Bricheta

Mică. Finuţă şi simplă.

Nu i-ai înţeles sensul. Nici n-ai fi avut cum!

Nu mă cunoşti suficient şi nu ştii că valorez cât ea.

Adică mult.

Dar nu cantitate. N-aş avea cum.

EA sunt de fapt EU.

Mică. Finuţă şi simplă.

Nu mi-ai înţeles sensul. Nici n-ai fi avut cum!

Ţi-l spun acum: ştiu că nu „porţi” AŞA CEVAJ.

De obicei.:)

Căci dacă ai purta, ai ajunge la saţietate, iar de mine nu ai cum să te saturi.

Sunt exact opusul femeii pe care ai fi vrut-o lângă tine, ca „design” J.

Da, exact ceva-ul pe care nu îţi vine să-l porţi. Căci nu atrage.

Dar te aprind. E de ajuns  să-ţi aminteşti unde m-ai ascuns.

Şi mă aprinzi. E de ajuns să apeşi. Pe suflet. Şi focul se zbate. Între pleoapele tale.

Am ales-o tocmai pentru că nu e ceea ce ţi-ar dărui oricine. Toţi se aşteaptă să foloseşti mereu ceva ce ţi se oferă. Eu vreau să foloseţti doar atunci când lipseşte. Şi să nu dai altora cu împrumut. (dacă ar/aş fi fost una comună ţi-ar fi luat-o oricine.)

Aşa că... ai grijă de ea! N-o  lăsa la îndemâna oricui, e posibil s-o scape, s-o distrugă sau s-o arunce!

Ai grijă de ea! N-o uita pe un raft, undeva, n-o atinge doar când îţi aminteşti întâmplător sau o găseşti fără să vrei prin vreun sertar!

Şi mai ales... nu lăsa timpul să treacă, aşteptând să-i descifrezi enigma!

29 august 2012