multe rani pe dinauntru, iar alea vor fi greu de vindecat!Ei se intorc barbati, ca-n cantecul celor de la "vama veche" , dar sufletele lor sunt la fel cu ale copiilor prea devreme parasiti de parinti. Sunt puternici, se descurca singuri, dar au mai multa nevoie ca oricine de mangaiere si iubire ... singurele lor legaturi cu femeia iubita sunt ... tehnice, reci, dar circuitele se incing ca pielea sarutata ... mail, messenger si cateodata, un telefon! m-am intrebat ce-si spun oamenii care se iubesc cu adevarat si care nu se vad 6 luni!
m-am pus in locul femeii care asteapta acasa, stiind ca barbatul ei e intr-o tara unde moartea este inteleasa altfel si cumplit de frecventa... probabil ca nimeni nu urmareste stirile mai responsabil decat ele, probabil ca toate exploziile de la televizor le cresteaza sufletele si le face mai puternice, dar pana acolo au de indurat ... DORUL ... Singura liniste a femeii care-si astepata militarul roman plecat intr-o tara araba e ca nu e inselata nicicum- acolo un barbat nu are voie nici sa se uite la o femeie, caci asta reprezinta inca un pericol de moarte, intr-o lume atat de diferita de a noastra! peste femeia care-si asteapta 6 luni barbatul militar trec zile si nopti in care frumuseteea ei e doar visata, iar trupul ei seamana mult cu desertul in care-i traieste barbatul ... In ea e seceta, ziua e apasatoare, iar noptile sunt atat de reci si atat de lungi! femeia asta nu mai are pentru cine sa se faca frumoasa, un toc sau o rochie frumoasa devin tragice, daca erau preferatele lui, iar rimelul are logica doar cat sa lase doar dare lungi, , negre, pe un chip mistuit ... sansa unei astfel de femei de a-si insela barbatul e minima, iubirea ar trebui s-o opreasca de la orice tradare- dar daca se intampla, va fi si ea un om ranit, caci tot pe ea o va durea cel mai tare!
dar EL, militarul roman, cum iubeste, in cele 6 luni pustiite? am aflat ca inainte de a pleca in misiune, militarii romani iau lectii de adaptare la regiune, la factorii brutali de clima, la convietuirea intr-o societate atat de diferit organizata, la monotonia cromatica, sunt bine antrenati pt toate situatiile de razboi, dar nimeni nu-i pregateste pentru ... lipsa femeii iubite!
cand ii vezi pe toti in uniforme, cu arme si veste antiglont, muncind cu toata dedicatia, pe temperaturi de nesuportat, sau intr-o tensiune psihica greu de imaginat, nu ti-i inchipui alintandu-si iubitele, nu-i poti vizualiza mangaind un san, sau un umar gol si nici sarutand o glezna ... si totusi cred ca filmul asta il vad in fiecare seara, cu ochii inchisi, cand iau ... pe loc repaus ... Pt ei , atat de singuri, intr-o lume atat de complicata si de masculina, dorul de femeia lor e o rana zilnica, pe care si-o tot panseaza cu stangacie, ca sa nu se vada dimineata, la adunarea in careu!
nu vorbeste mai nimeni despre asta, toti scriu in pozitii strategice , ca nimeni sa nu poata citit peste umarul lor, si cred ca toate scrisorile lor arata cam la fel ... daca s-ar face si statistici de suflet, pe langa cele militare, s-ar descoperi ca multi dintre ei au scris cuvantul DOR de mult mai multe ori decat au apasat pe tragaci ... e un razboi de neinteles acolo, in multe privinte, dar pt militarul roman , oricat de barbat puternic ar fi el, este si un razboi al sentimentelor cu care se lupta zilnic ... sa nu credeti ca nu se intreaba si ei daca femeia de acasa nu-i insala- pentru ea orizontul desfatarilor, al tentatiilor exista, in vreme ce pentru el exista doar o granita a indoielilor chinuitoare. Absolut in toate corturile in care am intrat am vazut pozele iubitelor lor femei, chiar la vedere, cu riscul ca le impart, fie si vizual, cu colegii de dormitor... La altii, poza iubitei face parte din uniforma - e mereu la pieptul lor- si mi-au dat lacrimile cand am vazut, in ziua in care s-a dat alarma de atac aerian, cum unii isi scot, fara nici o teama de ridicol, poza iubitei si se roaga la ea, ca sa traiasca... cred ca putine femei pe lumea asta au parte de o iubire atat de profunda cum au iubitele militarilor plecati in razboi ... NICIODATA, IN CIVILIE, barbatii nu vor sti sa aprecieze cu atata sinceritate si acuratete toti milimetri de carne, buze, par, suflet ai unei femei, nicicand un barbat nu va avea mai tare constiinta frumusetii femeii pe care a lasat-o acasa...


" iubita mea, adorm cu tine-n gand si ma rog la Dzeu sa ma astepti, cu sufletul curat si frumoasa, cum te-am lasat ... mi-e DOR de toate ale tale si-ti simt mainile alintandu-ma, mi-e atat de dor sa ma iubesti si sa te simt a mea, toata ... Tin arma asta rece in mana, in fiecare zi si plang in mine de dorul trupului tau fierbinte... as da orice sa ma strecor in pat, langa tine, in fiecare seara, macar atat cat sa stii ca ca esti minunea mea si sa-ti dau , din tot razboiul asta , pacea de care ai nevoie...
te iubesc si stiu ca tu esti ingerul meu pazitor- simt asta in fiecare zi in care mi-este greu! mi-e DOR de tine, cumplit de DOR, si cu asta ma descurc cel mai greu aici!in rest, stii ca nu-ti pot spune foarte multe despre mine, dar traiesc, asta-i important. Aici noptile sunt cele mai frumoase, e liniste si e cerul cel mai instelat pe care l-am vazut vreodata... e cel mai frumos peisaj la care ma pot uita si in care pot visa la tine, la cum o sa te dezbrac de haine, de lacrimi, si de dor si cum o sa te lasi in inima mea , care te va tine in brate!
vreau la tine, vreau sa te sarut de la degetul mic pana la ureche, poposind ... oricunde, vreau sa ma lasi sa-ti adulmec gatul, spatele si sa ma lasi sa aleg ce traseu vreau eu, am nevoie sa fiu un om liber cu tine, ca aici fac totul la ordin si cu logica... vreau sa ma lasi sa-nnebunesc de dragul tau si sa pot inchide ochii in siguranta, fara sa mai tremur ca asta ma poate costa viata... in tine vreau sa traiesc singura explozie reala ... mai spune-mi despre tine, mai trimite-mi o fotografie cu tine, mai adu-ma in viata ta macar asa, ca aici zilele sunt toate la fel, mai putin cele in care mor oameni langa noi ... femeia mea, sa ma astepti, te rog, sa nu ne omori dragostea, - pentru mine esti totul, esti minunea si viata mea, esti ... eu! te sarut, te iau in brate, iti pun capul pe pieptul meu si adorm asa, doar asa pot sa adorm ... te iubesc la nesfarsit , iubirea mea~!"
asa-mi place sa cred ca arata toate scrisorile de iubire trimise de militarul roman femeii iubite. Si chiar daca nu arata asa, tot intelesul asta il au si tot DORUL asta! cred ca fiecare femeie si-ar dori sa fie iubita, macar o data-n viata de un militar roman plecat 6 luni departe, la celalat capat al lumii. Iubirea lor e cea mai pura si e arma lor cea mai puternica... impotriva oricarui dusman! in visul lor, in DORUL lor, femeia iubita e cea mai frumoasa, cea mai femeie si cel mai amanuntit dorita ... merita sa astepti un militar - s-ar putea sa fie singurul fel in care un barbat va sti sa te iubeasca vreodata!
totul e sa-l meriti ... am visat intr-o noapte, pe cand eram in irak, ca m-am indragostit de un militar roman. Stiam ca n-a vazut o femeie de 3 luni, stiuam ca voi pleca peste cateva zile si ma zbateam intre nefirescul de a ma indragosti acolo, in acel moment nepotrivit , si de a renunta la suflet pentru dorinta... nu stiu cum, dar am sfarsit prin a-i spune ce simt si i-am tulburat toate simturile... cum ne aflam intr-o unitate militara , nu aveam nici un milimetru de loc in care sa fim doar noi 2, si am indurat cel mai mare chin , poate chiar mai mare decat al unei femei care-si asteapta barbatul acasa...barbatul pe care il doream si ma dorea il aveam in fata ochilor, dar nu-l puteam atinge ... a trebuit sa plec din Irak, fara macar sa-l pot saruta cum simteam... la plecare, pe aeroport, de pe obraz, ne-au alunecat o secunda, buzele si s-au intalnit intr-un sarut invizibil, ca si cum faceam dragoste si ajunsesem deja la final! m-am trezit din vis si m-am rugat sa nu mi se intample asa ceva ... n-as putea sa indur asteptatea asta si le-as decora pe femeile militarilor romani care pot... In iubirile civile n-avem timp sa ni se faca DOR ... probabil ca e singura parte frumoasa a razboaielor lumii ..."
(Mihaela Radulescu)

marți, 14 decembrie 2010

multumesc, Adi!

- lui Adi Duloiu

:) multumesc ar fi de ajuns cu siguranta! :) dar nu-s atat de simpla precum par=)). nu degeaba spui ca-s atat de complicata!:)
multumesc pentru ca talmes-balmesul din viata mea (sa stii ca talmes - balmes este un fel de omleta) :))nu ti-a afectat colesterolul=)) (e facut din toate ingredinetele grase osibile!=)), pentru ca ai avut rabdarea sa taci cand am vorbit ca o moara stricata, ca m-am purtat ca un copil care se trezeste dimineata cu fata la cearsaf si cometeaza intr-una:)). iar tu nu m-ai trimis la colt:))
multumesc pt ca desi nu intelegi nimic din ce scriu in randurile acestui blog,si nu intelegi sensul pt care el exista, totusi citesti si intrebi scurt "ce ai vrut sa spui?" apoi taci cabnd raspund la fel de scurt "don't ask!"
:))
multumesc pt ca atunci cand primesc mailuri de la necunoscuti care ma fac cu ou si cu otet pt ca am curaj sa cer, tu nu intelegi de ce imi pierd timpul explikandu-le ceea ce nu vor intelege!:))
multumesc pt increderea pe care o ai ca nu-s praf, ci doar putin ... (si taci!)=))
ca .. crezi ca exista prietenii intre barbati si femei=))!
la dracu!=))
ps: daca ciocolata aia n-a ajuns la vreun "caine aviator" dai 10 in loc=))

luni, 13 decembrie 2010

vreau sa traiesc, nu doar sa supravietuiesc!

da, Alina, m-am uitat in oglinda! si am vazut exact ce ai vazut si tu! m-am uitat in mine si am vazut exact ce ai descris tu in cateva cuvinte. exact alea pe care eu nu le-am rostit niciodata!
da, Cristi, m-am uitat in trecut si am vazut prezentul de azi. m-am uitat in prezent si am vazut trecutul de ieri!
am conjugat verbul "a face" la persoana I singular, la timpul prezent si l-am intins pe paine.
am vazut atat de dureros ca nu imi ajungea nici macar sa ung jumatate din felia de cativa milimetri.
si m-a durut al dracului de tare!
dar pentru ca m-am obisnuit sa trec peste toate, am scris "pass", am dat delete si am aruncat la gunoi si paine, si verb, si oglinda, si Timp.
si m-am dus dracului cu toate pe ghena!
crezand ca asa scap de toate. apoi pot incepe de la 0.
haha! ce interesant, nu?!
habar nu am avut ca voi ajunge tot in gunoi! tot ce arunci la ghena ajunge la gunoi! n-am avut timp sa gandesc clar : ca sa fiu EU am nevoie sa fac curat si sa arunc doar gunoiul, nu si pe mine!
dureros de realist mi-ati aruncat in fata mizeriile, dureros de realist am acceptat adevarul din vorbele voastre!
si tot dureros de realist deschid acum ochii sa vad ca nu traiesc, ci doar supravietuiesc prosteste de bine!
in cutia mea cu jucarii stricate, in duzina mea de chibrituri arse o data si puse inapoi intentionat. tot de mine~
da,Alina, am prea mult bun simt, ai dreptate! dar nu mama e de vina pt ca m-a crescut asa, ci eu, pentru ca mi-am creat viata din asteptari. ca toti oamenii sa fie ca mine!:)
da, Alina, nu stiu sa spun NU! recunosc cu capul plecat.
da, Alina, copiii aceia nu-s ai mei, timpul nu mi-l mai da nimeni inapoi!
da, Alina, traiesc pentru altii mai mult decat pentru mine!
da, Cristi, vorbesc! si-atat!
da, Cristi, nu am rubrica de " Practica" pe blog!
da, Cristi, palmele tale dor.
al dracului de tare!
stiu ca intrebarea ta va fi "ok, si ce faci pt asta?" , asa ca iti raspund cu fruntea sus : " TRAIESC! Nu doar supravietuiesc!"
ATAT!

duminică, 12 decembrie 2010

"nu au avut nici un sens pt el!"

- Crinei

cine esti tu sa judeci dupa aparenta, sa arunci cu noroi, cand nu ai fost acolo sa vezi de unde au venit loviturile, din ce balti sau ploi a turnat in praf pentru a-l face mocirla?
cine esti tu sa spui ca exista sensuri si non sensuri pentru el, cand nu stii nici macar ce face si cum ceea ce a facut candva, atunci cand stiai exact toate modurile?
cine esti tu sa dai cu presupusul despre viata lui, despre trairile si sentimentele lui?
cine esti tu, de iti permiti sa spui ca nu contezi pt el, cand habar nu ai unde e , cu cine si ce face? cine esti tu , sa ii impui cum sa contezi?
daca nu te iubeste cum vrei tu, nu insemana ca nu te iubeste. iti amintesti???
si nu vb doar de iubire! sau de iubirea pe care o vrei tu!
ii judeci agresivitatea, slabiciunea de a bea, sentimentele pt tine!
nu ti-a cerut tie ajutorul pt a renunta la sticla de vin, nici pt a renunta la a privi "agresiv", la a lovi, la a TRAI!
atunci NU te baga!
renunta sa mai traiesti pt altii, renunta sa mai gaNDESTI PT ALTII, SA MAI iubesti pt altii! fa-le pe toate PT TINE!
greseste pt tine, judeca/te pe tine, roaga-te pt tine, plangi pt tine!
nu te mai uita in gradina altuia, cand a ta e plina de buruieni!
si da, m-ai enervat tare, d-asta ti-o spun asa AGRESIV - ha, uite ca sunt si eu a dracului. si mai si beau dintr-un pahar de vin, asta ca sa te eenrvezi si mai tare, ca uite cate am in comun cu el:)).
daca ai fi puternica n-ai sta acum in fata unui laptop, plangandu-ti amarul si icnercand sa imi dovedesti mie cat de puternica esti tu, cand de fapt esti praf si n-ai nici PRONTO acasa sa te stergi singura!
ha!
daca ai fi puternica ai lasa dracului orgoliile si temerile de copil de 14 ani si ai fi in fata lui, strigandu-i in fata tot ce te doare! fara ganduri de penibil si mandrii de tot felul!
ai trai, te-ai ancora in realitate si nu au sta sa citesti ceea ce scriu eu pe blog, creaznd ca mai inveti ceva! sau te mai imbarbatezi cu cateva concluzii trase din vorbele mele!
eu am trait ce scriu acolo, tu mori de frica nu stiu cui:) si te multumesti sa te hranesti din amintirile altora!
ingurgitand la nesfarsit, ca o lacoma ce esti, FANTEZII cu el!
cu scene lacrimogene, cu telenovele bune de acasa tv, CU drumuri care -ai vrea tu- se intalnesc dupa ani si ani! haha!
hellooooooooooooooo, traieste! e timpul sa te trezesti din vise si sa o iei pe drumul dorintelor! viata trece pe langa tine ca trenul. si crede-ma, la tine nu-s avioane care sa te duca la destinatie:))!!!
supara-te pe mine daca vrei, dar m-am saturat sa fiu papagal si sa vorbesc pentru pereti!
recunoaste-ti slabiciunile, bea un pahar de vin si loveste in pereti! devino agresiva pentru cateva minute si revino-ti apoi!:))
doar atunci cand vei inceta s ate mai ascunzi o sa poti traversa strada pe rosu:)).
draga mea, scriu poezii, o fac bine, stiu, dar nimic din ce scriu nu e vis!!!!
nu ma hranesc cu cuvinte citite pe bloguri, cu declaratii de dragoste facute pe mess!
ma hranesc cu realitate! pe care o impartasesc apoi.
e diferenta, nu crezi??!
:)
ESTI SLABA, ESTYI SLABA, ESTI SLABA!
din pacate! si timpul nu astepata dupa tine!
ps: nici pt mine nu ai sens atata timp cat nu esti realista! si te ascunzi in spatele aparentelor! nah, ca mai am ceva in comnun cu el!
ah, a dracului sa fiu!:))
te pup
Te-am iubit pe tine
- Crinei-

Fără cuvinte. Fără cântece. Fără aplauze şi fără vise.
Cu DA.Cu NU. Cu POATE. Cu OARE? Cu DE CE? Cu CÂND? Cu UNDE?
Fără teamă, fără remuşcări, fără întrebări, fără răspunsuri.
Doar CU inimă învechită.
Te-am iubit pentru că nu am căutat explicaţii, pentru că nu am întrebat dacă se poate, pentru că nu te-am întrebat dacă îmi dai voie, pentru că nu m-a interesat.
Te-am iubit pentru că mi-ai sărutat tremurul gândurilor, pentru că mi-ai îmbrăţişat dorinţele şi le-ai încălzit, pentru că mi-ai strâs în palmele tale lacrimile, le-ai făcut gheaţă şi le-ai ars apoi pe rug.
Te-am iubit pentru că ai traversat pe roşu pentru a ajunge la mine atunci când ai sperat că şi la mine se va schimba în roşu şi îmi va fi teamă să trec. Şi voi rămâne pe loc. Şi voi trăi.
Pentru că n-am avut indiferenţă de dăruit, orgolii sau vise. Doar Iubire. Ţie.
Pentru că m-ai salvat atunci când încă nu se inventaseră liniile verzi, pentru că mi-ai adus când toţi îmi luau, pentru că mi-ai rupt atunci când toţi îmi lipeau. Durerile.
Te-am iubit în vremea holerei de inimi, pe timp de război cu sufletele.
În timp trecut. Pentru prezent şi Viitor.
Sau NU! 

PS: Draga mea, chiar şi iubirea are termen de valabilitate! Luptă să ai, sau fugi şi nu te mai întoarce!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Replică la „Prejudecăţi”

Răspunzându-i unui domn „demn” de tot respectul pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-a adresat în e-mail – evident, neavând demnitatea necesară să o facă pe blog, unde era clar public.:)
1)„Domnişoară dragă, dă-mi voie să îţi spun că nu e vorba că nu suntem în stare să avem ceea ce ne dorim, ci uneori chiar nu putem să avem. Pentru că şi dacă ai acel bărbat de care vorbeşti tu după 10 ani, îl vei avea doar pentru puţin timp şi te înjoseşti!"
Domnule deloc drag, cu permisiunea mea şi doar a mea te asigur că este vorba strict de faptul că NU SUNTEM ÎN STARE, nicidecum de NEPUTINŢĂ.
NU avem pentru că suntem INCAPABILI, pentru că exact prejudecăţile de care vorbeam nu ne lasă să luptăm. Tocmai ceea ce spui dumneata atât de sigur „TE ÎNJOSEŞTI!” este cel mai INCAPABIL mod de a privi lumea!
Cu tot respectul ţi-o spun! Crede-mă pe cuvânt că puţin îmi pasă de părerea dumitale despre timpul pe care îl voi petrece eu lângă cel pt care lupt 10 ani. (hai să-ţi zic un secret: pot să lupt şi 11 !!!HA!)
Iar A LUPTA înseamnă „a se strădui să obţină ceva” - vezi DEX onlione, te rog!, nu A SE ÎNJOSI (vb. 1. v. ploconi. 2. a umili, (înv.) a micsora, a rusina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî).
Compară şi vezi diferenţa!:P
2)”sticla de vin o desfac numai beţivanii, ei sunt disperaţi să afle ce e înăuntru. Deci tu eşti alcoolică şi deci nerealistă dacă vrei să defaci ceva despre care nu ştii nimic. Dacă e otravă acolo?”
A)O sticlă de vin desfac ÎNDRĂGOSTIŢII atunci când simt că dragostea lor are nevoie şi de puţină „amărăciune”. (încerci degeaba să faci pe filosoful cu mine, nu ai şanse să îmi dărâmi concepţiile! Vezi dumneata, tocmai pt asta Eu voi avea acel bărbat dupa 10 ani sau după 11, sau după 15, etc), în timp ce dumneata vei trăi cu incertitudinea de CUM AR FI FOST DACĂ ...?)
B)NU ŞTII psihologia alcoolului :), din moment ce spui că alcoolici nu sunt realişti! Ba sunt al dracului de realişti, crede-mă! Numai că rămân cu alcoolul tocmai din cauza unora ca dumneata, care nu ştiu să foloseasca principiul recompensei pozitive – hai să ne batem în concepţii şi analize comportamentale dacă tot ai Necurajul să îţi faci public e-mailul!:)
C) DA, sunt ALCOOLICĂ, şi nu ANONIMĂ. Şi mai sunt şi demnă pe deasupra, recunosc foarte clat că sunt dependentă de ÎNCREDEREA ÎN MINE! DE DORINŢA DE A AVEA CE MI SE POTRIVEŞTE! ha!
D)otravă să fie, domnule, otravă am spus!:)) Dar eu măcar voi şti gustul ei. Şi voi trăi să ţi-l destăinui şi dumitale!
3)"cum să fii mândră că ai avut cel mai bun vin, dacă după ce îl bei îţi dai seama că s-a terminat? Dacă e bun nu se termină niciodată! Aşa că bărbatul de care vorbeşti- pt ca sigur e bărbat – doar s-a folosit de tine!"
Ai auzit de nunta din CANA GALILEII? :)) nu sunt Isus, dar sunt dumnezeul propriei mele fiinţe! De MINE depinde dacă mai adaug vin în butoi după ce celălalt s-a terminat! Nu prea înţeleg cum se poate folosi de mine, dacă eu l-am băut, dar mă rog, asta e altă problemă pe care nu vei fi cu siguranţă capabil să o rezolvi!:)
„sigur e bărbat!”” – da, într-adevăr, este bărbat, dar trebuia să nu fac referire la femei, pt că observ că cel puţin unul dintre bărbaţi este de fapt FEMEIE (fara urma de femimnitate, insa!) – DUMNEATA!(adică eşti slab, incapabil, fricos)
4)"normal că trebuie să fii curtată!şi nu sunt de modă veche, domnişoară, dar unde mai e farmecul femeii dacă nu se lasă cucerită, si cucereşte ea?"
WOW, WOW, WOW! DOMNULE „PRAF TOTAL” – dacă ţi-ai fi scris numele sigur nu aş fi folosit apelative!:P, ai citit „Muma lui Ştefan cel Mare”?
Te recunosc acolo- eşti TÂNĂRA DOMNIŢĂ, mă recunosc acolo, sunt MAMA: NU ADMIT ÎNFRÂNGERI DECÂT CU VICTORII!:p (iar din MAMĂ s-a născut Fiul, deci?)
Prea greu pt dumneata să înţelegi, cu siguranţă:P, dar cu aceeaşi siguranţă mormântul meu va fi încununat cu flori! Al dumitale cu scrisorele de dragoste netrimise către iubirile neîmpărtăşite, pt că eşti incapabil să trimiti un răvaş semnat – decât anonim- :)).
5)”un bărbat care te respectă îţi aduce flori, domnişoară, nu şi-ar permite niciodată să îţi spună că eşti ispititoare sau că are 7000 de filmuleţe cu tine în cap.”
Te-aş întreba câţi ani ai, dar nu vreau să jignesc pe nimeni! Flori îţi aduc eu dumitale acum, scriindu-ţi versurile Emiliei Ghinescu „Floricele de pe vale- adunaţi-vă-n petale, să vă strâng într-o cunună, naşa-n cap să mi le pună. Fă-ţi naşă fina frumoasă, că de azi mă-mbrac mireasă!” :)) insist să îţi fiu naşă la nuntă, domnişoară domn ce eşti! Eşti mai ca o muiere disperată să îşi pună pirostriile!
Nu ţi se pare că buchetele de flori se duc morţilor, ci nu femeii pe care o vrei lângă tine? Un bărbat adevărat- dar dumneata nu ai de unde să ştii asta!- 1)vine cu un trandafir în dinţi, nu cu un buchet întreg la uşă!:P
2)NU „nu si-ar permite să spună că esti ispititoare”, ci mi-ar striga ispita:P
Pentru că un bărbat adevărat nu mă priveşte ca pe un bibelou de porţelan, ci ca pe o FEMEIE. Iar femeia nu e statică. :))
6)”în final iti mai spun o dată parerea mea ca barbat: te va iubi cel pt care nu faci nimic, pt care plangi fara sa spui si astepti sa faca el totul. Pt ca noi vrea sa cucerim!nu sa fim cuceriti!”
Păi în primul rând că NU EŞTI BĂRBAT! Decât în buletin. Eşti un fel de diplomă fără inginer!
În al doilea rând – dar din nou dumneata nu ai de unde să ştii pt ca nu te inscrii in categoria bărbaţi- un bărbat are nevoie de o femeie care să-l ridice, nu care să-l tragă în jos = o femeie care să ştie mereu ce vrea de la viaţă, pe cine vrea, etc. Care să nu aştepte să-i bage dumnezeu în sac, care plange atunci când simte pt că ştie că a plânge este uman, care nu vrea să fie GĂINA CARE SE ÎMPIEDICĂ ŞI CADE!!!, ci FEMEIA care spune tare şi răspicat : TE VREAU PE TINE!
Domnule FRICĂ DE ORICE, singura diferenţa dintre un bărbat şi o femeie constă în continuarea cuvântului care începe în ambele cazuri cu P!
RESTUL E ... CAN- CAN! =)) (traducere pt dumneata: există doar o diferentă biologică! Femeia poate sta şi deasupra, aşa cum şi bărbatul poate sta sub! Asta în cazul în care nu îmi vei spune acum şi că NU MĂ RESPECTĂ DACĂ ÎMI CERE SĂ STAU DEASUPRA) =))

PS: cititi PREJUDECATIţ de pe blog, de pe 14 aprilie 2010 pt a intelege la ce se referea domnul în cauză. :) Habar n-am cine este! Dar oricum, frumos e-mail a scris!:)) v-am lasat placerea de a savura cateva franturi din el!

12 dec 2010

dreptul la viata

Când cu urechi fără timpane
Ne naştem într-un trup străin,
De vină sunt a noastre mame
Ce beau pahare făr de vin.

Când fără ochi vedem lumina
Ce-n neguri luminează stins
A noastre mame ne dau suflet
Să ni-l mâncăm pe pâine-ntins.

Şi fără remuşcări şi temeri
Gustăm din el ca din pelin
Cerându-ne la viaţă dreptul
De-a învăţa cuvântul CHIN.

12 dec 2010

“Eu sunt excepţia care te confirmă!”

Nu am dorit niciodată să fiu excepţia, mereu REGULA!
Pentru că e mai sigur. Cică!:))
Se zice că atunci când eşti regulă se ţine cont de tine.haha!
Chiar aşa!
Iar atunci când cineva o încalcă, cel puţin se încearcă să fie pedepsit.
Deci regula tot regulă rămâne! Cică !
Din nou ... haha!
Scrisă, nescrisă, e literă de lege!:) tot cică !
Deci al dracului de cunoscută!:)
Mirobolant de rostită. 
Dar AERIAN de încălcată (nu însă călcată!):P atunci când în joc intră Excepţia.
Necunoscută, imprevizibilă, nerostită. Cel puţin aceste 3 caracteristici o fac demnă de Dex-ul „neliterar”:P
Şi pentru că e vorba de mine ...
.. confirmă-mă, altfel nu vei mai fi excepţie!!!:))
(Nu am nevoie de martori!!!)

12 dec 2010

vineri, 10 decembrie 2010

exista putere

Există putere

Să urc, să cobor, să fiu, să NU fiu!
Există putere să rup, să culeg, să ajut, să iubesc, să iert, să dăruiesc, să cobor, să trăiesc!
Există putere să mă întorc şi să merg înainte, ori de câte ori inima îmi strigă.
STOP sau ÎNAINTE!
Exist Eu! Pentru că am învăţat să lupt, să rabd, să cred, să TRĂIESC!
Nu în lumea viselor, ci în realitatea care cândva îmi rupea în bucăţi speranţele.
Există putere să FIU Eu!
Să recunosc, să ascund, să merg, să alerg, să Mă ascund, să Mă găseşti!
Există putere să calc în picioare temeri, să arunc la gunoi neîncrederi, să tai neîncrederea, să alung deznădejdea.
Eu ştiu că există putere să POŢI!
Există putere să fii Tu, să iubeşti, să asculţi, să clădeşti, să ierţi, să pleci, să vii!

11 dec 2010

marți, 7 decembrie 2010

IL IUBESC!


Îl iubesc!

Nu pentru că e are 1,80 si 90 de kg, brunet şi cu ochii verzi!:)
Nu pentru că mă duce la restaurante de fiţe şi pentru că mă poartă „pe aripi de dor”.
Nu pentru că îmi dă întotdeauna dreptate când nici măcar un gram nu am, nu pentru că îmi trimite flori la ore târzii în noapte şi pentru că îmi face serenade
Nu pentru că m-a vrăjit la colţ de stradă şi mi-a scris TE IUBESC! Pe bileţete de papirus
Nu pentru că mi-a dăruit inelul de logodnă pe aerodrom, nici în avion şi nici pe aripa lui.
Nu pentru că mi-a adus soarele şi mi l-a pus la picoare, nici pentru că mi-a făcut luna privire!
Ci pentru că mă învaţă să iubesc cu inimă de COPIL!
Pentru că îmi construieşte din zâmbete scări pentru a ajunge la cer!
Pentru că mă hrăneşte cu bătăi de palme şi ridicări de mâini!
Pentru că se supără când NU îi dau dreptate, greşind melodia pe care cred ca vreau să i-o cânt.
Pentru că îmi trimite încredere atunci cânt o pierd, printr-o simplă privire.
Pentru că m-a vrjit la colţ de suflet, cu surâsul acela al celei mai calde si mai sincere copilării.
Pentru că mi-a dăruit inelul unui MEREU pe care l-am înţeles atunci când mi-a arătat prima dată o CARTE! Apoi un pantof, apoi un clopoţel
Pentru că i-am ţinut strâns mânuţa atunci când am pictat un soare pentru inima lui.

8 dec 2010

DRAGOSTEA nu are nimic de pierdut!


Dragostea nu are nimic de pierdut!

Nici măcar Timp.:)
Dragostea vine. Şi când pleacă nu regretă.
Dragostea pleacă. Şi când se întoarce nu mai salută pentru a 2a oară
Dragostea râde. Şi când plânge nu e pentru că DOARE, ci pentru că are nevoie de apă pentru a creşte.
Dragostea plânge. Şi când râde este pentru că are nevoie de zâmbet pentru a fi frumoasă.
Dragostea nu aşteaptă. Şi când aşteaptă nu e pentru că vrea ceva în schimb, ci pentru că ARE RĂBDARE.
Dragostea priveşte. Şi când nu vede este pentru că a închis ochii, nu pentru că are cecitate.
Dragostea se prinde. Şi când se aruncă nu e pentru că nu o mai vrei, ci pentru că altcineva o aşteaptă.
Dragostea joacă fotbal. Şi când nu joacă e pentru că în poartă nu există încă nici un portar care să apere.
Dragostea vinde. Şi când SE vinde nu e pentru că e de vânzare, ci pronume reflexiv.
Dragostea e sinceră. Şi când minte nu e pentru că vrea să scape, ci pentru că există orgoliul de a spune „NU iubesc!”
Dragostea nu aşteaptă. Şi când aşteaptă este pentru că tocmai ai vrut să muţi piciorul pe cealaltă treaptă. De mai sus!
Dragostea e curajoasă. Şi când îi e teamă este pentru că nu este dragoste!
Dragostea nu are aşteptări. Doar DORINŢE.
Dragostea nu are sinonim. Pentru că .... ?
Cine ştie ... CUNOAŞTE!:)

7 DEC 2010

Din inimi pentru inimi!

haideti sa facem o bucurie unor copii care invata sa se bucure de nimicuri!
haideti sa le ducem unor copii un fulg de nea inca necazut!
haideti sa fim primii care le daruiesc pentru ca merita!
vrem sa le facem o bucuurie unor copii care nu stiu ca Mos Craciun exista decat din poze sau filme!
vrem sa mergem la 50 de copii care asteapta un zambet, pentru a le darui putin din putinul nostru.
cine vrea sa ni se alature, imi poate lasa un mesaj pana vineri, 10 decembrie. puteti darui orice: bani, jucarii, dulciuri.
nu va putem rasplati decat cu un zambet de copil!
initiativa ii apartine lui CRISTIAN IORDACHE, dar ma alatur lui pentru ca stiu ca EI NU MERITA SA NU STIE CA MOS CRACIUN CHIAr ARE BARBA ALBA!

luni, 6 decembrie 2010

„Oamenii nu se schimbă!”

-cadou de Moş pentru tata-

Cam aşa aud mereu. Că cei agresivi rămân agresivi toată viaţa, că cei care înşală o fac mereu, că alcoolici nu vor lăsa niciodată viciul ăsta de o parte, că cei care mint nu vor înceta nicicând!
Oare?
Las aşa, ca semn de întrebare, povestea unui tată care şi-a aruncat într-o zi alcoolul pe fereastra pentru că fiica sa a decis să arunce pe geam sentimentele pe care le nutreşte faţă de el. Aşa, pur şi simplu!
Povestea unui tată care a băut vreo 20 de ani fără să înţeleagă de ce, fără să vrea să asculte strigătele familiei sale, care tot ce vroia era sa fie şi el NORMAL!
Să vină acasă zâmbind, să se joace cu fetiţa care-i simţea lipsa, să mearga de mână cu soţia care plângea în fiecare zi pentru că nu găsea la întoarcerea acasă decât sticle goale sau un bărbat întins pe canapeaua din sufragerie, sau pe covorul de pe hol, sau adormit în baia cu miros de mucegai.
Un tată care nu plângea decât când era beat, şi atunci tot ce putea spune era ca e un nemernic şi că nu-şi merită familia care se zbate pentru el.
Un tată care şi-a pierdut într-o zi familia pentru că nu a avut curajul să strige după ajutor! Şi-a înnecat amarul într-o sticlă de vodka. În fiecare zi alta.
Un fiu care îşi lovea mama pentru că avea curajul să îi spună plângând că nu face decât să o distrugă. Un fiu care şi-a lăsat mama să moară pentru că avea treabă să caute prin curte sticlele cu vin. Care şi-a găsit apoi mama întinsă pe un pat, cu nepoţica lângă ea, abia respirând. Care a plâns atunci de durere. Că poate nu va mai fi în câteva ore. Dar care nu a reuşit să rămână lucid decât câteva ore. Pentru că disperarea morţii, a singurătăţii a fost atât de mare, încât şi-a înnecat-o din nou în sticla aceea cu gât subţire.
Un tată care-şi jignea fiica, urla a foame şi striga a sete. De viaţă.
Viaţa aceea pe care toti din jurul lui credeau că o trăieşte. Când el, de fapt, o pierdea. Conştient fiind că nimic bun nu va alege de acolo!
Un tată care într-o zi, însă ... a pus punct. Din dragoste. Pentru cea pe care părea că n-o iubeşte. Că n-o vrea! Că n-o recunoaşte ca fiică.
Un tată care într-o zi a avut tăria să arunce cu trecutul în sticla aceea cu gât subţire. Pe care a spart-o apoi de pereţii inimii. Acea inimă în care se ascundea atâta iubire! Dar pe care până atunci nu fusese capabil s-o arate! Pentru că „BĂRBAŢII NU PLÂNG!”
O, da!!!! Chiar aşa, bărbaţii nu plâng!:(
Ştiţi voi, oare, că tocmai ei plâng cel mai tare, pentru că pe ei îi doare cel mai mult? Tocmai pentru că nu au voie! Tocmai pentru că îi judecăm din regulile unei societăţi murdare! Care se îneacă la rândul ei într-o sticlă cu vin.
Ştim să punem pecete, dar niciodată să înţelegem că nimic nu vine de la sine! Ca fiecare comportament are un antecedent şi o consecinţă şi în funcţie de ele reacţiile oamenilor se schimbă!
E mult mai uşor să punem etichete, să spunem tare şi răspicat:”Nemernicule, nu te vei schimba nicodată!”, decât să avem răbdarea de a afla de ce!
Şi atunci când aflăm răspunsul să avem răbdarea de a ÎNVĂŢA SĂ AVEM RĂBDARE!
Da, oamenii se schimă! Trebuie doar să găseasca motivaţia necesară. Pe oameni îi schimbă iubire.
DOAR EA.
Acelaşi tată îşi strânge azi fetiţa în braţe şi-i spune scurt „AM ÎNCREDERE ÎN TINE!”
Acelaşi tată se roagă azi ca Ea să aibă tăria să nu cadă în vicii!
Acelaşi tată e mândru că Ea l-a făcut să înceteze să îşi mai facă rău!
Acelaşi tată plânge pentru că EA a reuşit de una singură să răzbată, atunci când toţi credeau că va cădea în mocirlă.
Oamenii se schimbă!!!!!
Da, chiar aşa!
Trebuie doar să ai răbdare să înveţi cum să vorbeşti pe limba lor!
Te iubesc, tata!

6 decembrie 2010

sâmbătă, 4 decembrie 2010

MERIT mai MULT!


" Persoana in cauza stie care are parte de toata sustinerea mea in orice decizie si am incercat intotdeauna sa ii prezint partea pozitiva din orice gest al ei. Are aura unui scenarist ce reuseste sa isi puna "actorii" in scene nu foarte favorabile ei dar sper, stiu ca isi doreste si ca i se potriveste altceva, stie si ea lucrul asta si o sa fac tot ce imi sta in putere sa ii sporesc incredere in dorintele ei si in realizarea lor. As vrea sa isi spuna multumirile si nemultumirile in privinta acestui aspect. Sa isi stabileasca prioritatile fericirii in acest aspect. Sa nu se multumeasca cu putin si sa ceara orice spre implinirea suflteasca si fizica. Sa isi asume orice decizie si orice cuvant spus intarite de curajul tipic femeilor completand constincioasa lista riscurilor" (www.well.of.words.blogspot.com - Cristian Iordache)
MDA, despre mine este vorba! Cred ca 1 data pe an:) am nevoie de cuvintele astea pt a-mi aminti ca eu valorez mult, ca nu am nevoie de vorbe, ci de fapte, ca nu sunt OBIECT, ci SUBIECT, ca nu "LEGUMIZEZ", ci TRAIESC:),ca nu sunt EXCEPTIA, ci REGULA!
ca Scenaristul va avea intotdeauna intaietate inaintea Regizorului:), ca El va regiza mereu dupa scenariile scrise de mine:), ca Viata mea e un film pe care mi-l joaca actorii pe care ii plateste cel ce finanteaza:)).
imi asum fiecare cuvant pe care-l scriu cu cerneala albastra, tinand in mana stilou, si nu apasand taste, stergand cu lama, si nu "DELLET-ul":).
scenariul de azi incepe cu "A FOST ODATA ...".
dar nu se continua cu "CA NICIODATA", si nici nu se incheie cu "SI AU TRAIT FERICITI PANA LA ADANCI BATRANETI", pentru ca acesta este BASMUL, iar pe mine ma cheama Monica, si nu Ion, Berceanu, si nu Creanga:))
scenariul de azi incepe cu "EU" , se continua cu multe verbe - LA PREZENTUL ETERN- si se incheie cu "EU".
simplu.
AM scrise multe pana acum, le-am vandut apoi pe bani putini si nu am obiectat cand mi-au fost schimbate si transformate in scene lacrimogene, jucate de actori care au talent la batut din palme pe ritmuri sincronizate Pe un aerodrom, la aterizarea avioanelor de vanatoare, la coborarea pilotului care a efectuat operatiunea de salvare a altui pilot aflat in "captivitate":).
cel de azi nici macar nu e de vanzare. E scris pentru mine si El, regizorul care mi-a pus in scena multele scenarii scrise de-a lungul celor 11 ani in care am visat sa devin scenarist celebru, dar ANONIM:)
scenariul de azi are doar 2 eroi:), o EU (nu o EA , pentru ca Eu nu-s o oarecare) si un El:)
nu are intrigi tesute intre personaje secundare, negative si colective.
are un singur subiect care "curge". Nu se opreste pentru ca nu are timp. Trebuie sa umpla albia raului.Nu cel din mijlocul padurii, ca in povesti, ci cel din ochii mei. acolo unde lacrimile formeaza ghetari!
un El care ii scrie Ei vorbe frumoase, care ii promite, care ii dezminte.:)
O Ea care insa s-a saturat de vorbe, care nu mai vrea sa astepte inca 11 ani pentru celebritate, care cere dovezi, si nu vorbe! caci vorbele, ca si avioanele, ZBOARA!
mai si cad. Niciodata nu stii ce ascunde cel ce le piloteaza. :)
Adevarul e in cutia neagra ... pe care insa nu mereu o gasesti.
O Ea care vrea ceva in viata ei- iar acel ceva nu-i un OBIECT, ci un SUBIECT:).
UN CEVA ce nu poate fi descris in cuvinte, si cu atat mai putin de niste taste apasate de maini ce ar putea mangaia, in loc sa apese pentru a forma cuvinte. Si alea fara CAPS LOCK:)
o Ea care merita mai mult decat vorbe - ele se refera la CANTITATE!
o EA care merita atingeri pe suflet - ele se refera la CALITATE.
o Ea pentru care VIATA nu se traieste prin TAB-uri, Shift-uri, Enter-uri, Insert-uri sau DElete-uri:).
aceeasi EA care stie ca si El cunoaste foarte bine asta. La fel de bine cum cunoaste culorile cerului.
o EA care NU se multumeste cu putin, pentru ca stie ca valoreaza mult, care isi cere dreptul la A TRAI, si nu la A CITI:)!!!
Care isi asuma decizia pe care a luat-o: aceea de a ramane in picioare chiar si daca "avionul" ei cade. Sau e parasit de pilot pentru un altul cu performante mai mari:)(pentru ca stie ca Pilotul isi face avionul un erou):):P
o EA care ii cere Lui sa o priveasca in ochi. Nici macar nu e nevoie de prea multe cuvinte. Nici macar scenariul nu trebuie sa fie complicat.
stiu ca Regizorului ii este teama ca filmul nu va avea succes, dar, din pacate- sau din fericire?- de data asta scenaristul nu va adauga si nu va sterge NIMIC din ce e.
la naiba, Regizore, cred ca de data asta chiar nu poti modifica scenariul! Publicul vrea SUBIECT, nu OBIECT!
APLAUZEEEEEEEEEEEEEEE!