pentru palmele mele

duminică, 19 august 2012

Ţi-am intrat în sânge


M-ai cunoscut cu zâmbet de copil, spiriduş aducător de noroc şi de bucurie.
Mi se citea fericirea pe faţă, îmi strigam bucuria pe buze, îmi cântam siguranţa la naiul cerului.
Mergeam de mână cu mine, plină de tărie şi dorinţe de iubire nebună.
Priveam la cer senină şi bolnavă de albastrul lui.
Priveam la soare şi mă topea strălucirea lui. Şi vroiam să strălucesc şi eu în viaţa cuiva cu scânteierea lui. Cu bucuria şi libertatea sa.
Priveam lumea şi îmi doream să pot să-i strig într-o zi dragostea mea, nebunia clipelor mele cusute cu fir de aur.
Râdeam ca un copil care-i face cu mâna avionului său, pe cerul lumii noastre, al celor ce au uitat să mai fie. Copii.
Iubeam viaţa. Aşa, fără culoare, cum o trăiam. Însă toţi vedeau curcubeul în ochii mei, în glasul şi-n paşii mei.
Zglobie. Visătoate şi credulă când venea vorba de iubire. De a simţi şi a trăi clipele cu nebunia unui copil care simte cerul conducându-şi avionul din telecomandă.
Te-am îmbrăţişat cu braţe de ceară, care şi-au topit puterea în braţele tale. M-am lăsat privită de ochii în care vedeam doar dorinţe. De a iubi femeia fără limite.
Te-am privit cu ochi frumoşi de copil, ţi-am zâmbit cu buze arzând de fericire, te-am ţinut de mână cu gând de nebunie.
Fără să-mi pese de lume. Doar de păsări. De cer şi de pietre. Singurele care nu judecă.
Şi aşa te-ai îndrăgostit. De fericirea mea, de iubirea mea latentă, de visele mele, de copilul din mine, de sufletul meu neiubit de nimeni. Cel mai frumos suflet care a avut curajul să se lase pe braţele tale. Fără să-i pese că îi vei da drumul şi va cădea.
Te-ai îndrăgostit de durerea mea din noaptea în care mi-am aruncat la gunoi greşala de a mă fi dăruit celui ce n-a ştiut nicodată să preţuiască. «o fată ca ea».
Te-ai îndrăgostit de nevinovăţia mea plătită prin carcera anilor în care mi-am trăit libertatea între gratiile suferinţelor.
Te-am mângâiat sincer, te-am strâns în braţe cu puteri de femeie ale căror vise se împlineau în ochii tăi.
M-am îndrăgostit de tine cu durerea celor 12 ani făcuţi franjuri într-o noapte în care am înţeles că o femeie este mai mult decât un obiect. Că un bărbat care te tratează ca opţiune nu are de ce să-ţi fie prioritate.
Şi-ntr-o noapte în care mi-ai arătat că o femeie nu este doar un drum făcut din carne, mi-ai spus că mă iubeşti. Fără orgasme şi prezervative aruncate la gunoi.
Ci cu ochi care făceau dragoste cu ochii mei.
Şi-ntr-o zi în care ai ales să stai pe un scaun, lângă patul în care m-am aşezat cu teama de a nu mă dori la fel ca ceilalţi, mi-ai spus privindu-mă în ochii care plânseseră cu câteva ore înainte citindu-ţi durerea pe care ţi-am injectat-o forţat:
«Mi-ai intrat în sânge!»
Exact cum ţi-am spus cândva, fără vorbe: “Vreau să-ţi intru în sânge!”
Şi-am intrat. Şi-ţi curg prin vene şi am să te ţin în viaţă.
19 august 2012


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica