Te-am prins pe a 11a crenguţă de brad

De jos în sus. Pentru că de jos am pornit. Ai pornit.
Ai urcat pas cu pas, cu răbdare şi tăceri.
Te-am lăsat să urci treaptă cu treaptă. Să vorbeşti sau să taci cu mine.
Nu de mână, ci de suflet.
Te-am prins cu grijă, dar fără teamă, pe cea de-a unsprezecea pentru că până acolo am ajuns şi eu.
Nu ştiu cât vei mai urca, dar voi putea ajunge să te mai prind. Oricât ai urca. Voi construi eu scări de suflet. Pentru a putea ajunge.
Te-am prins pe a 11a crenguţă de brad. Stai singur.
Dar singurul care are puterea să nu ceară pe nimeni lângă el.
Ştii ce? Eşti tot la mine. În bradul meu.
Şi fără mine nu te poţi da jos.
Iar altcineva nu are acces în casa mea.
Atât!

22 dec 2010