Ia-mă de mână şi prinde între palmele noastre toată iubirea ce ne leagă! Strânge-mă
atât de tare, încât să nu ne poată scăpa printre degete!
Prinde-mă pe suflet cu acele inimii tale atunci când îţi sar în braţe şi
nu-mi mai da drumul!
Priveşte-mi inima dezgolită de
hainele temerilor pe patul de iubire al împlinirilor noastre şi fă dragoste cu
ea o noapte întreagă. Nu te gândi că va suna deşteptătorul şi va trebui s-o
laşi singură!
Ei nu-i e teamă, asemeni mie, odinioară, de timp. Pentru că ea ştie că
Monica iubeşte pe viaţă şi pe moarte, fără bariere şi minute devenite ani. Ea iubeşte
acum. (doar) Pe tine.
Vino să mă vezi, femeie bolnavă de tine şi fără drept de tratament, cum
scriu pe portativul cerului valsul iubirii noastre!
Şi cât de uşăr reuşesc să învăţ să dansez în pas cu tine fără să mă uit la
paşii tăi!
Vino să-mi prinzi pe suflet povestea noastră şi să-mi deschizi nasturii nevoii de Noi!
Striveşte cu trupul tău frica mea de mai mult şi învaţă-l pe al meu să-şi
strivească împlinirea şi din fărâmele ei să ţese brăţara iubirii noastre!
Tatuează-mi pe suflet mesajele scrise de trup şi pe trup mesajele trăie de
inimă!
Şi fă din mine şi din tine un Noi pe care nimeni să nu ştie cum să-l
analizeze. Să nu-i poată da funcţii gramaticale.
Şi să nu-l întrebe de ce.
22 august 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica