E gol. Nu pentru
că ne-am golit sufletele de iubire. Ci tocmai pentru că ne-am întâlnit, ne-am
fiert inimile în tuciul nebuniei şi le-am pus într-un borcan.
Până într-o zi,
când am decis să aruncăm la gunoi tot ce-a fiert şi să lăsăm borcanul gol. Pe frigider.
Să îi îngheţe golul şi să se spargă.
Ieri mă uitam la
el. Te vedeam înăuntru, cu foarte puţin timp în urmă, privindu-mă şi
spunându-mi apăsat: „Dă-ţi la o parte barierele!”
Cum de nu am avut
curajul atunci să îţi cer să mă iei de mână şi să mă ajuţi să le dau? Să le
fierb şi pe ele până seacă şi să fiu liberă de prejudecăţi?
Probabil pentru că
încă nu începuse să plouă.
Cu dorinţe de
tine. Da, asta era! Căci pe atunci iubeai. Şi nu pe mine. Mă priveai şi te
gândeai la ea. Ai fi vrut să fie acolo, lângă tine, în locul meu. Să-i poţi
spune, să-i poţi cere, să...
Dar eram eu. Cu trăsnăile
mele de copil răsfăţat, cu durerile mele ascunse sub zâmbetul mereu pregătit,
cu ochii plini de tine. Dar încă nu realizam.
M-ai îmbrăţişat şi-ai vrut să dansăm. Mi-era teamă.
Ştiam că dacă fac primul pas voi fi a ta. Căci era visul meu. De-a fi cucerită
aşa. De-a mi se împărţi timp pe portativ.
M-ai sărutat,
riscând să pierzi tot. Mi-ai luat pământul de sub picioare, riscând să te trag
după mine, în caz că mă îngropam.
Ţi-am dat parte
din sufletul meu, sărutându-ţi nu doar buzele, ci şi gândurile care dansau în
pas cu ploaia. Riscând să mă otrăvesc cu veninul indiferenţei tale. Sau să mă înnec
în stropii ei.
Aveai nevoie de
el, chiar dacă ai unul ce îţi umple viaţa. Şi-o umple şi pe a altora dacă
decizi să ţi-l descoperi.
Am riscat amândoi.
Nu mă mai uit la
borcan. Nu te mai văd în el. Acum te simt în braţele mele. Eşti!
Mă uit în ochii
tăi şi mă văd pe mine. Şi undeva, în depărtare, un tren al cărui vatman ne
strigă: „Hei, voi, aceia care vroiaţi să fugiţi în lume, haideţi mai repede. Plecarea
e la ora...”.
Neah, nu urc în
tren!
Te aştept să mă
răpeşti.
CA SĂ FUGIM ÎN
LUME.
Ps: Nu lăsa pe
nimeni să sparga borcanul, vreau să pun în el amintirile pe care le voi strânge
la întoarcerea din lume.
23 august 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica