pentru palmele mele

joi, 16 decembrie 2010

Noapte fără neguri

Scriu poezia zborului pe timp
Cu-a sale lungi dorinţe de mereu!
Recit cu glasul stins acelaşi vers
Scris între 2 pereţi de Dumnezeu.

„Eu te iubesc fără de timp şi loc”
Şi-atât mai am de spus şi de trăit:
O zi, o noapte-o negura şi-un chin
Şi-un singur gând mai am de împlinit.

Fără de dor, de aşteptări şi vis,
Ca într-o negură fără de noapte.
Ca într-un gând uitat de Dumnezeu
Fără de tine, fără timp şi moarte.

16 dec 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica