pentru palmele mele

duminică, 4 noiembrie 2012

fara titlu


pentru dragostea ta,
pentru liniştea mea
azi renunţ la trecut
şi mă-mbăt din cuvânt
şi cu lumea desfac legământ.
legământ ce-am făcut, undeva în trecut
că iubirea e dar nevândut.

că din temeri trăim
că din frici ne hrănim
că din ele-nvăţăm să iubim.

pentru dragostea mea,
pentru liniştea ta
eu din temeri ce zac
legământ astăzi fac
cu-al tău suflet curat,
cu-al meu gând nepătat.

legământ ce-ţi va da
dreptul tău la a uita
de ne-ncrederi şi frici
astăzi mari, mâine mici
şi-a mea inimă te va urma.

prinse-n cotloane de gând
iubirile lumii se plâng
că n-au amintiri,
şi că n-au fericiri
ce nu cer nici răsplată, nici miri.

pentru liniştea mea
pentru dragostea ta
mă dezbraci de trecut
şi mă-mbraci în cuvânt
şi cu mine închei legământ:
că iubirea-i de lut,
şi deloc de temut
c-al tău suflet azi nu mai e mut.

pentru noi mă întorc
undeva în trecut
să-mi găsesc dragostea
ce-n abis se-afunda
de teama de a nu sucomba.
şi de-acolo o iau
ţie blând ţi-o predau
Dragul meu, suntem 2.
aşa vreau!

4 nov 2012

marți, 30 octombrie 2012

IUBESC SI MA REVOLT

Sătulă de oameni "binevoitori", care îşi spun părerile şi dau sfaturi pe care nu le cer, mă revolt cu indignarea pe care o scot de la naftalină foarte rar, pe timp de frig. unul pe care nu mi-l poate potoli decât exprimarea.
Iubesc. Şi iubesc cum mi-am dorit şi cum am cerut ani la rând. Cu încredere şi demnitate. Acea demnitate de femeie care ştie că un adevăr căruia îi pui o fundiţă roşie nu este mai puţin adevăr. Acea demnitate pe care mi-am păstrat-o ori de câte ori toţi îmi cereau să o las.
Iubesc. Fără ascunzişuri şi temeri de "vei pierde timp pe care nu îl mai poţi întoarce niciodată, lângă un bărbat nedemn de tine". Iubesc cu toată fiinţa mea bărbatul care mi-a arătat că se poate şi aşa. Aşa, nelumesc. Nebun şi atemporal. Bărbatul lângă care nu mă văd pentru următoarele 3 luni din viaţă, pentru următorii 5 ani sau pentru următoarele 4 toamne. Ci pentru totdeauna. Pe timp de pace, pe timp de război, pe vreme rea ori bună, în metrou sau în limuzină, pe stradă ori pe cer. Dar întotdeauna ÎN SUFLET. DE MÂNĂ.
mă revolt pentru că prea se poartă moda cu "îţi vreau binele". Şi vă întreb indignată: DE UNDE ŞTIŢI VOI CE E BINE PENTRU MINE?
Habar nu am cum de a ajuns iubirea să fie condamnată pentru că e purtată unui bărbat care mă priveşte în ochi şi îmi spune TE IUBESC nu din vorbe, ci din pleoape. Cum de a ajuns să fie blamată pentru că se îmbracă neconvenţional şi pentru că refuză să se conformeze regulilor voastre?
mă revolt cu tăria de a privi pe oricine în faţă şi a striga fără bariere: DA, IUBESC! ŞI NU IUBESC UN OARECARE, IUBESC EXACT BĂRBATUL PE CARE MI L-AM DORIT, EXACT BĂRBATUL CARE MI-A DESCHIS POARTA ÎMPLINIRILOR ŞI CARE MĂ ŢINE DE MÂNĂ ORI DE CÂTE ORI E ÎNTUNERIC ŞI NU VĂD. BĂRBATUL ÎN MÂNA CĂUIA MI-AŞ PUNE VIAŢA FĂRĂ TEAMA CĂ M-AR SCĂPA VREODATĂ, PENTRU UN ALT MOTIV DECÂT ACELA DE A MĂ STRÂNGE ŞI MAI TARE.
Mă revolt pentru că nu am nevoie de sfaturi şi judecăţi. Am nevoie de dragoste. Pe care, din fericire, o primesc în fiecare secundă, fără să fiu lângă el. Dragostea nu ţine cont de distanţe şi ani, de rasă şi reguli. Ţine cont doar de ea. De asta dragostea nu moare niciodată! Pentru că are curajul să înfrunte orice, şi nu trădează niciodată. Dragostea nu scoate pistolul pe la spate, nu trage perfid şi nu fură gloanţele altuia pentru a se salva. Dragostea iubeşte şi atât.
Noi nu ţinem cont doar de noi. Ne uităm mereu în grădina celuilalt, pentru a vedea ce a mai plantat, ce şi-a mai cumpărat pentru udat. Vrem roade cât mai multe, să ne lăudăm apoi că am găsit soluţia care ni le va aduce pe cele mai bune.
De asta nu putem iubi cu toată fiinţa noastră. pentru că dăm din ea altora, aşa, fără să ne ceară. Şi culmea, nu e nici fiinţa care să aducă bucurie!
Mă revolt cu dispreţ faţă de cei care îşi dau coate când spun atât de sigură pe mine: "Sunt fericită!"
Da, sunt fericită! Pentru că am avut curajul să cer de la viaţă exact ce am avut nevoie şi să refuz orice aproximare. Pentru că am rămas singură ori de câte ori mi s-a oferit mai puţin decât meritam, ori de câte ori mi s-au luat darurile după perioadele de "miere" ale unei relaţii.
Sunt fericită pentru că am avut demnitatea de a spune în faţă MERIT MAI MULT DECÂT CEEA CE ÎMI OFERI TU! Şi sunt şi mai fericită pentru că m-am oprit la EL. Pentru că n-am stat să număr anii care ne despart sau visele pe care mi le-ar putea împlini. N-am pierdut vremea gândindu-mă la ce ar fi dacă... sau ce ar spune alţii...?
N-am aruncat gunoiul lăsat de alţii la poarta inimii mele în curtea LUI. Am avut curajul să îl duc cât mai departe, deşi singură, pe timp de nopate, e periculos. Dar pentru a ajunge unde îţi doreşti trebuie să rişti. Şi am riscat. Şi nu regret. Şi n.am să admit vreodată să îmi fie judecate deciziile pentru vorbele celor care îmi trăiesc mie viaţa, în loc să şi-o confecţioneze pe a lor. Dacă nu din dragoste, măcar din hârtie creponată.
Mă revolt pentru tupeul de a judeca DRAGOSTEA. Şi de a admite că TU ŞTII MAI BINE DECÂT MINE CE ESTE BINE PENTRU MINE! TU, oarecare om care îţi permiţi să mă opreşti din trăit alături de el, pentru a-mi da lecţii de viaţă pe care ţie nu ţi le-a predat nimeni, pentru că nu ai fost la şcoala DRAGOSTEI ADEVĂRATE.
mă revolt pentru că vă permiteţi să mă învăţaţi regulile unei iubiri pe care eu nu o cunosc şi cu care nu doresc să interacţioez.
Am învăţat să mă las iubită.
Am învăţat să las libertatea să curgă ca un ocean între mine şi el, fără teama că ne vom îneca. Am învăţat să fac din râu ocean şi din lacrimă râu peste care să pun ca pod dragostea mea. Să-l trecem împreună, de mână şi să plâng de fericire când am ajuns la destinaţie: fericire.
Mă revolt pentru că nimic din ceea ce am învăţat nu mi-a fost recunoscut, ci doar condamnat. Şi, mai grav, nici nu îmi pasă dacă e ori nu acceptat. Atunci, cu ce drept timp consumat pentru a ţine predici unei femei care iubeşte mai presus de orice bărbatul căruia îi va dărui tot mai mult, în ciuda barierelor şi regulilor voastre?
Iubesc dincolo de lumea voastră limitată şi încătuşată de NU AI VOIE. Şi ţintesc mai sus decât puteţi voi distinge. Dincolo de hârtiile voastre semnate la starea civilă, de inelele de logodnă dăruite la cine romantice, de rochia de mireasă îmbrăcată de câte o duduie care acceptă orice, numai să fie DOAMNĂ. Căci nu înţelege că DOAMNĂ NU E EGAL CU NEVASTĂ.
Dincolo de mândriile voastre de femei măritate cu bărbaţi potenţi financiar, care vă pun la dispoziţie cardurile de credit şi un nume pe care îl purtaţi cu mândrie, dar fără de care nu valoraţi nimic.
Dincolo de siguranţa voastră că "aţi pus mâna pe el" şi orice altă femeie nu reprezintă nici un pericol, pentru că voi aţi devenit peste noapte doamne, câtă vreme restul sunt numai ispite. Dincolo de siguranţa voastră că pe un bărbat îl ţii lângă tine aşteptându-l cu mâncărică şi cu hainele pe umeraş.
Mă revolt cu indignarea femeii care nu are nevoie de nici una din aceste "reţete de a ţine bărbatul lângă tine" şi de nici unul din sfaturile bărbaţilor care îmi vor binele susţinând sus şi tare că ei ştiu cel mai bine cât voi suferi eu, căci ei sunt tot bărbaţi.
Şi pentru a vă asigura că n-am să renunţ la fericirea mea pentru cea pe care mi-o vindeţi voi pe 2 parale, vă spun plină de siguranţă:
IUBESC! BĂRBATUL PE CARE NIMENI NU MI-L VA PICTA ÎN CULORILE ALESE DE EI! BĂRBATUL PE CARE ÎL VOI DESENA MEREU PE GEAMUL INIMII MELE, ABURID A CEAI NEGRU, PE VREME DE IUBIRE ALBĂ. PURĂ, CA DRAGOSTEA CE I-O PORT.
IUBESC! ŞI NIMENI NU MĂ VA CONVINGE SĂ RENUNŢ!

TE IUBESC, dragul meu! Cu sufletul pe care l-ai descoperit altfel decât l-au împachetat alţii şi cu inima care ţi-a împuşcat promisiunea de a nu mai iubi niciodată. A ucis-o şi a pus în locul ei numele meu. Acela pe care mi l-ai dat într-o zi în care nu ai avut nevoie de reguli pentru botez:).
TE IUBESC pe tine, ci nu himere şi Feţi Frumoşi veniţi să mă răpească şi să mă facă prinţesă peste palatele lor de aur şi nestemate,după ce am semnat un act de căsătorie.
TE IUBESC copilăreşte şi matur, nebunesc şi fără medicament.

31 oct 2012

vineri, 19 octombrie 2012

cand m-ai iubit?

Atunci când m-ai privit prima oară în ochi şi mi-ai spus-o, sau când ţi-am spus primul TE IUBESC?
când am plecat de lângă tine uitându-mă în urmă, să fiu sigură că ai rămas, sau când am plecat prima oară fără să mă uit în urmă, pentru că am ştiut că eşti al meu?
când m-ai strâns în braţe fără să te gândeşti la viitor, sau când te-ai gândit la viitor şi m-ai strâns în braţe, ştiind că voi face parte din el?
când am dansat fără muzică pe melodia sufletelor, sau când ne-am lăsat sufletele să danseze, fără noi?
când ţi-am sărit în braţe sărutându-ţi ochii, sau când îi aveai deja închişi şi ţi-am alergat în braţe, ca un copil fără temeri?
când m-ai sărutat de "Noapte buna!" sau când mi-ai adormit tremurul gândurilor de despărţire?
când ai citit prima oară ce-ţi scrisese inima mea, sau când ai scris prima oară inimii mele?

19 oct 2012

marți, 9 octombrie 2012

ramanem unul

rămânem unul, dragul meu,
din 2 făcuţi, în timp creaţi,
rămânem fără de cuvinte
doar unul. suntem minunaţi.

priveşte-ne! suntem aici, pe rând, în rând de poezie,
priveşte-ne, ne-am aduncat
într-unul, să zburăm în vrie!

rămânem unul. pământeni.
căci 2 am fost în lumi de cer
şi fiindcă cerul nu cuprinde
ne-am făcut unul. uite, pier

şi sori, şi stele, azi şi luni
ce luminează cer deschis.
rămânem unul, dragul meu,
căci temerile le-am închis.

nu le deschide, dragul meu,
rămânem unul, legământ
să faci cu mine peste timp
rămânem unul. ţărână şi pământ.

8 oct 2012

duminică, 7 octombrie 2012

Te-aştept




Te-aştept. Am învăţat să cânt
Din frunza lacrimii ce-a curs
Din ochii mei, în ochii tăi
Şi-ncet, încet s-a dus.

În zbor, la frunzele de sus
Ce din copaci mi-au făcut punţi
Să trec la tine peste mări
Cântând din frunze, vis de flori.

Petală cu petală viaţă
mi-au dat să-ţi dau să întregeşti
iubirea ta cu-a mea iubire
să nu-ncetezi să mă iubeşti.

Te-aştept. Cântând din flori, la viaţă
Te-aştept. Topind din inimi gheaţă
Te-aştept. Iubind un dor de Noi.
Te-aştept. Nu ne-mpărţi la 2!

8 oct 2012

chiar daca

chiar dacă marea ne desparte,
chiar dacă timpul azi ne vinde,
chiar dacă oameni răi ne-aruncă,
un foc e-aici. Mereu se-aprinde.

e focul care arde-n mine
temeri, ne-ncrederi şi minciuni,
e foc pe care-ntreaga mare
nu îl va stinge. promisiuni

dacă mi-ar face lumea toată
că de renunţ, alt foc va da,
aş trece marea-not, pe toată,
s-ajung pân la iubirea ta.

a ta rămân, cu tot cu timp,
din timp renasc să te iubesc
din zi în zi mai mult, mai aprig
alerg zâmbind, să te-ntâlnesc.

să nu privesc, decât să simt,
să-mi ardă dorul a tăciune
şi din al ochilor adânc
iubirea mea să-ţi dea un nume.

"Iubitul meu" să te numeşti
certificat să-ţi fac din mine
să-ţi scriu cu sânge de iubire
numele mamei: Fericire.

tată să n-ai, căci te-ai născut
din mine, fără timp şi loc
şi tot în mine vei rămâne
fără dureri. fără noroc.

căci n-ai nevoie de noroc
când trăieşti doar pentru iubire,
nevoie n-ai de timp şi loc
ci doar de-o scumpă regăsire.

7 oct 2012

chiar daca

chiar dacă marea ne desparte,
chiar dacă timpul azi ne vinde,
chiar dacă oameni răi ne-aruncă,
un foc e-aici. Mereu se-aprinde.

e focul care arde-n mine
temeri, ne-ncrederi şi minciuni,
e foc pe care-ntreaga mare
nu îl va stinge. promisiuni

dacă mi-ar face lumea toată
că de renunţ, alt foc va da,
aş trece marea-not, pe toată,
s-ajung pân la iubirea ta.

a ta rămân, cu tot cu timp,
din timp renasc să te iubesc
din zi în zi mai mult, mai aprig
alerg zâmbind, să te-ntâlnesc.

să nu privesc, decât să simt,
să-mi ardă dorul a tăciune
şi din al ochilor adânc
iubirea mea să-ţi dea un nume.

"Iubitul meu" să te numeşti
certificat să-ţi fac din mine
să-ţi scriu cu sânge de iubire
numele mamei: Fericire.

tată să n-ai, căci te-ai născut
din mine, fără timp şi loc
şi tot în mine vei rămâne
fără dureri. fără noroc.

căci n-ai nevoie de noroc
când trăieşti doar pentru iubire,
nevoie n-ai de timp şi loc
ci doar de-o scumpă regăsire.

7 oct 2012

sâmbătă, 6 octombrie 2012

nu merit

Sunt plină astăzi de durere, nu e al meu, dar eu-s a lui.
Iubesc. Şi când iubeşti te dărui. Iubeşti, şi nu te dai oricui.
Chiar dacă îl împart cu alta, iubesc şi nu pot renunţa.
Îmi dă cât poate. Asta este. Accept. Aşa e soarta mea.”

Iubeşte, draga mea, iubeşte! N-am spus să tai ce a crescut.
Dar să târăşti un suflet tânăr, să-i faci tu riduri... nu-i prea mult?
Şi pentru care crud blestem te laşi călcată în picioare,
Să fii un preş.. zi-mi, nu te doare?

„Iubesc. Şi când iubeşti înduri.
De-i puţin, mult ţie îţi pare, căci tu iubeşti, nimic nu furi.
Mă doare, dar decât nimic, mai bine cât puţin primesc
Nu-i mult, dar am, şi mulţumesc.”

Şi uite-aşa, devii, femeie, din tot, nimic, din nimic tot
Ce-i trebuie unui bărbat ce nu-i nici demn, dar are vot
În plus faţă de cel ce are respect pentru ce-i femeiesc
Şi-şi strigă săl audă neamul: „Ăsta-i destinul bărbătesc!”

6 oct 2012

joi, 4 octombrie 2012

Ai uitat

Ce repede-ai uitat povestea noastră
Cu dulci şi calde şoapte scrisă-n suflet
Ce repede-ai uitat priviri şi vise
Şi o iubire ce trăia-n necuget.

Ce repede se duce viaţa asta
Şi cât de repede mă duc şi eu
Să-ngrop iubirea ce-mi striveşte glasul
Şi mi-o aruncă-n groapa lui „mereu”.

Cum ai uitat că dorul mi-este dor
Şi că iubesc, nu strig fără credinţă,
Cum ai uitat şi-nchis-ai poarta ta
Şi-ai aruncat a cheii biruinţă!

Uitat-ai, dragul meu, povestea noastră
Ce nu trăieşte-n mări şi în oceane,
Trăieşte-n palma mea ce astăzi taie
Iubirea ta. Ce foame, ah, ce foame

Îmi e de fericire şi de dor
Dar nu mai am nici dor, nici amintire
Nici să privesc nu pot, nici să ascult
Şi nici pe tine nu te am. De azi nici tu (nu mai ai)... iubire.

Uitat-ai, dragul meu, de tot.... de tot.
Şi nu te doare, căci nu ştii cum e Singurătatea fără de iubire
Şi nici iubirea fără împliniri
Ştii doar că te iubesc. C-aştept o regăsire.

04 oct 2012

miercuri, 3 octombrie 2012

Relaţia- etapele clădirii

Am vrut să scriu despre altceva (Infidelitate), însă lacrimile unei femei care nu înţelege de ce bărbatul pe care susţine că-l iubeşte a părăsit-o după o „megarelaţie” de 2 luni, m-a făcut să mă revolt.

Poate revolta mea va ajuta pe cineva! Doamne ajută!:)
Povestea ar fi cam aşa: 2 luni de relaţie, în care totul părea perfect, declaraţii, ieşiri, flori, plimbări, fluturaşi în stomac. Ştiţi cu toţii cam ce simptome mai implică, aşa că nu mai tastez.
După aceste 2 luni, „exact când eram convinsă că am găsit bărbatul potrivit, se schimbă brusc: nu mai vrea să ieşim la fel de des, nu mai facem dragoste ca altădată, nu mai simţim fluturaşii şi nevoia de a ne vedea zilnic. Când îi reproşez asta, repetat, mă părăseşte, spunând că trebuie să las lucrurile să vină de la sine!.”

Am să încerc să mă fac înţeleasă. Sper să reuşesc.
O relaţie este un ciclu de viaţă. Ca orice ciclu, are mai multe etape. Peste care, dacă treci, nu poţi decât eşua.
În 2 luni, după descrierea acelor trăiri, nu pot afirma decât că se aflau în etapa de îndrăgostire.
Vă amintiţi de comenatriile poeziilor de Eminescu? Eu îmi amintesc perfect, adoram să le desluşesc tainele. Era vorba despre Eros, sau iubirea romantică. (Doamne, şi ce mi-o mai doream!) acea iubire despre care, mai târziu, am aflat că reprezintă cea mai înşelătoare formă de iubire din câte există. Că este temporară şi schimbătoare.
Cum adică?
Păi... orice este nou, este palpitant, excitant, râvnit. Este altceva. Necunoscutul naşte dorinţă. De cunoaştere. De explorare, de fuziune. Când însă a trecut de la străin, la cunoscut, vraja de rupe:” nu mai facem dragoste la fel ca înainte, nu mai aveam fluturaşi în stomac, etc.” (evident că aici, a face dragoste a fost confundat cu a trăi o nouă experienţă sexuală, cu un partener nou, ceea ce nu este identic cu A FACE DRAGOSTE! Faci dragoste când înveţi ce este ea, nu atunci când nu ai habar, dar susţii că o faci pentru că ai un raport sexual animat de dorinţe şi pulsiuni)
Exact despre acest tip de iubire vorbea şi persoana aceasta. În această fază era.
Grav nu este faptul că NU MAI SIMT, ci faptul că nu ai răbdare să treci la stadiul următor. Care înseamnă, de fapt, voinţă. Voinţa de a merge mai departe cu această persoană, de a-ţi lua un angajament în ceea ce priveşte continuarea acestei relaţii, prin care ÎNVEŢI SĂ IUBEŞTI. (a învăţa să iubeşti înseamnă să VREI, să AI RĂBDARE, să AI FORŢA DE A-ŢI STĂPÂNI IMPULSURILE, să APELEZI LA TIMP pentru a satisface nevoile partenerului tău, să te CONCENTREZI, să te SINCRONIZEZI, să ASCULŢI, să DEVII INTELIGENT!)
TOATE ACESTEA SE ÎNVAŢĂ!
Ceea ce este trist este faptul că se vrea trecerea de la GRĂDINIŢĂ, la admiterea la DOCTORAT. Asta aşa, ca o comparaţie din care să înţelegem cum stă treaba cu trecerea peste etape.
Când vrei totul repede, într-o relaţie, este ca şi când ai dori să ajungi la acel doctorat, când tu nu ai abilităţi nici măcar de vorbire fluentă.
Vei eşua pentru că nu ai abilităţile necesare şi nu poţi da vina pentru asta pe partener. Abilităţile se dezvoltă în timp. Nu este vina profesorilor universitari pentru că tu nu ştii să scrii!
Abilităţile pe care trebuie să le deprinzi pentru a face ca o relaţie să meargă au şi ele nevoie de timp pentru a fi predate, exersate. Când te grăbeşti, în schimb, îţi arăţi lipsa unei maturităţi emoţionale. Ca un copilaş care vrea ciorba ACUM, când a văzut morcovul pe care mama îl curăţă.
A iubi este o artă. Care se învaţă. Dacă faptul că au dispărut fluturaşii te face sa cauţi pe altcineva care să îţi satisfacă din nou aceste nevoi de „aiureală”, e clar că nu ai trecut la iubirea adevărată, ci din lipsa răbdării, ai rupt relaţia pentru că vrei recompensa imediată. (ştiţi testul prăjiturii:)
A trece de la îndrăgostire la iubire înseamnă, de fapt, a trece de la fierbere şi clocot, la acalmie. A înţelege că împlinirea nu constă în a CUCERI pe cineva, ci a PĂSTRA.

O relaţie nu înseamnă ÎMPREUNĂ PENTRU TOTDEAUNA, înseamnă angajamentul mutual de: ÎMI DAU VOIE SĂ NU ŞTIU NIMIC PENTRU A ÎNVĂŢA TOTUL! (Adrian Nuţă)
O relaţie înseamnă să realizezi diferenţa dintre a fi condus de afectivitate (îndrăgosit) şi a fi condus de voinţă (să iubeşti).
Şi înţelegând acestea, ai putea ajunge ÎMPREUNĂ PENTRU TOTDEAUNA! (acum chiar că e necesar să stiţi testul prăjiturii!!!!)

3 oct 2012

RESPECTUL DE DINE

ntr-un sens larg, înseamnă controlul asupra propriei noastre vieţi. Mai restrâns, se referă la încrederea în capacităţile tale, la aprecierea propriei persoane, la atitudinea pozitivă pe care o avem faţă de noi şi faţă de lume.
Totul are legătură cu NOI. Sau cu SINE, mai bine spus.
Ce denotă asta? Faptul că respectul de sine nu se naşte- nu depinde de respectul pe care ni-l poartă alţii.
Alţii nu ni-l pot forma, ei pot doar să ajute la construirea sau recăpătarea lui. De exemplu, în copilărie, prin feed-back-ul primit de la părinţi sau persoanele care au avut pentru noi rolul parental, ne-am construit o părere despre noi înşine. Aceasta diferă în funcţie de atitudinea avută de ceilalţi: dacă am avut parte de o atenţie negativă (ni se făcea observaţie atunci când greşeam ceva, însă atenţia pozitivă lipsea- nu eram recompensaţi pentru faptul că aveam comportamente dezirabile), atunci respectul de sine a scăzut, deoarece aceste atitudini ne-au făcut să înţelegem eronat că nu suntem importanţi, că nu suntem demni de a fi iubiţi.
Dacă, în schimb, atitudinea celorlaţi a fost una pozitivă, fiind lăudaţi pentru succese şi încurajaţă să repetăm până ajungem la reuşită, chiar dacă acest lucru presupune multe greşeli, atunci respectul de sine creşte, căci avem dovada faptului că însemnăm ceva pentru ceilalţi, că nevoile noastre contează.
Ce facem cu ceea ce am înţeles de la părinţii noştri, în legătură cu valoarea noastră? Atunci când aceasta este negativă.
Ne responsabilizăm: nu contează ce au făcut ei cu noi, ci ceea ce facem noi cu ceea ce au făcut ei. În felul acesta, dacă ne-au creat un respect de sine scăzut, noi îl putem modifica. Ştiu, asta presupune maturizare, dar este posibilă atâta timp cât există voinţă. Putem apela la persoanele pe care le iubim, care ne iubesc, pentru a reuşi să ne reconstruim încrederea în sine şi dreptul pe care îl avem la fericire.
Cum pot face ei asta? Încurajându-ne! La fiecare „Nu pot!” al nostru, un „Poţi! Meriţi!Te iubesc! Am încredere în tine!” va amplifica sentimentul de siguranţă şi de valorizare (contez pentru cineva, sunt important).
Am citit cândva, undeva, că în cuplu, ambii parteneri trebuie să aibă acelaşi nivel de respect de sine pentru ca relaţia să meargă. Altfel, aceasta va fi una de scurtă durată. Nu aş putea contrazice în totalitate, însă aş spune că reuşita constă în puterea voinţei celui slab. Dacă acesta chiar VREA (nu doreşte, este diferenţă: a vrea înseamnă să faci ceva să obţii, a dori înseamnă să stai pe loc şi să visezi cu ochii deschişi!), va reuşi, fără a-l răni pe celălalt. Atâta timp cât celălalt nu este un narcisic, poate ajuta la „recuperare”.
De asemenea, aş vrea să punctez respectul din partea celorlalţi: alţii ne vor respecta doar în măsura în care noi înşine o facem. Cineva spunea că respectul de sine este un dar pe care ni-l facem. Şi fiind dar, nu ne costă nimic.
Tot ce trebuie să facem este să fim conştienţi de faptul că nimeni, în afară de noi, nu poate lupta cu neîncrederea noastră.

Îmi permit să explic ceea ce dna Marinela Parvan spunea azi:
„Dar barbatilor..din generatia mea..in genere..li se pare ca ..o data ce te-a luat..i-ai facut si crescut copii..trebuie sa-l induri..toate viciile..fara a incerca..sa mai faca ,,,si el ceva..ca relatia sa mearga bine..!!!”
Tocmai aici intervine respectul de sine: nu este nimeni responsabil pentru faptul că noi simţim că nu valorăm suficient de mult, astfel încât să cerem mai mult de la celălalt. Dacă acel bărbat ne tratează ca pe ceva mult mai puţin valoros decât suntem noi de fapt, acest lucru se datorează faptului că nu pretindem respect, prin comportamentul pe care îl avem faţă de el.
De exemplu, dacă ne deranjează faptul că el nu face nimic în casă, noi suntem responsabile pentru faptul că îi permitem să îşi permită să nu ne ajute. Sună ciudat, însă exact aşa este.
Cu cât respectul faţă de sine este mai mare, cu atât reacţia noastră la lipsa sa de implicare va fi mai rapidă- mai „dârză”. Nu vom tăcea, ci vom spune ce ne deranjează. În cazul în care acesta rămâne la fel, atunci tot respectul de sine va fi cel care va decide dacă este bine să rupem relaţia sau să rămânem în ea, deşi... nu este ceea ce ne împlineşte. (şi atunci apare suprimarea: aşa este el!)
Oamenii caută portiţe de salvare pentru a se debarasa de responsabilităţi. E problema noastră dacă le permitem să intre pe ele sau îi ţinem la uşă!

3 octombrie 2012

luni, 1 octombrie 2012

Mi-e dor. De tine




 Mă prinde octombrie departe de tine,
Mă pierde vara în frunzele pline
De ruginiu şi veşted,
De toamnă şi de mine.

E toamnă. Dragul meu, sunt verde!
Peste iubirea noastră nu cad frunze!
Este octombrie. Şi-n prag de seară
Îţi cântă TE IUBESC a mele buze.

mi-e dor de tine. E senin şi rece.
De vreme îţi vorbesc, ci nu de dor.
Şi dorul meu frunzelor le vorbeşte:
„De dragul tău privesc azi veri ce mor.”

E toamnă, dragul meu, nu eşti aici.
De ne desparte-o mare şi-nc-o mare
Şi frunze cad aici, şi-acolo-s valuri
m-acceptă-aşa, cu toamna mea ce doare.

Nu doare că murit-a vara noastră,
Ci doare fiindcă-i dorul tău prea greu.
Dar dragostea nu veştejeşte frunze
Şi eu înfrunzesc azi. Şi tot mereu.

1 octombrie 2012

duminică, 23 septembrie 2012

Tu. Anotimp



Eşti toamnă. Căci îmi scuturi frunze
De îndoieli. Şi le transformi în muze.

Eşti iarnă. Căci îngheţi amarul
Ningi dragoste. Cu bulgări spargi paharul.

Eşti primăvară. O rază când topeşti
 Din sevă de pământ. Iubeşti.

Eşti vară. Arzi durerile-mi în soare
Mă faci un anotimp cu tine.
„Iubita mea, te oglindeşti în mare!”

23 sept 2012

Vin



Dragul meu, vin’ să vezi a viei roade
Să îngenunchi la frunza arsă-n soare,
Să mă priveşti când boabele de struguri
Îmi umplu pumnii. Şi-un ciorchine moare !

De ce aşa ? Căci uite-aşa cules-am
Din tine, bob cu bob iubirea ta
Şi-ngenunchind la a iubirii frunză
mi-am umplut inima cu toamna ta.

Şi cine-i toamna, dragul meu, tu ştii ?
E dragostea ce fără preţ mi-ai dat.
Şi cine-i frunza, dragul meu ?
Nu ştii. Este icoana inimii. Ce simplu m-a chemat.

Să vin, să te iubesc acum, spre toamnă
Să strâng în pumnul meu durerea ta,
Să vin, cu vin să te îmbăt degrabă
Şi vinu’acela să fie viaţa mea...

23 septembrie 2012

Septembrie în braţele tale



Îmi  scutură vântul pe-alei de dor greu
Frunzele inimii ce-a plâns mai mereu.
Îmi piaptănă vântul şuviţele fine
Şi-mi cântă din şuier solfegiul de tine.

Septembrie. Notă de Dor nesfârşit
Pe-al vieţii portal sculptată-n argint.
Septembrie. Te iubesc tomnatic şi rece
Încălzeşte-mă azi! Vino! Şi frigu-mi va trece!

Hoinăresc de mână cu mine.
Septembrie. Pe gânduri şi-n gânduri cu tine
Mă opresc la covorul de frunze
Te caut. Şi-mi picuri pe buze.

Te-ating, eşti ploaie, nu rouă!
Septembrie. Iubirea se-mparte. În două:
Pe-o frunză eşti tu. Pe alta sunt eu.
Iubeşte-mă azi. Deloc sau mereu!

23 sept 2012

vineri, 21 septembrie 2012

De vorbă cu marea



"Mareeee, vino să îţi dau pe cineva la telefon!"

Am vorbit cu marea. Mi-ai împlinit şi visul acesta nespus nimănui, niciodată. Mi-ai dat-o la telefon pentru că avea ceva să-mi spună. Iar tu simţeai asta!
În câteva cuvinte mi-a spus toată povestea sufletului tău.
"Fetiţă dragă, acum nu mult timp, palmele care acum iau câte puţin din mine să mă aducă ţie în sticluţă de 0,5 :), te-au mângâiat şi ţi-au scris pe trup: "Te doresc altfel!"
Picioarele care acum au păşit până la mine să îţi aducă ţie vocea mea, s-au îndreptat către tine. S-au oprit câteva clipe şi după ce au spus pământului că ploaia nu va şterge urmele lor, pentru ca tu să poţi găsi mereu drumul până la dragostea ta, s-au încălţat cu pantofii iubirii de tine şi nu au mai simţit durerile drumului plin de cioburi de temeri şi neîncrederi.
Ochii care acum se uită la mine pentru a vedea şi tu prin ei imensitatea mea, te-au privit pe tine şi au văzut dincolo de aparenţă sufletul care i-a făcut să nu mai dorească o altă femeie. Să privească la celelalte şi să vadă dincolo de ele dragostea ta.
Gura care acum m-a chemat pe mine ţi-a şoptit numele atunci  şi apoi a pus lângă el dorinţa sa: "Sunt al tău! Rămâi aşa cum eşti şi voi fi DOAR al tău!"
Sufletul care acum te iubeşte s-a deschis atunci în faţa ta şi ţi-a strigat sufletul să i se alăture în călătoria spre marea dragoste. A voastră.
Fetiţă mică, bărbatul care acum s-a aplecat să-mi ţină mie telefonul te-a strâns cândva în braţe şi s-a aplecat apoi să adune de jos bucăţelele tale de suflet tăiat de cuţite care şi-au luat singure dreptul să te facă fâşii. Acest bărbat le-a pus cap la cap şi a făcut din ele dragoste simplă. Da, din bucăţele de suflet, ai auzit bine! Te iubeşte pentru sufletul tău devenit puzzle. Din care lipsea ultima piesă.
A găsit-o, a pus-o la loc şi acum...
Continuaţi voi povestea, eu mă retrag la ţărm. Vă aştept într-o zi pe amândoi. Să mă strigaţi într-un glas pentru a-mi spune povestea voastră sau pentru a mă da la telefon cuiva căruia să-i spun să aibă curaj, ca voi, să iubească fără bariere.
Iar pe tine, dragă fetiţă, te aştept să îmi spui în faţa lui că ştii că exişti la fel ca mine: într-un singur exemplar! Chiar dacă numele îţi este format din mai multe litere! Aşa cum şi eu am mai multe nume. Dar rămân MARE. Aşa cum tu rămâi... FEMEIE! (dar a lui!)"

22 septembrie 2012

Nu credeam că visele mele într-o zi...



azi ai vorbit cu sufletul meu altfel decât până acum. Ameţit de data asta de licori bahice, nu de mine. Ştiu cum mă priveşti când eşti ameţit de mine, ştiu cum simţi. Ceea ce nu ştiam până acum este cum iubeşti când nu sunt lângă tine şi când bei din paharul de sticlă, plin cu vin, ci nu din paharul plin de mine. sau doar din el. căci eu sunt departe!
Azi mi-ai împlinit un alt vis (primul este acela de a fi iubită aşa cum mă iubeşti tu): cuvintele sufletului meu, cântate pe ritmuri de vise transformate în realitate.
"10 întâmplări ciudate şi-o minune- te-au adus în casă 10". Ştii că niciodată nu am crezut în minuni? Şi nici că e nevoie de 10 întâmplări pentru a iubi. Nu ştiu dacă întâmplarea ne-a adus unul în faţa celuilalt, nici dacă a fost nevoie de 10 clipe pentru a mă topi în ochii tăi. În braţele tale şi în liniştea sufletului tău. (aceea pe care o căutai demult).
S-ar putea să fi fost 10 zile între prima privire şi primul dans. Dar cu siguranţă a fost o minune creată de tine sclipirea din ochii tăi atunci când mi-ai spus prima oara TE IUBESC.
Acum cred în minuni. Nu pentru că ar exista ele în sine, ci pentru că tu le faci şi le denumeşti MINUNI pentru ca lumea să înţeleagă. Trăim în lume, trebuie să ne facem înţeleşi. deşi nu TREBUIE. E prea mult pentru noi acest cuvânt.
Complicat ce spun. Nimeni în afară de tine nu înţelege, cu siguranţă!

..............................................................................................................................................................


... nu cred că poţi înţelege...  cum se rup toate chingile temerilor mele când alegi să vorbeşti cu mine în ritm cu cerul.
"Ştii de ce te iubesc? pentru că eşti a mea!"
Nu sunt de acord cu tine! Mă iubeşti pentru că sunt ceea ce tu căutai cu mâini  tremurânde printre picăturile ploii care picau zi de zi din cerul pe care eu îl iubeam dinainte să nasc iubirea asta. A noastră.
... şi de fapt... de ce trebuie să îmi explici de ce mă iubeşti? Neah, nu căuta răspunsuri! iubeşte-mă şi atât.

 Nu am avut timp să spun că sunt fericită în timp ce ascultam. În timp ce, cu ochii închişi, te vedeam cum mă priveşti şi îmi spui că sunt micuţa aceea nebună, ce-ţi scrie TE IUBESC nu doar din pietre fericite, ci şi pe hârtie. Şi se semnează apoi. pentru că tu ai nevoie uneori şi de ceva acte netrecute prin instanţe. Cea care trece 2 minute doar să îţi aducă bucăţica de hârtie. Să plece şi să nu se uite în urmă când coboară scările. Căci ştie ce-a lăsat acolo.
nu am avut timp să îţi spun că zborul mi-a adus cea mai curată iubire din toate câte pot exista într-un suflet ce a zburat deasupra timpului ani la rând, amăgindu-se cu tot felul de poveşti scrise, dar netrăite.
Da, zborul mi te-a gravat pe suflet. Cerul te-a scris pe aripa sufletului meu. Şi tot el mi te-a ales. Într-o zi în care erai la fel ca azi, ameţit nu de mine!
Zbor cu tine, dragul meu, fără să pilotezi avioane, fără să fii pilotul meu secret:), fără să te strâng în braţe înainte să atingi manşa şi să mă laşi pe pământ, în timp ce tu îţi trăieşti povestea primei iubiri şi o scrii cu degetul pe plexiglas.
zbor cu tine, căci pilotezi ceea ce nimeni nu a putut pilota vreodată (aici nu există şcoli care să te înveţe): FERICIREA MEA!


joi, 20 septembrie 2012

pentru prima data... pot s-o spun!!!!


http://www.youtube.com/watch?v=cXpQlp_KTEk&feature=colike

marți, 18 septembrie 2012

Cred în tine. Cred în Noi



Mi-ai topit îndoielile şi le-ai făcut ceară. Le-ai lăsat la uşa întrebărilor şi nu ţi-a păsat de le va găsi cineva să le salveze de la moarte. Sau cum s-o numi aia, când topeşte.
HABAR N-AM, căci tot vorbeam de el mai devreme.
mi-ai modelat din ceara îndoielilor încrederea pe care nu mai aveam curajul s-o visez vreodată.
Cred în tine pentru că simţi. Tot ce nu am. Tot ce am şi ce îmi trebuie. Aşa, ca acum. „E ceva în neregulă cu tine!”
Te-am minţit, da, e ceva în neregulă: faptul că nu ţi-am spus cât te iubesc şi cât de dor îmi este. Să te privesc şi să nu mă mai satur, să te sărut şi să-mi fugă pământul de sub picioare doar pentru că pilotezi avioane fără să fii pilot!
Şi mai e ceva în neregulă: aseară, când mă acuzai că nu sunt atentă la bancuri, n-ai observat că te priveam şi te doream cu suflet pierdut. Acela pe care l-ai găsit tu, într-o noapte de august şi l-ai strâns la piept. L-ai făcut una cu tine şi mi l-ai înapoiat. Iar acum am tot. Sufletul meu şi pe tine.
N-ai observat că sunt clipe în care lângă tine nu sunt atentă la nimic. Pentru că ştiu că eşti acolo să simţi când mă pierd, când mă rătăcesc şi când te scap din mână.
Cred în mine. Mai mult decât în tine. Da! Pentru că acum... nu mai e diferenţă între noi.

18 sept 2012           

luni, 17 septembrie 2012

Dragostea mea




Mi-e dor de tine în clipele în care nu mi-e dor de Noi. Clipele acelea în care sunt singură fără tine, căci Noi suntem mereu împreună.
Mă uit la nori şi ştiu că mă înţeleg atunci când îmi lipseşti. E ca dorul lor de ploaie. Îi înţelegi? Eu da.

Mă uit la tine câte o dată şi nu-mi vine să cred că mă iubeşti. Tu, cel care mi-a citit cărţile copilăriei mele, care a trăit AVENTURILE LUI HABAR N-AM, care l-a înţeles pe MORCOVEAŢĂ şi care mi-a strâns sufletul între paginile celei ce a fost Maitreyi.

Mă uit la mine şi văd femeia cu chip de copilă care uitase cândva să zâmbească, deşi masca purtată clipă de clipă i se potrivea mai bine ca realitatea.

Şi mă întreb cum de ai reuşit să o transformi într-un bulgăre de zăpadă care se topeşte la fiecare privire a ta?

mi-e dor de tine. Fără să plec de lângă tine. Nu ştiu să explic cum se poate aşa ceva. Şi nici nu-mi bat capul. Mi-e dor pur şi simplu.

De fapt... doar pur. Căci simplu nu e. Tu ştii mai bine.

................................................................................................................................................

Şi din tot amalgamul de gânduri şi trăiri am scris titlul.

Înţelegi.

18 sept 2012




joi, 13 septembrie 2012

Când ei refuză să vadă


Ar putea să mă doară. Că iubirea mea pare a putea fi cumpărată. Că ea pare doar un cuvânt format din litere pe care le-am învăţat de copil şi pe care îl folosesc pentru că îmi place cum sună.
Ar putea să mă doară că oamenii mă privesc fără ochelari de protecţie atunci când strălucesc de iubirea ta.
Ar putea să mă doară că judecă cei ce n-au habar ce înseamnă să iubeşti. Bănuiesc şi trăiesc. Dar viaţa mea, nu pe a lor.
Ar putea să mă doară visul meu devenit realitate, de-a iubi până la cer şi înapoi.
«  Să nu-mi pese că dimineaţa mai prind un pui de somn abia ieşit din gheoace, că plec la serviciu cu cearcăne, că am ieşit pe uşă în haine neasortate, că afară e frig şi eu port o bluziţă fără mâneci, că ajung la metrou şi nu am abonament, că urc în metrou şi cobor la capăt. De ameţeală, de aiurită, de îndrăgostită. »
Aş putea să mă tem. De tine şi de dragostea mea.
Aş putea să te privesc şi să văd doar un bărbat. Să te sărut şi să fiu sigură că va fi ultimul. Sărut.
Aş putea să plâng. La fiecare plecare a ta. De dor.
Ar putea să mă sperie viaţa ta.

Aş putea renunţa la tot pentru a fi simplu.
Dar dacă toate astea AR PUTEA, atunci nu aş mai putea eu să te iubesc.
Pentru că nimic nu are putere mai mare ca dragostea mea. Cea pe care ţi-am cusut-o pe buzunarul din spate al inimii. Cu aţă verde. Ca lămâia necoaptă din care îmi vei face din nou cea mai bună băutură din lume.

Da, aş putea alege să trăiesc fără iubire. Adică fără tine.
Dar  m-aş numi Monica (ce înseamnă SINGURĂ, în cine ştie care limbă!)

Dar eu te am pe tine. Şi asta înseamnă că nu aş putea să pot toate câte ai citit.
Şi asta înseamnă că sunt fericită!

14 septembrie 2012

PS: din PIETRE FERICITE!

miercuri, 12 septembrie 2012

Te iubesc nu e declaraţie de dragoste. E. Şi punct

Fără teamă şi mai ales cu teamă. De a nu tăia definitiv temerile şi a mă abandona libertăţii de a fi şi atât.
fără teamă de a se sfârşi. Aceea pe care toţi o purtăm undeva în noi, dar o mascăm cu tot felul de văluri şi măşti cumpărate de la te-miri-ce târguri de antichităţi sentimentale. Cu ghilimele, cică.
Fără teama de a pleca. Dincolo de mine, departe de noi şi numai cu tine. De mână cu iubirea noastră, ţinând strâns în pumnii sufletelor siguranţa frângerii. Frângerea degetelor pe timp de aşteptare. A ta şi a mea. În braţele care reuşesc întotdeauna să prindă ultima suflare.
Cu lacrimi sub pleoape, nu pe obraji. Acolo de unde să nu poată fi şterse de batistuţe parfumate. Ci doar cu degete de suflet. Al tău.
ştii cum? Aşa cum reuşeşti să ştergi trecuturi şi planuri de viitor, făcute fără a se ţine cont de prezent. Aşa cum reuşeşti să ştergi până şi masa plină de firimituri a destinelor. Aceea pe care mereu îţi cer s-o ştergi şi tot mereu comentezi. Dar nu ştii că atunci când ţi-o cer o fac pentru că mi-e mai uşor să ating după ce TU o faci. Chiar dacă e doar cu un prosop înmuiat în apă. Fără lămâie.
Cu inima în care alţii au aruncat cu bombe.

12 sept 2012

sâmbătă, 1 septembrie 2012

TU

Un nume comun format din litere smulse din sufletul unui Dzeu care te-a creat pentru a mă face pe mine fericită. aşa cum sunt eu. Fără temeri de "dacă, oare?, poate...".

Tu eşti (ai sunat. normal, apari exact când...TE IUBESC! CE MAI CONTEAZĂ ALTCEVA:)
ZICEAM CĂ EŞTI.... partea mea de Rai. am una care se numeşte EU. aceea pe care ţi-o dau ţie de fiecare dată când te strâng în braţe, de fiecare dată când te privesc în ochi şi mă văd în ei, de fiecare dată când faci dragoste cu mine din jumătăţi de clipă. (Doamne, e incredibil cum reuşesşti să le lipeşti şi să le faci să pară întregi!)
şi nu-i o dragoste nebună (nebună sunt eu, după tine; dar DUPĂ ce tu eşti nebun după mine! ). e o dragoste care ţine de foame, de sete şi de tot până la următoare nevoie. Şi-n loc de totul lumesc, ne dăm unul altuia totul pe care îl poţi atinge numai muşcând din felia de Mine şi de Tine cu buze de dorinţă şi cu dinţi de răspunsuri.
ziceam că aşa sunt eu: fără temeri! cum aş putea fi altfel, când am încredere în dragostea mea mai mult decât în orice divinitate plămădită de oameni, pentru a-şi crea amăgiri şi a găsi ţapi ispăşitori, atunci când de fapt le e teamă de ei?
am de dăruit o dragoste care nu poate fi împărţită. nici la 2, nici la 3, nici la 100. ci doar la 0. adică la nimic şi la tot. asta pentru a nu da cu virgulă niciodată, ci a rămâne aceeaşi dragoste. a mea. Pe care nu o vei putea primi de la nimeni altcineva. Pentru că doar eu o am. Şi-am ales să o împart cu tine. Nu la 2, nu la 3, nu la 100. Ci la 0!!! Nu uita asta!!!
E dragostea aceea fără frică. Căci frica e pentru cei ce n-au de dat decât limitat. ca la ofertă.
Eu am de dăruit fără limite. Impuse de mine sau de tine. Eu iubesc şi atât. Uneori mi se pare antagonic să spun TE IUBESC MULT. Dar o fac pentru că doar aşa vei înţelege. Ai nevoie de măsură, să poţi compara. Dar te voi învăţa că ăn dragoste nu există mult sau puţin, doar există.
Există, dragul meu, aşa cum şi eu exist şi atât. Eu nu sunt MAI PUŢIN sau MAI MULT. Eu SUNT!
Şi sunt A TA!
şi când spun asta nu ai nevoie să ceri dovezi! Dovezile se dau atunci când e nevoie de o sentinţă. de o condamnare. Pentru asta ai nevoie să-ţi angajezi un avocat. (haha, ce uşor, nu? ai unul brunet, drăguţ şi drag şi mie!:) e o ea.)
Iar eu nu mă războiesc cu tine:). Nu-mi plac instanţele, nu-mi plac legile penale. Nu cer nimic, nu vreau să dovedesc lumii nimic. Eu ştiu pentru mine. Că te iubesc şi mă iubeşti. Şi mă iubeşti pentru că te iubesc. Fără să cer acte semnate în n exemplare, legalizate şi parafate de vreun notar care costă bani.
Exact ce nu cost eu. Eu cost respect. Şi multă dragoste.
eh, şi-un gram de TU.

marți, 28 august 2012

Bricheta



Mică. Finuţă şi simplă.
Nu i-ai înţeles sensul. Nici n-ai fi avut cum!
Nu mă cunoşti suficient şi nu ştii că valorez cât ea.
Adică mult.
Dar nu cantitate. N-aş avea cum.
EA sunt de fapt EU.
Mică. Finuţă şi simplă.
Nu mi-ai înţeles sensul. Nici n-ai fi avut cum!
Ţi-l spun acum: ştiu că nu „porţi” AŞA CEVAJ.
De obicei.:)
Căci dacă ai purta, ai ajunge la saţietate, iar de mine nu ai cum să te saturi.

Sunt exact opusul femeii pe care ai fi vrut-o lângă tine, ca „design” J.
Da, exact ceva-ul pe care nu îţi vine să-l porţi. Căci nu atrage.
Dar te aprind. E de ajuns  să-ţi aminteşti unde m-ai ascuns.
Şi mă aprinzi. E de ajuns să apeşi. Pe suflet. Şi focul se zbate. Între pleoapele tale.

Am ales-o tocmai pentru că nu e ceea ce ţi-ar dărui oricine. Toţi se aşteaptă să foloseşti mereu ceva ce ţi se oferă. Eu vreau să foloseţti doar atunci când lipseşte. Şi să nu dai altora cu împrumut. (dacă ar/aş fi fost una comună ţi-ar fi luat-o oricine.)

Aşa că... ai grijă de ea! N-o  lăsa la îndemâna oricui, e posibil s-o scape, s-o distrugă sau s-o arunce!
Ai grijă de ea! N-o uita pe un raft, undeva, n-o atinge doar când îţi aminteşti întâmplător sau o găseşti fără să vrei prin vreun sertar!

Şi mai ales... nu lăsa timpul să treacă, aşteptând să-i descifrezi enigma!

29 august 2012

duminică, 26 august 2012

Mi-am implinit visul. Ce urmeaza?

"Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura
fericire".
"Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea."Nu ştiu dacă atunci mi-ar mai plăcea!"
(Prostul- Fulda)

Am visat să-nceapa totul cu un dans. În stropi de ploaie. Privind la cer. Şi-apoi zburând.
Plângând de fericire în braţe care să mă strângă şi să-mi promită cu vorbele lor sigure că nu va fi ultima dată.
Am visat "Te iubesc!"-ul spus în clipa iubirii, care să nu dea saţietate.
Am visat trecerea peste reguli.
fericirea supremă, trăită cu ochii închişi, în dimineţi care cântă în locul deşteptătorului.

Am visat să-mi ceară să-i simt iubirea chiar când nu mi-o spune.
Am visat să aud că sunt frumoasă pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am.
Am visat tot ce trăiesc.

Ce urmează?

26 aug 2012

joi, 23 august 2012

Borcanul cu gem



E gol. Nu pentru că ne-am golit sufletele de iubire. Ci tocmai pentru că ne-am întâlnit, ne-am fiert inimile în tuciul nebuniei şi le-am pus într-un borcan.
Până într-o zi, când am decis să aruncăm la gunoi tot ce-a fiert şi să lăsăm borcanul gol. Pe frigider. Să îi îngheţe golul şi să se spargă.
Ieri mă uitam la el. Te vedeam înăuntru, cu foarte puţin timp în urmă, privindu-mă şi spunându-mi apăsat: „Dă-ţi la o parte barierele!”
Cum de nu am avut curajul atunci să îţi cer să mă iei de mână şi să mă ajuţi să le dau? Să le fierb şi pe ele până seacă şi să fiu liberă de prejudecăţi?
Probabil pentru că încă nu începuse să plouă.
Cu dorinţe de tine. Da, asta era! Căci pe atunci iubeai. Şi nu pe mine. Mă priveai şi te gândeai la ea. Ai fi vrut să fie acolo, lângă tine, în locul meu. Să-i poţi spune, să-i poţi cere, să...
Dar eram eu. Cu trăsnăile mele de copil răsfăţat, cu durerile mele ascunse sub zâmbetul mereu pregătit, cu ochii plini de tine. Dar încă nu realizam.
M-ai  îmbrăţişat şi-ai vrut să dansăm. Mi-era teamă. Ştiam că dacă fac primul pas voi fi a ta. Căci era visul meu. De-a fi cucerită aşa. De-a mi se împărţi timp pe portativ.
M-ai sărutat, riscând să pierzi tot. Mi-ai luat pământul de sub picioare, riscând să te trag după mine, în caz că mă îngropam.
Ţi-am dat parte din sufletul meu, sărutându-ţi nu doar buzele, ci şi gândurile care dansau în pas cu ploaia. Riscând să mă otrăvesc cu veninul indiferenţei tale. Sau să mă înnec în stropii ei.
Aveai nevoie de el, chiar dacă ai unul ce îţi umple viaţa. Şi-o umple şi pe a altora dacă decizi să ţi-l descoperi.
Am riscat amândoi.
Nu mă mai uit la borcan. Nu te mai văd în el. Acum te simt în braţele mele. Eşti!
Mă uit în ochii tăi şi mă văd pe mine. Şi undeva, în depărtare, un tren al cărui vatman ne strigă: „Hei, voi, aceia care vroiaţi să fugiţi în lume, haideţi mai repede. Plecarea e la ora...”.
Neah, nu urc în tren!
Te aştept să mă răpeşti.
CA SĂ FUGIM ÎN LUME.
Ps: Nu lăsa pe nimeni să sparga borcanul, vreau să pun în el amintirile pe care le voi strânge la întoarcerea din lume.
23 august 2012

miercuri, 22 august 2012

Vino să strivim cu trupul nostru!




Ia-mă de mână şi prinde între palmele noastre toată iubirea ce ne leagă! Strânge-mă atât de tare, încât să nu ne poată scăpa printre degete!
Prinde-mă pe suflet cu acele inimii tale atunci când îţi sar în braţe şi nu-mi mai da drumul!
Priveşte-mi  inima dezgolită de hainele temerilor pe patul de iubire al împlinirilor noastre şi fă dragoste cu ea o noapte întreagă. Nu te gândi că va suna deşteptătorul şi va trebui s-o laşi singură!
Ei nu-i e teamă, asemeni mie, odinioară, de timp. Pentru că ea ştie că Monica iubeşte pe viaţă şi pe moarte, fără bariere şi minute devenite ani. Ea iubeşte acum. (doar) Pe tine.
Vino să mă vezi, femeie bolnavă de tine şi fără drept de tratament, cum scriu pe portativul cerului valsul iubirii noastre!
Şi cât de uşăr reuşesc să învăţ să dansez în pas cu tine fără să mă uit la paşii tăi!
Vino să-mi prinzi pe suflet povestea noastră şi să-mi deschizi  nasturii nevoii de Noi!
Striveşte cu trupul tău frica mea de mai mult şi învaţă-l pe al meu să-şi strivească împlinirea şi din fărâmele ei să ţese brăţara iubirii noastre!
Tatuează-mi pe suflet mesajele scrise de trup şi pe trup mesajele trăie de inimă!
Şi fă din mine şi din tine un Noi pe care nimeni să nu ştie cum să-l analizeze. Să nu-i poată da funcţii gramaticale.
Şi să nu-l întrebe de ce.

22 august 2012








marți, 21 august 2012

TRĂIESC. CU TINE



Cu sufletul plin de tine îmi îndrept paşii către casă. Nu eşti lângă mine, însă merg de mână cu tine.
Miros a tine şi-a dragoste. Făcută din bucăţi de noi. Asamblate atât de bine, încât nici nu se pot desface.
Oriunde m-aş atinge, eşti. Te simt.
Închid ochii şi te văd. Oriunde m-aş uita. Şi sunt fericită.
Gust din tine de fiecare dată ca şi când aş face-o pentru prima oară. Cu aceeaşi foame de tine caut cuţitul să te tai în felii  pentru a putea să mă satur cu adevărat. Fără să mă grăbesc.
Însă realizez că n-o pot face. Tu nu te poţi tăia. Te poţi doar întregi. Cu mine.
Da, ştiu, reuşesc să te iubesc altfel.
Reuşesc să te trăiesc altfel.
Reuşesc să rup din tine bucăţi de mine.
Iar tu... reuşeşti atât de bine să mă trăieşti cu fiecare privire, încât în loc de 2 atrii şi 2 ventricule i-ai pus inimii părţi de mine.
Mai ai ceva de spus ?

21 august 2012

duminică, 19 august 2012

Ţi-am intrat în sânge


M-ai cunoscut cu zâmbet de copil, spiriduş aducător de noroc şi de bucurie.
Mi se citea fericirea pe faţă, îmi strigam bucuria pe buze, îmi cântam siguranţa la naiul cerului.
Mergeam de mână cu mine, plină de tărie şi dorinţe de iubire nebună.
Priveam la cer senină şi bolnavă de albastrul lui.
Priveam la soare şi mă topea strălucirea lui. Şi vroiam să strălucesc şi eu în viaţa cuiva cu scânteierea lui. Cu bucuria şi libertatea sa.
Priveam lumea şi îmi doream să pot să-i strig într-o zi dragostea mea, nebunia clipelor mele cusute cu fir de aur.
Râdeam ca un copil care-i face cu mâna avionului său, pe cerul lumii noastre, al celor ce au uitat să mai fie. Copii.
Iubeam viaţa. Aşa, fără culoare, cum o trăiam. Însă toţi vedeau curcubeul în ochii mei, în glasul şi-n paşii mei.
Zglobie. Visătoate şi credulă când venea vorba de iubire. De a simţi şi a trăi clipele cu nebunia unui copil care simte cerul conducându-şi avionul din telecomandă.
Te-am îmbrăţişat cu braţe de ceară, care şi-au topit puterea în braţele tale. M-am lăsat privită de ochii în care vedeam doar dorinţe. De a iubi femeia fără limite.
Te-am privit cu ochi frumoşi de copil, ţi-am zâmbit cu buze arzând de fericire, te-am ţinut de mână cu gând de nebunie.
Fără să-mi pese de lume. Doar de păsări. De cer şi de pietre. Singurele care nu judecă.
Şi aşa te-ai îndrăgostit. De fericirea mea, de iubirea mea latentă, de visele mele, de copilul din mine, de sufletul meu neiubit de nimeni. Cel mai frumos suflet care a avut curajul să se lase pe braţele tale. Fără să-i pese că îi vei da drumul şi va cădea.
Te-ai îndrăgostit de durerea mea din noaptea în care mi-am aruncat la gunoi greşala de a mă fi dăruit celui ce n-a ştiut nicodată să preţuiască. «o fată ca ea».
Te-ai îndrăgostit de nevinovăţia mea plătită prin carcera anilor în care mi-am trăit libertatea între gratiile suferinţelor.
Te-am mângâiat sincer, te-am strâns în braţe cu puteri de femeie ale căror vise se împlineau în ochii tăi.
M-am îndrăgostit de tine cu durerea celor 12 ani făcuţi franjuri într-o noapte în care am înţeles că o femeie este mai mult decât un obiect. Că un bărbat care te tratează ca opţiune nu are de ce să-ţi fie prioritate.
Şi-ntr-o noapte în care mi-ai arătat că o femeie nu este doar un drum făcut din carne, mi-ai spus că mă iubeşti. Fără orgasme şi prezervative aruncate la gunoi.
Ci cu ochi care făceau dragoste cu ochii mei.
Şi-ntr-o zi în care ai ales să stai pe un scaun, lângă patul în care m-am aşezat cu teama de a nu mă dori la fel ca ceilalţi, mi-ai spus privindu-mă în ochii care plânseseră cu câteva ore înainte citindu-ţi durerea pe care ţi-am injectat-o forţat:
«Mi-ai intrat în sânge!»
Exact cum ţi-am spus cândva, fără vorbe: “Vreau să-ţi intru în sânge!”
Şi-am intrat. Şi-ţi curg prin vene şi am să te ţin în viaţă.
19 august 2012


sâmbătă, 18 august 2012

Pietre fericite




„M-ai făcut să mă bucur cu adevărat din tot sufletul!”

Mi-ai spus cândva o poveste cu un copilaş care vindea pietre fericite.
Te-am privit cu ochi de femeie care îşi vânduse singură odată fericirea pentru bani.
Aş fi vrut să-ţi pot spune: „Trebuia să-mi cumperi şi mie 2.”, însă m-am abţinut. Nu aveam voie să simt ceva pentru tine. Era interzis. Căci o femeie  ca mine nu trebuie să, nu e corect că..., nu poate să...
Reguli şi prejudecăţi!
mi-am plecat privirea spre masa pe care îmi ţineam paharul cu apă cu lămâie şi am băut cu sete nebună din el. Mi-am stors lămâia pe inimă şi i-am simţit gustul otrăvitor. Aş fi vrut să mă strângi în braţe şi să-mi spui: „Într-o zi vei avea şi tu o piatră fericită!”
dar n-a fost să fie.
Ai continuat să-mi povesteşti. Am ascultat cu sufletul scrum fericirea pe care ai dat-o alteia. Sau pe care i-ai cumpărat-o de la băieţel.
Au trecut zile şi nopţi în care îţi simţeam dorinţa de a mă îmbrăţişa şi a te bucura de mine. Aşa cum sunt!
În care mi-ai descoperit sufletul pe care ai început să-l iubeşti. Pentru că e altfel. Ca o piatră fericită, culeasă de un băieţel pe marginea drumului. Una pe care altcineva nu s-ar fi aplecat s-o ridice. Pentru că era banală.
Şi mai târziu mi-ai dat valoare. Tu.  Asemeni băieţelului. Ai câştigat, asemeni lui, pentru că lângă Monica, ai scris pe suflet: FERICITĂ.
Şi astfel, lumea noastră nu mă mai privea cu dezinteres. Pentru că acum eram fericită.
Şi-ntr-o altă zi m-am blocat. Te-am privit şi mi s-a făcut frică de noi împreună.
Am tăcut şi te-am transformat în piatră. Am stat la marginea drumului, şi vindeam pietre. Fericite. Una din ele erai tu. Tare mi-era teamă să nu aleagă cineva exact averea mea. Dar aveam nevoie de bani să pot trăi.
Şi-n acea noapte ţi-am trimis vorbele sufletului meu:  „a ne opri aici...!”
Te vindeam. Lumii, pentru linişte.
Îţi luam piatra fericită fără drept de apel. Şi îţi dădeam în schimb linişte. Aşa credeam eu.
E noapte. Eşti departe. Nu mi-e dor. Ci drag de mine la tine în braţe. Ştiu că vom căuta împreună pietre fericite când te vei întoarce. Vom merge de mână ca doi adolescenţi care se iubesc de 3 zile şi vom găsi pietre fericite.
Plină de iubire voi vedea 2 îndrăgostiţi şi le voi da una. Pentru ca iubirea noastră să fie ca ea: oricât vor încerca mâinile altora s-o spargă, va rămâne la fel. Îşi vor rupe ei mâinile încercând. Şi ea tot va rezista.
Te iubesc.
19 august 2012

joi, 16 august 2012

Lacrimile mele. sufletul tău. Povestea noastră.


îţi plânge sufletul prin ochii mei. Pentru că Dzeu a reuşit atât de bine sa mă creeze ca izvor de lacrimi, încât...
Ţi-am simţit sufletul cum îşi strânge nevoile, le adăposteşte de ploaie în pumnul sufletului meu şi mi le lasă acolo, să le împlinesc eu.
şi sufletul ăsta, al meu... le-a privit cu lacrimi, le-a înţeles şi ţi-a promis fără cuvinte că ţi le va împlini.
ştiam că pot. ştiam că ochii mei pot fi adăpost pentru lacrimile tale. Ştiam că lacrimile mele pot picura în ochii tăi iubire. Aceea care scapă de cecitate, fără bisturiu şi laser.
Ştiam că te voi iubi. Cu suflet, cu viaţă, de mână, pe braţe, cu răbdare, fără scăpare, cu grabă, cu teamă, fără bariere, cu toată fiinţa mea.
Ştiam.
Mi-ai dat... Doamne, cât mi-ai dat! În cel mai scurt timp, cele mai frumoase clipe pe care le-am cerut. Trăite în braţe în care m-am adăpostit de toate relele lumii. De toate săgeţile care veneau spre mine (Doamne, şi câte veneau...!), gata să mă arunce în pământ.
M-ai strâns la piept şi mi-ai dat puterea să mă ridic, să mă uit în ochii tăi, să cred că nu mă va atinge vârful niciuneia, că vei fi acolo mereu, să îmi ştergi lacrimile şi să îmi dai tăria de a fugi spre tine când săgeţile mă ajung din urmă.
M-ai iubit fără iubire. Cu jumătăţi, cu sferturi, cu tot şi cu nimic. M-ai iubit aşa cum nu există.
te-am iubit. Cu lacrimi făcute praf. Praf cu care ţi-am acoperit cotidianul şi l-am lăsat să zacă într-un sertar, în timp ce eu făceam dragoste cu tine din vorbe. Reuşeam atât de bine să le trăiesc prin fiecare centimeteu de piele, să le dizolv în fiecare părticică de suflet şi să le împrăştii în întregul EU, în tot acest MINE!
Reuşeai atât de bine să mă faci să te cer, să te doresc, să te ascund în mine atât de bine, încât să nu te mai găsească nimeni.
Reuşeai atât de bine să îmi faci temerile să tremure în faţa ta, să se uite în ochii tăi şi să fugă!
Reuşeai atât de bine să mă opreşti atunci când te vroiam din ce în ce mai mult! Fără să vorbeşti, fără să mă cerţi, fără să îmi ceri, fără să mă opreşti. Doar închizând ochii şi simţindu-mă. Acolo, în braţele tale, cuibărită la pieptul tău şi ferită de toate trăie până să fii tu.
Reuşeai atât de bine să mă topeşti! Să mă întinzi pe felia de pâine a sufletului tău şi să guşti din mine cu foame nebună, apoi cu înghiţituri mici, apoi să mă transformi în apă. Să mă bei dintr-o înghiţitură, apoi...
Reuşeam atât de bine să te topesc pe buze, să îţi simt gustul şi să-ţi cer să nu ma săruţi, de teamă să nu mi-l iei! Şi după ce gustam cu nesaţ, să mai iau fără să îţi cer voie încă puţin, şi încă puţin... şi încă...
până mă transformam şi eu în picătură de apă. Cu gust de lămâie. Şi gustai. Apoi nu te mai săturai,apoi te săturai şi...
..................................................- ..................................................- ..................................................- .
NU MAI POT. SĂ SCRIU. DIN OCHII MEI CURG LACRIMILE SUFLETULUI TĂU. ACELA PE CARE POATE NU L-AM ÎNŢELES. SAU PE CARE NU AM AVUT RĂBDARE SĂ ÎL DESCOPĂR. SAU PE CARE MI-A FOST FRICĂ SĂ ÎL DESCOPĂR ŞI PE CARE SĂ TREBUIASCĂ SĂ ÎL ÎMPART.
NU MAI ŞTIU.
NIMIC.
TE VĂD LA FIECARE DESCHIDERE DE PLEOAPE, LA FIECARE ÎNCHIDERE DE OCHI ŞI TE CHEM. SĂ VII SĂ OPREŞTI LACRIMILE ASTEA, SĂ NU LE LAŞI SĂ TE ŞTERAGĂ.
TE SIMT ÎN FIECARE MILIMETRU DE PIELE. IAR SUFLETUL E GATA SĂ ÎŞI SPARGĂ STICLA IUBIRII.
MI-E FRICĂ.
..................................................- ..................................................- ..................................................- ...
SĂ NU ÎŢI UMPLU CANA PE CARE AM UITAT SĂ ŢI-O ADUC, CU LACRIMI.
..................................................- ..................................................- ..................................................- ...
NU MAI POT. CHIAR NU. PLEC. NU ŞTIU UNDE. DAR SPER SĂ AJUNG UNDEVA.
DE-AŞ AVEA CURAJUL SPRE TINE...!!!

16 august 2012

miercuri, 15 august 2012

"TE IUBESC"

Iubirea nu (se) împarte. Vorbe la timp.
Iubirea simte. Timpul şi locul. Locul acela unde se întâlnesc realitatea cu visul.
Iubirea nu vorbeşte. Decât despre sine. Nu promite şi nuvorbeşte.
doar iubeşte.

15 august 2012

Bărbatul nimănui

Mă uit la cer. Apoi la tine. Diferenţe nu există decât spaţiale. Sunteţi defective de plural. Nu există decât un singur cer. Există decât un TU.
Existaţi fără timp şi loc. Sunteţi aici şi acum.
Mă uit la tine şi apoi la cer. Tu lângă mine, cerul deasupra. Amândoi împlinindu-mi vise. Şi spulberând regrete.
Mă uit la voi şi nu mă satur. Niciunul nu îmi dă nimic. Doar dreptul să trăiesc.
Ridic privirea şi văd cum îmi ţeseţi, gratis, pânza împlinirii cu degetele sufletului.
Te văd pe tine zâmbind, cu siguranţa de a mă avea doar pentru tine, fără pluraluri de gen masculin.
Te văd privindu-mă cu dorinţa de a-ţi dărui nebunia şi gingăşia tinereţii mele, pumnul de suflet pe care l-am strâns atâţia ani şi din care am dat un sfert.
Te văd mângâindu-mi visele. Le faci să se topească la soarele buzelor tale şi să îşi piardă minţile în pădurea dorinţelor.
Mă uit la mine.
Cu cearcăne de nesomn, cu buze tremurânde de tine, cu ochi fără lumină, cu urechi fără sunet.
Sunt plină de tine.
"Bleago, te-ai îndrăgostit!"
M-am topit, nu m-am îndrăgostit. M-am topit în focul vorbelor tale; minciuni dulci, cu gust de ciocolată amăruie. Puteam să mă sting oricând. Dar de ce?
M-am topit cu o sete nebună de iubire. Aceea pe care nu am mai trăit-o demult, atât de demult, încât nici nu-mi amintesc cum era să iubeşti.
"Sunt al tău!"
Nu eşti al meu, eşti al nimănui. Eşti al tuturor celor ce cred în iluzii. Al meu vei fi când voi fi doar eu. Când te vei topi privind la cer şi mă vei vedea acolo, aşteptându-te în Rai.
Până atunci "al tău" nu este egal cu "al meu".
"... te credeam puternică. Cel puţin nu arăta cât eşti de îndrăgostită!!! Prefă-te!"
:) N-am să mă prefac niciodată. Asta ar însemna slăbiciune, nu tărie. Ar însemna să-mi fie frică să trăiesc. Să mă tem de mine. De mine nu mi-a fost niciodată frică. Pentru că niciodată nu mi-am vândut iubirea. Nici trupul şi nici sufletul.
Am dăruit. Şi de nu-ţi ajung, nu mi-e frică de neajuns.
N-am să-mi vând niciodată realitatea pentru o clipă de aparenţă.
Sunt a ta.
Dar într-un mod în care nu mă împart.

15 august 2012

vineri, 10 august 2012

" Sunt... tâmpit!"


N-am întrebat dacă am voie să folosesc „citatul”, dar ştiu că îmi va fi cu iertareJ.
Sunt puţin ameţită. N-am băut nimic.
 Adică, mint. Ba da, am băut. Apă cu lămâie. Cea mai bună apă cu lămâie gustată vreodată. Adevărul este că am băut cam multă. Pe fugă, cu ochii la ceas, însă cu o sete nebună.
Sunt ameţită de gânduri şi frânturi de trecut care mi-au anesteziat simţurile şi m-au transformat într-un cub mic de gheaţă.
Pus în pahar, se topeşte încet. Da, SE. Nu îl topeşte nimeni. E trist să vezi verbe tranzitive, să nu existe pronume personale care să le formeze propoziţiile simple.

Sunt ameţită. De gustul lămâiei necoapte, ce şi-a stors puterile să-mi dea mie tăria celei mai acre amintiri.
Mă uit la mine cu ochi fără lumină şi mă prefac că-mi  văd frumuseţea în oglinda paharului pe care mi-am lăsat urmele buzelor. E reală-ea, frumuseţea-,  însă nu mi-e reală simţirea. Pare demult apusă. Atât de demult, încât mă pierd între numerele pe care trebuie să le scriu până a le finaliza.
Sunt tânără. Cu trup de adolescentă şi suflet de copilă. Cu vise toarse la fusul destinului şi cu împliniri numărate pe degetele mâinii stângi.
Şi-mi simt sufletul bătrân. De riduri ce l-au brăzdat ani la rând, acoperite de eşarfe colorate în culorile durerilor mele.
E bătrân. Cu toate amintirile strânse în saci vechi, cu iz de timp trecut fără urme, cu adunări şi scăderi de dureri, pentru examenul final.
(8 august 2012)
................................................................................................................................................

Sunt ameţită. De nesomn şi de mine. M-a ameţit curajul cu care am gustat din friptura sufletului tău, tăiat în felii de mâinile care mi-au strâns temerile şi le-au sufocat.
M-a ameţit mirosul de „lângă tine”. Nu-i marcă de parfum acest „lângă tine”, e nume dat beţiei mele de necuvinte, somnului meu cu vulturi în vis.

M-au ameţit gusturile de secunde coapte, aburul ceaiului de împlinire şi dansul picăturilor de ploaie. Apoi sumele privirilor fără scop, din ochii închişi de trăire.

Sunt ameţită. Ţi-am băut clipele cu o sete nebună, fără să te întreb dacă îmi permiţi. Ţi-am băut gândurile fără să mă opresc din trăit. Din împărţit simţuri şi scăzut neîncrederi.
Ţi-am lăsat pe fundul paharului un strop de mine. Să nu mai poţi să adaugi nimic peste.
Voi rămâne, chiar dacă vei mai bea din altele cu setea nebună a nopţii în care ţi-ai potolit-o cu apa buzelor mele.
Voi rămâne în pahar, indiferent de câte vei găsi pe masă. Te-am văzut când ai pus paharul cu mine în congelator. N-o să vrei să îl amesteci cu celelalte. Pentru că eu sunt un strop. Şi n-am să te satur. Decât dacă îl vei dezgheţa  de fiecare dată. Iar eu voi avea grijă să mă topesc în stropi de mine.
Şi să te las să guşti doar atât cât să îţi ajungă până la următorea. Deschidere a congelatorului.
 
Ps: nu eşti tâmpit. Eşti paharul împlinirilor mele.

10 august 2012