Pietre fericite

„M-ai făcut să mă bucur cu adevărat din tot sufletul!”

Mi-ai spus cândva o poveste cu un copilaş care vindea pietre fericite.

Te-am privit cu ochi de femeie care îşi vânduse singură odată fericirea pentru bani.

Aş fi vrut să-ţi pot spune: „Trebuia să-mi cumperi şi mie 2.”, însă m-am abţinut. Nu aveam voie să simt ceva pentru tine. Era interzis. Căci o femeie  ca mine nu trebuie să, nu e corect că..., nu poate să...

Reguli şi prejudecăţi!

mi-am plecat privirea spre masa pe care îmi ţineam paharul cu apă cu lămâie şi am băut cu sete nebună din el. Mi-am stors lămâia pe inimă şi i-am simţit gustul otrăvitor. Aş fi vrut să mă strângi în braţe şi să-mi spui: „Într-o zi vei avea şi tu o piatră fericită!”

dar n-a fost să fie.

Ai continuat să-mi povesteşti. Am ascultat cu sufletul scrum fericirea pe care ai dat-o alteia. Sau pe care i-ai cumpărat-o de la băieţel.

Au trecut zile şi nopţi în care îţi simţeam dorinţa de a mă îmbrăţişa şi a te bucura de mine. Aşa cum sunt!

În care mi-ai descoperit sufletul pe care ai început să-l iubeşti. Pentru că e altfel. Ca o piatră fericită, culeasă de un băieţel pe marginea drumului. Una pe care altcineva nu s-ar fi aplecat s-o ridice. Pentru că era banală.

Şi mai târziu mi-ai dat valoare. Tu.  Asemeni băieţelului. Ai câştigat, asemeni lui, pentru că lângă Monica, ai scris pe suflet: FERICITĂ.

Şi astfel, lumea noastră nu mă mai privea cu dezinteres. Pentru că acum eram fericită.

Şi-ntr-o altă zi m-am blocat. Te-am privit şi mi s-a făcut frică de noi împreună.

Am tăcut şi te-am transformat în piatră. Am stat la marginea drumului, şi vindeam pietre. Fericite. Una din ele erai tu. Tare mi-era teamă să nu aleagă cineva exact averea mea. Dar aveam nevoie de bani să pot trăi.

Şi-n acea noapte ţi-am trimis vorbele sufletului meu:  „a ne opri aici...!”

Te vindeam. Lumii, pentru linişte.

Îţi luam piatra fericită fără drept de apel. Şi îţi dădeam în schimb linişte. Aşa credeam eu.

E noapte. Eşti departe. Nu mi-e dor. Ci drag de mine la tine în braţe. Ştiu că vom căuta împreună pietre fericite când te vei întoarce. Vom merge de mână ca doi adolescenţi care se iubesc de 3 zile şi vom găsi pietre fericite.

Plină de iubire voi vedea 2 îndrăgostiţi şi le voi da una. Pentru ca iubirea noastră să fie ca ea: oricât vor încerca mâinile altora s-o spargă, va rămâne la fel. Îşi vor rupe ei mâinile încercând. Şi ea tot va rezista.

Te iubesc.

19 august 2012