Sunt trenul nimănui

Şi m-am oprit în gara ta de-atâtea ori
Şi tot de-atâtea ori nu te-ai urcat,
Crezând că altul te va aştepta
Fără bilet, fără nimic. Păcat.

Şi m-ai privit cum ies tăcut din gară,
Cum mă îndrept spre nicăieri, cu mine.
Şi ai zâmbit tăcut, dar fericit
C-ai luat tăcerile de chin cu tine.

21 dec 2010