M-ai cunoscut cu
zâmbet de copil, spiriduş aducător de noroc şi de bucurie.
Mi se citea
fericirea pe faţă, îmi strigam bucuria pe buze, îmi cântam siguranţa la naiul
cerului.
Mergeam de mână
cu mine, plină de tărie şi dorinţe de iubire nebună.
Priveam la cer
senină şi bolnavă de albastrul lui.
Priveam la soare
şi mă topea strălucirea lui. Şi vroiam să strălucesc şi eu în viaţa cuiva cu
scânteierea lui. Cu bucuria şi libertatea sa.
Priveam lumea şi îmi doream să pot să-i strig într-o zi
dragostea mea, nebunia clipelor mele cusute cu fir de aur.
Râdeam ca un
copil care-i face cu mâna avionului său, pe cerul lumii noastre, al celor ce au
uitat să mai fie. Copii.
Iubeam viaţa. Aşa,
fără culoare, cum o trăiam. Însă toţi vedeau curcubeul în ochii mei, în glasul
şi-n paşii mei.
Zglobie. Visătoate şi credulă când venea vorba de iubire. De
a simţi şi a trăi clipele cu nebunia unui copil care simte cerul conducându-şi
avionul din telecomandă.
Te-am îmbrăţişat
cu braţe de ceară, care şi-au topit puterea în braţele tale. M-am lăsat
privită de ochii în care vedeam doar dorinţe. De a iubi femeia fără limite.
Te-am privit cu
ochi frumoşi de copil, ţi-am zâmbit cu buze arzând de fericire, te-am ţinut de
mână cu gând de nebunie.
Fără să-mi pese
de lume. Doar de păsări. De cer şi de pietre. Singurele care nu judecă.
Şi aşa te-ai
îndrăgostit. De fericirea mea, de iubirea mea latentă, de visele mele, de
copilul din mine, de sufletul meu neiubit de nimeni. Cel mai frumos suflet care
a avut curajul să se lase pe braţele tale. Fără să-i pese că îi vei da drumul
şi va cădea.
Te-ai îndrăgostit
de durerea mea din noaptea în care mi-am aruncat la gunoi greşala de a mă fi
dăruit celui ce n-a ştiut nicodată să preţuiască. «o fată ca ea».
Te-ai îndrăgostit
de nevinovăţia mea plătită prin carcera anilor în care mi-am trăit libertatea
între gratiile suferinţelor.
Te-am mângâiat
sincer, te-am strâns în braţe cu puteri de femeie ale căror vise se împlineau
în ochii tăi.
M-am îndrăgostit
de tine cu durerea celor 12 ani făcuţi franjuri într-o noapte în care am
înţeles că o femeie este mai mult decât un obiect. Că un bărbat care te
tratează ca opţiune nu are de ce să-ţi fie prioritate.
Şi-ntr-o noapte
în care mi-ai arătat că o femeie nu este doar un drum făcut din carne, mi-ai
spus că mă iubeşti. Fără orgasme şi prezervative aruncate la gunoi.
Ci cu ochi care
făceau dragoste cu ochii mei.
Şi-ntr-o zi în
care ai ales să stai pe un scaun, lângă patul în care m-am aşezat cu teama de a
nu mă dori la fel ca ceilalţi, mi-ai spus privindu-mă în ochii care plânseseră
cu câteva ore înainte citindu-ţi durerea pe care ţi-am injectat-o forţat:
«Mi-ai intrat în
sânge!»
Exact cum ţi-am
spus cândva, fără vorbe: “Vreau să-ţi intru în sânge!”
Şi-am intrat. Şi-ţi curg prin vene şi am să te ţin în viaţă.
19 august 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica