Din cozonac in cozonac ma tremuri Esti antic condamnat la fericiri de dor 'N acest ajun cobori din gari de trenuri Cu vatmani care de viata mor. S-a ratacit azi MOsul printre pleoape-mi Nu mai ajunge pan' la tine-n gand I-am dat gresit adresa fara strada Sa nu-ti mai lase-n brad dureri nicicand. Din cozonac in cozonac te caut Sunt condandamnata-n anticer trairi Azi MOsul .tau sunt eu si fi-vei altul La regasirea primei regasiri. Mi-am ratacit jumatea mea de suflet 'N albastrul fundei din cel antic brad Desprinde-o!rataceste-o-n al tau suflet Din frigul iernii fa-mi un zbucium cald!! Dragul meu, ninge inima-mi de dor Cu fulgi de tine-n iarna fara nea Cu MOs CRaciun ma-mbat de fericire Ti-ntind din vremuri mica mana-a mea. Din cozonac in cozonac renasc Puteri de-a plange fericirea-n doi In ochii tai vad iernile arzand Din vreascurile singurului Noi. 23.12.2013

Maria Gheorghiu - Poveste simpla

Spre ce merit!

In ultimele 8 zile am primit amenintari cu sacul, minciuni cu galeata si explicatii de 2 bani pentru o dragoste ce a fost sa fie...
Plec pentru cateva zile departe de tot, cu cel ce a reusit sa aiba rabdarea de a intelege ca o dragoste pe care am trait-o numai eu ramane adanc inradacinata, dar isi inchide usile intr-o zi...
Plec departe de barbatul care de 8 zile ma ameninta cu distrugerea carierei, cu distrugerea blogului, cu distrugerea mea ca om, ce a muncit ani sa ajunga unde este...
amenintari dintr-o teama de a nu se afla adevarul care i-ar distruge lui viata...
Om ce a stiut decat sa minta si sa tradeze toate femeile ce l-au iubit, om ce inca ne iubeste pe cel putin 2 dintre noi!
Plec pentru a trai cateva zile fara lacrimile ultimelor 7 nopti in care a trebuit sa citesc amenintari ce m-au slabit la propriu si m-au facut din om neom...
Plec, asteptand citatia de la Parchet, in care habar nu am ce ar putea sta scris... in afara unor e-mail-uri in care sta toata povestea noastra de dragoste, toate minciunile lui si toate dovezile clare ale tradarilor lui. Discutiile cu toate femeile mintite o data cu mine, iubite o data cu mine....
Plec departe, intr-o tara in care locuieste una din femeile sale mai mult ca iubite, pentru care spunea candva ca ar renunta la alta femeie din viata lui...
Plec departe, pentru a-mi intalni linistea...
Cand voi reveni probabil voi ajunge fata in fata cu cativa judecatori... cu el si cu femeia ce inca nu are habar ce barbat are in pat, in suflet si-n viata...
Plec, barbat fals, spre linistea mea, in speranta ca iti vei gasi si tu intr-o zi linistea si iti vei iubi femeia, exact asa cum te rugam candva: cu toata fiinta ta, fara a mai aduce alte femei in dragostea voastra! Minciunile tale vor fi scump platite cu lacrimi, intr-o zi, de femeia care nu merita! Cea care suporta tradarile tale de ani de zile si crede inca in dragostea ta. Bolnava! ai putea sa te opresti macar acum din a- mi mai spune
cat de iubita si de draga iti sunt....
SI EU... ca si celelalte... ca si EA...
Ramai cu minciunile tale, cu femeile tale, cu amenintarile tale si cu iubirile tale impartite la 7 femei o data...
Semneaza:
MICA (cea draga si iubita)

Blestem trecut de ora 24

Blestem trecut de ora 24

(”ești cea mai frumoasă femeie din această cameră!”)

În cameră numai eu și tu. Mă iubești. Sunt singura femeie pe care o iubești

Din această cameră.

În camera cealaltă aud, după ore de dragoste de week-end decembrist

Același te iubesc. Celeilalte femei. și ea e cea mai iubită dintre toate femeile din cealaltă cameră.

și cea mai frumoasă.

Nevestele sunt frumoase

Amantele sunt frumoase

Femeile sunt frumoase

Când sunt ale tale

Singure în camera vreunei cabane de munte

Pe care scrii invizibil ”Adulter târziu”.

Tu, blestemul tuturor femeilor iubite in camere separate

După regulile pătrățelului roșu.

16 decembrie 2013

Semnal M-Cu mine de ai fi

Nasturii iubirii

Voi pune nasturi  în bradul de anul acesta

Se vor închide cu ei păcatele tale cu celelalte femei

Prin găurile lor vor intra primii fulgi vinovați de dragostea noastră

m-ai iubit iarna trecută

pe geamul cabanei încă mai plânge muntele de dorul nostru

Voi pune nasturi  în bradul de anul acesta

Se vor deschide cu ei mântuirile cu femeia ta

Prin rombul lor vom găsi triunghiuri adultere

De ce-mi spui că mă iubești și iarna asta

Când pe geamul hanului numai râde demult tinerețea mea?

15 decembrie 2013

Malina Olinescu & Adrian Pintea [live 1997]

Iubirea moare din ingrediente expirate

Dragul meu, în prăjitura pe care ți-am făcut-o Crăciunul trecut

Am pus ingrediente scumpe, cu gramaj exact.

n-am luat nici tăvile cu împrumut, le-am cumpărat din salariul dragostei

pe de-a-ntregul,

am copt aluatul, l-am uns cu principii de femeie  flămândă

de tine

și-am scos din cuptor certitudinea gleznei mele fără de picior

cu care am tăiat iubirea

s-o servim înainte de a face dragoste în târziul hanului bătrân.

După o iubire ilegal născută

A venit moartea

Din ingrediente expirate.

15 decembrie 2913

Marius Tucă: Eu n-am să te mai caut niciodată

AM GASIT-O ACUM, PLANGAND PIERDUTA INTR-UN DECOR DE URA SI BLESTEM....
http://www.youtube.com/watch?v=GWDFJHP6MjQ
Eu n-am să te mai caut niciodată
Şi ia acest anunț ca pe o declarație de dragoste,
Vreau să te port în piept neatinsă
Şi neîntinată de trecerea timpului
Să te păstrez ca pe dragostea primordială,
Ca pe orgasmul sublim lipsind cu desăvârşire.

Eu n-am să te mai caut niciodată
De teamă să nu destram aripile noastre
Crescute pe dinlăuntru, cu vârfurile pe dinafară
Să nu răvăşesc polenul aşezat pe inimi
Şi să nu stric echilibrul luminii
Care ne-a desluşit sângele şi căldura lui.

Eu n-am să te mai caut niciodată,
N-aş vrea ca dragostea noastră nedatată
Să fie împrăştiată prin ziare şi reviste
Să fie rănită şi desființată
Prin anunțurile de mică publicitate,
S-o aruncăm mai bine într-o sticlă, în mare.

Eu n-am să te mai caut niciodată,
Aş destrăma chipul tău de înger căzut
Şi l-aş picta la loc într-o icoană cu ochi verzi
La care să se închine toate amintirile
În lumina după-amiezelor adormite
Cu zăpezi amintind de altădată.

Eu n-am să te mai caut niciodată,
Îmi ajung amintirile răsfrânte din doi în dor
Şi n-aş vrea să pierd pe drum poezia
Pe care mi-ai împrăştiat-o ca pe un drog
Prin vene, oase, tâmple şi cuvinte,
Am să duc singur dragostea noastră înainte.

Eu n-am să te mai caut niciodată
Îmi e teamă de răsărituri şi sfârşituri,
E bine pentru amândoi şi antologie
Să rămânem suspendați în timp şi poezie
Să îmbrăcăm aerul înălțatelor zmee
Şi să ne aruncăm în gol, în epopee.
_____________

Himera din asfalt

Din asfalt mi-a înviat o rană

Venea agale pe potecile cimitirului

Cu toate pomenile pregătite.

Mă uitam la ea îngrozită

mi-era frică de strigoi când eram mică

mergea cu capul în stomac şi-şi rodea copilul.

Dansa apoi halucinant şi ţinea în gură un pomelnic

Cu toate numele morţilor din cimitir

Să le citească popa de sănătate.

Când a ajuns în faţa mea a început să râdă ca o nebună

Care ştie sigur că la biserica din curtea spitalului 9 dumnezeu mărită nebunele

Cu halatele doctorilor.

Am apucat-o de guler şi i-am strigat luciferic:

„Hai să jucăm şotron!”

Iubită nevastă, ea e amanta!!!

http://www.youtube.com/watch?v=RScoIaexvbo

:) am gasit acum echivalentul gandurilor mele, cantate atat de real si spuse atat de frumos de Adrian Paunescu! :)

"TERAPIE DE SOC PENTRU FOSTII AMANTI!!!"

Că bărbaţii sunt porci, mitocani, misogini şi tot tacâmul o ştim cu toate! Că stau „pe-un picior de plai/în gură de Rai”, asta şi mai sigur.

Fac ei ce fac, şi cică ajung mereu să distrugă suflete, să prostească femei de toate naţiile, domeniile şi nivelele. Fir-ar  ei să fie, cu tupeul şi nemernicia ce-i caracterizează!

Aşa spunem, să recunoaştem!

Despre ce vreau eu să vă povestesc acum, e mai grav ca misoginismul lor!

Vorbesc despre cum acceptăm noi, femeile, toate resturile şi spălăturile domnilor, din dragoste mai oarba decât cecitatea!

Multe poveşti mi-au auzit urechile, dar una mi-a pus capac.

Se făcea odată, ca niciodată, un domn însurat de peste 15 ani, cu o femeie frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă. Aşa o descria dânsul. Dar fiindcă domnului cu bani, care se respectă, nu-i ajunge nevasta, îşi trage o amantă cu 18 ani mai tânără, frumoasă şi cu veleităţi de regizor, născută de prietena cea mai bună a nevesti-si!

Telenovelă, maică, nu glumă! Parol!

Şi-acuma, omul, mare crai răsărit la tinereţile lui, şi respectuos cu sexul feminin, ce făcea el, din zori şi până-n seară, în afară de mânuirea paloşului ce nu prea avea astâmpăr în teacă? Le făcea cafele, le gătea bunătăţi alese, le spunea cât sunt de frumoase... căci deh, bărbatul, când iubeşte, se zice că îl orbeşte Dzeu. Da` pe craiul nostru, deloc nu l-a orbit Dumnezeu, ba din contră, buni ochi i-a dat, de vedea luminiţa de la capătul ambelor tuneluri! Şi-al nevestei, şi-al amantei, pe care nevasta o iubea ca pe fiica ei! Ba te mai şi pui că-i cumpăra cadouri...

Şi craiul nostru, devenit peste noapte cocoş, tare îşi mai umfla creasta, dorit şi iubit fiind de 2 femei care se înţelegeau de pomină!

Că găina bătrână n-avea habar de dragostea celor 2, v-aţi prins şi-aţi înţeles şi de ce...

Amu, ce nu pricepeţi nici voi, cred, e cum de admitea cea mică postura asta? De dragoste prea naivă, zic eu...

De proastă veţi zice unii... de curvă, vor arunca alţii...

De mult ce-l iubea, spunea domnul cu pricina.

Acum, de ce numai amanta ştia de nevastă şi de ce nevasta nu ştia de amantă, e dilemă mare, căci craiul nostru se tot încurca în explicaţii...

Iar el, de mult ce le iubea pe amândouă, nu avea cum să renunţe la niciuna. A propus într-o doară ăsteia mici să facă o fetiţă, fiind aproape convins că soţia dragă va accepta compromisul, apoi să aflăm că doamna chiar a recunoscut la demascarea iubirii, că da, ar fi acceptat să aibă copil cu cea mică, numai să nu o părăsească...

Mie tare greu îmi e să cred în varianta domnului, dar după cum ziceam... dragostea orbeşte. I-o fi luat Dumnezeu ochii bietei femei, şi nici cu ochelari nu o mai lăsa să vadă realitatea, bătaia de joc şi lipsa de respect a craiului... dar dacă dânsul plătea dioptriile ochelarilor dânsei... să zicem că se acceptă. Ori că vorbea cu Dumnezeu conu` , să facă şmecherii cu ochelarii doamnei...

Naiba ştie? Ce e de admirat, însă, la cele 2 femei, este consecvenţa lor: să-l păstreze, ambele au făcut sacrificii colosale. Una admitea să se pupe –pe obraz, ce-i drept-, cu nevasta domnului, cealaltă să-i mai poarte numele după ce-a aflat de idilă...

Şi-acum întrebarea: „De unde nemernicia bărbatului ăsta, doamnelor?”

Nu e oare de la slăbiciunea femeilor din viaţa lui? Nu de la acceptarea lor, de a primi jumătăţi? Ori resturi?

Acu`, amanta ca amanta, că ea s-a prins într-o zi, după vreo 4 ani, de schemă, şi-a luat tălpăşiţa, l-a dat în judecată pe crai pentru hărţuire, şi s-a liniştit. La casa ei acum, cu un bărbat care o iubeşte. Despre care, ce-i drept, craiul nostru spune că i-a distrus cariera în care el o ajutase să urce!

Dar acum zic şi eu, femeie fiind, toată drama asta, i-o fi ajungând bietei fete. Minţită de crai, ori îmbrăcată în sărbătoare mereu, de vorbele şi promisiunile lui de o viaţă întreagă ce aveau să trăiască ei până la adânci bătrâneţi...

Acum, adevărul numai ea îl ştie, că de crezut de domn, nu l-aş prea crede în chiar tot...

Dacă povestea s-ar termina aici, v-aţi întreba ce e aşa ciudat sau nemaipomenit? Dar continuu să vă spun că posesorul paloşului fermecat mai cunoaşte o duduie tot cu 18 ani mai tânără, după câţiva ani şi-o abureşte frumos cam tot aşa. Încearcă s-o mituiască bine cu dragoste nemaiîntâlnită, cu jurăminte de iubire nemaiauzită, de perfecţiune şi cu dorinţe de a avea şi cu asta tot o fetiţă. Deh, consecvent omul nostru, dacă nevasta i-a făcut băiat, trebuie să aibă şi el o fetiţă, ce vreţi? N-are omu` dreptul?

Amu nah, o minte şi pe naiva aistălaltă, o duce aşa vreun an de zile şi când se prinde că nu-i merge cu ea şi că nebuna nu admite lipsa lui de respect, ci îl face albie de porci când el îşi permite să îi propună o întâlnire cu nevasta, apoi încă una, începe să îşi dea seama că asta s-a prins de toate schemele lui. Că nu-i va merge niciodată cu ea, şi-atunci tot mai bună e nevasta, căci deh, ea nu l-a lăsat niciodată, deşi cică ar fi aflat de 2 ori ce-a făcut.

Amanta asta nouă, a dracului, i-a aflat craiului şi amantlâcurile cu alte amante. Omului îi mergea bine, ce mai! Învârtea câteva femei o dată, îşi minţea nevasta că are treabă şi pleca frumos la munte cu altele, şi-n paralel mai şi adulmeca frumuseţi pe meleagurile Netlog-iene ori Facebook-ciene.

Cum de-a reuşit atâta amar de vreme, n-am cunoştinţă, dar tare aş vrea să stau la masă cu toate.

Şi-acum, să nu vă plictisesc, vă întreb hamletian: cum admitem în viaţa noastră asemenea specimene şi cine ne redă timpul pierdut lângă un aşa armăsar? Acum, să-mi fie cu iertare, să aibă paloş nemaiîntâlnit?

Dar dilema asta ne-o rezolvăm după ce aflăm că domnul cu pricina e în continuare însurat cu femeia căreia i se pun coarne la fiecare pas, omul fiind destul de bun actor, ştiind să spună despre mama copilului său „Dacă nu era copilul, divorţam! Am luat-o pentru că era cea mai bună variantă, nu pentru că exista dragoste! Am fost întotdeauna foarte buni prieteni!”

Amantele astea au rostul lor acum, nevasta însă încă doarme lângă paloşul minune, convinsă fiind că şi dacă scapă una mică, e bărbat, ce să-i faci? Fără a şti însă ce vorbeşte domnul despre sentimentele ce-l copleşesc...

Mai avem noi curajul să spunem despre bărbaţi că sunt nemernici, când noi le alimentăm adulterul şi mitomania prin acceptare?

Şi-acum, uneia din ele, căruia domnul i-a propus să meargă împreună la un eveniment organizat de un mare nume, pe care domnia sa l-a cunoscut prin intermediul amantei, îi pocneşte în moalele capului întrebarea:

„Mărite, ce-i voi spune când mă vei prezenta: Încântată, nevastă, eu sunt amanta!”? Nu, mulţumesc, mergi dumneata cu altă fraieră, eu am treabă la a-ţi număra minciunile. Ulciorul nu merge însă de multe ori la apă!”

Ce-aţi spune dacă ne-am lua toate de mână, să cerem poligamie?

13 nov 2013

Iubită nevastă, ea e amanta!!!

Că bărbaţii sunt porci, mitocani, misogini şi tot tacâmul o ştim cu toate! Că stau „pe-un picior de plai/în gură de Rai”, asta şi mai sigur.

Fac ei ce fac, şi cică ajung mereu să distrugă suflete, să prostească femei de toate naţiile, domeniile şi nivelele. Fir-ar  ei să fie, cu tupeul şi nemernicia ce-i caracterizează!

Aşa spunem, să recunoaştem!

Despre ce vreau eu să vă povestesc acum, e mai grav ca misoginismul lor!

Vorbesc despre cum acceptăm noi, femeile, toate resturile şi spălăturile domnilor, din dragoste mai oarba decât cecitatea!

Multe poveşti mi-au auzit urechile, dar una mi-a pus capac.

Se făcea odată, ca niciodată, un domn însurat de peste 15 ani, cu o femeie frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă. Aşa o descria dânsul. Dar fiindcă domnului cu bani, care se respectă, nu-i ajunge nevasta, îşi trage o amantă cu 18 ani mai tânără, frumoasă şi cu veleităţi de regizor, născută de prietena cea mai bună a nevesti-si!

Telenovelă, maică, nu glumă! Parol!

Şi-acuma, omul, mare crai răsărit la tinereţile lui, şi respectuos cu sexul feminin, ce făcea el, din zori şi până-n seară, în afară de mânuirea paloşului ce nu prea avea astâmpăr în teacă? Le făcea cafele, le gătea bunătăţi alese, le spunea cât sunt de frumoase... căci deh, bărbatul, când iubeşte, se zice că îl orbeşte Dzeu. Da` pe craiul nostru, deloc nu l-a orbit Dumnezeu, ba din contră, buni ochi i-a dat, de vedea luminiţa de la capătul ambelor tuneluri! Şi-al nevestei, şi-al amantei, pe care nevasta o iubea ca pe fiica ei! Ba te mai şi pui că-i cumpăra cadouri...

Şi craiul nostru, devenit peste noapte cocoş, tare îşi mai umfla creasta, dorit şi iubit fiind de 2 femei care se înţelegeau de pomină!

Că găina bătrână n-avea habar de dragostea celor 2, v-aţi prins şi-aţi înţeles şi de ce...

Amu, ce nu pricepeţi nici voi, cred, e cum de admitea cea mică postura asta? De dragoste prea naivă, zic eu...

De proastă veţi zice unii... de curvă, vor arunca alţii...

De mult ce-l iubea, spunea domnul cu pricina.

Acum, de ce numai amanta ştia de nevastă şi de ce nevasta nu ştia de amantă, e dilemă mare, căci craiul nostru se tot încurca în explicaţii...

Iar el, de mult ce le iubea pe amândouă, nu avea cum să renunţe la niciuna. A propus într-o doară ăsteia mici să facă o fetiţă, fiind aproape convins că soţia dragă va accepta compromisul, apoi să aflăm că doamna chiar a recunoscut la demascarea iubirii, că da, ar fi acceptat să aibă copil cu cea mică, numai să nu o părăsească...

Mie tare greu îmi e să cred în varianta domnului, dar după cum ziceam... dragostea orbeşte. I-o fi luat Dumnezeu ochii bietei femei, şi nici cu ochelari nu o mai lăsa să vadă realitatea, bătaia de joc şi lipsa de respect a craiului... dar dacă dânsul plătea dioptriile ochelarilor dânsei... să zicem că se acceptă. Ori că vorbea cu Dumnezeu conu` , să facă şmecherii cu ochelarii doamnei...

Naiba ştie? Ce e de admirat, însă, la cele 2 femei, este consecvenţa lor: să-l păstreze, ambele au făcut sacrificii colosale. Una admitea să se pupe –pe obraz, ce-i drept-, cu nevasta domnului, cealaltă să-i mai poarte numele după ce-a aflat de idilă...

Şi-acum întrebarea: „De unde nemernicia bărbatului ăsta, doamnelor?”

Nu e oare de la slăbiciunea femeilor din viaţa lui? Nu de la acceptarea lor, de a primi jumătăţi? Ori resturi?

Acu`, amanta ca amanta, că ea s-a prins într-o zi, după vreo 4 ani, de schemă, şi-a luat tălpăşiţa, l-a dat în judecată pe crai pentru hărţuire, şi s-a liniştit. La casa ei acum, cu un bărbat care o iubeşte. Despre care, ce-i drept, craiul nostru spune că i-a distrus cariera în care el o ajutase să urce!

Dar acum zic şi eu, femeie fiind, toată drama asta, i-o fi ajungând bietei fete. Minţită de crai, ori îmbrăcată în sărbătoare mereu, de vorbele şi promisiunile lui de o viaţă întreagă ce aveau să trăiască ei până la adânci bătrâneţi...

Acum, adevărul numai ea îl ştie, că de crezut de domn, nu l-aş prea crede în chiar tot...

Dacă povestea s-ar termina aici, v-aţi întreba ce e aşa ciudat sau nemaipomenit? Dar continuu să vă spun că posesorul paloşului fermecat mai cunoaşte o duduie tot cu 18 ani mai tânără, după câţiva ani şi-o abureşte frumos cam tot aşa. Încearcă s-o mituiască bine cu dragoste nemaiîntâlnită, cu jurăminte de iubire nemaiauzită, de perfecţiune şi cu dorinţe de a avea şi cu asta tot o fetiţă. Deh, consecvent omul nostru, dacă nevasta i-a făcut băiat, trebuie să aibă şi el o fetiţă, ce vreţi? N-are omu` dreptul?

Amu nah, o minte şi pe naiva aistălaltă, o duce aşa vreun an de zile şi când se prinde că nu-i merge cu ea şi că nebuna nu admite lipsa lui de respect, ci îl face albie de porci când el îşi permite să îi propună o întâlnire cu nevasta, apoi încă una, începe să îşi dea seama că asta s-a prins de toate schemele lui. Că nu-i va merge niciodată cu ea, şi-atunci tot mai bună e nevasta, căci deh, ea nu l-a lăsat niciodată, deşi cică ar fi aflat de 2 ori ce-a făcut.

Amanta asta nouă, a dracului, i-a aflat craiului şi amantlâcurile cu alte amante. Omului îi mergea bine, ce mai! Învârtea câteva femei o dată, îşi minţea nevasta că are treabă şi pleca frumos la munte cu altele, şi-n paralel mai şi adulmeca frumuseţi pe meleagurile Netlog-iene ori Facebook-ciene.

Cum de-a reuşit atâta amar de vreme, n-am cunoştinţă, dar tare aş vrea să stau la masă cu toate.

Şi-acum, să nu vă plictisesc, vă întreb hamletian: cum admitem în viaţa noastră asemenea specimene şi cine ne redă timpul pierdut lângă un aşa armăsar? Acum, să-mi fie cu iertare, să aibă paloş nemaiîntâlnit?

Dar dilema asta ne-o rezolvăm după ce aflăm că domnul cu pricina e în continuare însurat cu femeia căreia i se pun coarne la fiecare pas, omul fiind destul de bun actor, ştiind să spună despre mama copilului său „Dacă nu era copilul, divorţam! Am luat-o pentru că era cea mai bună variantă, nu pentru că exista dragoste! Am fost întotdeauna foarte buni prieteni!”

Amantele astea au rostul lor acum, nevasta însă încă doarme lângă paloşul minune, convinsă fiind că şi dacă scapă una mică, e bărbat, ce să-i faci? Fără a şti însă ce vorbeşte domnul despre sentimentele ce-l copleşesc...

Mai avem noi curajul să spunem despre bărbaţi că sunt nemernici, când noi le alimentăm adulterul şi mitomania prin acceptare?

Şi-acum, uneia din ele, căruia domnul i-a propus să meargă împreună la un eveniment organizat de un mare nume, pe care domnia sa l-a cunoscut prin intermediul amantei, îi pocneşte în moalele capului întrebarea:

„Mărite, ce-i voi spune când mă vei prezenta: Încântată, nevastă, eu sunt amanta!”? Nu, mulţumesc, mergi dumneata cu altă fraieră, eu am treabă la a-ţi număra minciunile. Ulciorul nu merge însă de multe ori la apă!”

Ce-aţi spune dacă ne-am lua toate de mână, să cerem poligamie?

13 nov 2013

Alegorie pe verticală

Cu degetele tremurânde îți ating gândurile. Le simt hai-hui și-ncerc să le sufoc, să nu mă găsească și să nu mă cuprindă cu fără rostul lor. Mi-e prea frică de strânsoarea chemărilor.

Mă înfășor în virgula din ochii tăi și dezordinea din sufletul meu își găsește repede locul între ventriculele tăcerilor tale.  Eu nu am curajul să fac ordine, mi-e prea frică de reguli. Ba nu, de lipsa lor. La dracu`, de fapt mi-e frică de femeia conjugată la modul mai mult ca perfect, datorită infinitivului din sufletul tău, ce-aș deveni lângă tine.

Și crede-mă,când verbele n-au timpuri, în loc de gramatică învăț cum se află radicalul din 36 de vieți! Mda, iară hoinăresc bezmetică pe culoarele temerilor mele de a rămâne în fericirea de hârtie, cu tine. Iar nu am curajul să fac un nod umbrelor și să le arunc în particula de pe portativ.

Știi? Când te înfășori în alții, devii totuna cu tine însuți.

Ne înfășurăm amândoi cu virgula din ochii tăi, ca a doua zi să ne trezim vindecați de răcelile măștilor personalizate.

Iar vorbesc fără rost. Nu mai stai sa-mi asculți palavrele de 2 bani perechea, făcute palme pe Inimă.  Aș spune "La dracu cu ea!", dar mi-e frică de draci. Sunt mai buni decât mine la inversat cuvinte și știu sigur că ar reuși să te cucerească. Mi te-ar lua așa, NE-al-meu cum ești. Așa că prefer să nu pomenesc de ei până nu mă asigur că ți-ai găsit locul în tăcerile mele și ai început deja să faci ceva de mâncare pentru fericirea ce va să fie.

Crede-mă, inima asta a mea suferă de aritmie! Nu știu cum vei reuși să o salvezi de la moarte, dar trebuie să faci cumva să o apleci puțin peste balustradă, să o consumi așa, cu poftă nebună de plăceri păcătoase, să își încheie acordul în sunetul durerosului "Ah!" și să se prăvălească apoi în temerile tale, de unde să mai plece numai pentru câte o partidă de AMOR fără A!

Mi se face brusc somn. De fapt, ochii mei au obosit de punctul virgulei tale. Îi închid și  hoinăresc, femeie nebună de legat. Gânduri negre pe coapse.

Adorm liniștită în gândul tău și visez 2 mâini. Un dans într-o ploaie de septembrie, un Eu și-un Tu:

-          Ne tăvălim sufletele în cearșafurile tale în dungi. Orgasmele urlă fără rimă, se aude numai măsura perfectă a 2 Sine care se uită unul la altul în oglindă.

Aici nu e vorba de sincronizare, motoarele anilor se numără pe degete, tu faci mediatații la matematică și eu îți plătesc cu un sex bun profesorul de geometrie.

Aici nu e vorba de dragoste. Filmele porno au apropiat mai tare emisferele decât marea iubire. Noi avem curajul să descărcăm toate falusurile lumii de gloanțele străinilor din noi, să le adormim apoi cuminți, ca pe bebelușii moralității sculptați în carnea unei virgine.

Sexul e bun pe vreme de castitate. Femeile se posedă unele pe altele fără dumnezei care să le ierte, bărbații se împerechează între ei cu îngeri care să le facă parastase imediat după naștere, și eu îți vorbesc despre emoție.

N-am nici o legătură cu legătura ta de pătrunjel din poalele lu` tanti Maria. Mi-am plătit singură moartea să se prefacă bolnavă, apoi moartă.

La parastas i-am făcut din orgasme colivă, am dat-o morților să mănânce și au trăit după secole și ei viața adevărată.

Iar eu, în biserică, am cântat în locul popii „Prea sfântă născătoare”. Până când ne-a iertat Dumnezeu pe amândoi și  ne- a îngropat pervesitatea. Și noi am scris pomelnicele.  O orgie cu muze.

-          N-am venit pe lume să întâlnesc inutilul. Sunt prea mică să am timp pentru mari temeri. Prea frumoasă pentru amânări urâte, prea cuminte pentru orgii nehotărâte.

Probabil că dacă m-aș privi în oglindă m-aș sparge singură în bucăți de altcineva-uri. De asta refuz să mă uit. N-am nevoie de altcineva să mă confund cu el. Nici să mă multiplic și nici să mă remarc. Oglinzile sunt pentru acte ratate, confundate de multe ori cu mistificarea.

Port în mine de fapt 3 ființe:  femeia tăcută, copilul zglobiu și bărbatul perfect. Cel mai desăvârșit trio din lume, pentru cele mai culte adevăruri. Toți mă confundă cu un recul către divinitate, mai mult sau mai puțin plină de Dumnezeu.

În mine nu încap îndoielile lumii, sunt prea strâmtă pentru mădularele expulzând indecizii. Nu pot să nasc natural obtuziile, prea mic mi-e sexul cu mine însămi și prea periculoase împingerile în afară ale pseudoîngerilor.

Nu vreau să nasc iluzii, să țin la sân minciuni ori să cresc copii de doamne ajută! Mila nu e pentru mine, sunt prea perfectă pentru lipsa absolutului și prea nemiloasă pentru iertarea stagnării.

Pentru mine nu s-au bătut încă demiurgi, războaiele nu s-au ținut pentru victorii și pacea există numai în stare lichidă. M-am multiplicat de atâtea ori, că psihologia nu mi-a găsit niciodată vindecarea. Nici n-am dat-o dispărută, ce-i drept.

N-am venit pe lume să mi se pună numele Monotonie, mă numesc așa cum m-a numit Dumnezeu la naștere: Singurătate. Nu pot să trăiesc cu depresia inutilității, să mă culc cu necazul și să mor cu amarul în mine. Și-apoi să las moștenire vorbele. Trăiesc cu mine de vreo 3 decenii, sunt vecină cu plictiseala lumii și adversara schizofreniei muierești.

N-am să-ți vorbesc niciodată despre eșarfa mea roșie.  Am atât de multă culoare în pierderea ei, încât marii poeți ai lumii o vor picta oricum la ieșirea din mine.

5 decembie 2013

Mos

Anul trecut, de Mos Nicolae, alergam sa iau un cadou de suflet, un tricou personalizat, pentru un suflet ce-l credeam al meu...
atat de fericita nu mai fusesem demult, atata fericire nu mai adusesem demult cuiva. lacrimile din ochii lui m-au facut sa plang in mine de bucuria bucuriei lui. Probabil ca azi nu-si va aminti nimeni de nimic.. probabil fericirea e pentru mine altceva decat pentru altii...
chiar daca Mosul nu-mi va pune nimic in ghetute, stiu sigur ca un spiridus va trece cu un praf fermecat peste sufletul meu si-mi va aduce liniste...

Singuratatea e tot un cadou! :)

https://www.youtube.com/watch?v=qKVPanMvQI0

Concert caritabil

                   Suntem mai mult decat oameni, cu autismul in buzunar. Suntem de fapt trimisi cu un scop de Dzeu pe pamant, sa va facem pe voi mai buni, mai sinceri, mai intelegatori.

Suntem mai mult decat suflete, cu autismul inauntrul nostru. Suntem de fapt trimisi sa va fim ingeri pazitori, sa avem grija de dragostea voastra si de durerile voastre.

Suntem mai mult decat copii, cu autismul in palme. Suntem trimisi de fapt sa va invatam sa va jucati.

Si sa nu va jucati cu sufletele noastre!

Va daruim copilaria noastra si va rugam sa ne dati mana voastra, spre a intra in hora unei mari puteri: aceea de a ne ajuta sa intelegem lumea voastra!

Multumim tuturor ce veti veni sa ne fiti alaturi, caci noi nu stam cu mana intinsa, ci cu sufletul deschis!

Orgie cu muze

Ne tăvălim sufletele în cearșafurile tale în dungi. Orgasmele urlă fără rimă, se aude numai măsura perfectă a 2 Sine care se uită unul la altul în oglindă.

Aici nu e vorba de sincronizare, motoarele anilor se numără pe degete, tu faci mediatații la matematică și eu îți plătesc cu un sex bun profesorul de geometrie.

Aici nu e vorba de dragoste. Filmele porno au apropiat mai tare emisferele decât marea iubire. Noi avem curajul să descărcăm toate falusurile lumii de gloanțele străinilor din noi, să le adormim apoi cuminți, ca pe bebelușii moralității sculptați în carnea unei virgine.

Sexul e bun pe vreme de castitate. Femeile se posedă unele pe altele fără dumnezei care să le ierte, bărbații se împerechează între ei cu îngeri care să le facă parastase imediat după naștere, și eu îți vorbesc despre emoție.

N-am nici o legătură cu legătura ta de pătrunjel din poalele lu` tanti Maria. Mi-am plătit singură moartea să se prefacă bolnavă, apoi moartă.

La parastas i-am făcut din orgasme colivă, am dat-o morților să mănânce și au trăit după secole și ei viața adevărată.

Iar eu, în biserică, am cântat în locul popii „Prea sfântă născătoare„. Până când ne-a iertat Dumnezeu pe amândoi și a ne- a îngropat pervesitatea.

și noi am scris pomelnicele.

3 dec 2013

Bunico, ninge!

Bunico, clopotele bat

Se-aude plânsul din morminte

Din ceas în ceas mă tot trezești

Să-mi mângâi sufletul cuminte.

Bunico, ochii tăi mă dor,

Sunt triști și goi ca moartea,

Din negurile din mormânt

Arunci în noi cu moartea.

Bunico, plânge viața mea,

Secat-au anii val cu val

Din florile de pe mormânt rămas-a una

De amar.

Bunico, ți-a murit cățelul

s-a stins de dor ori de prea ani

se luptă viața mea cu moartea-ți

pentru un pumn de câțiva bani.

Bunico, vreau să-ți plătesc moartea

Să-mi vând din viață ani de rai

O dată să mai vii acasă

și mâna-ți caldă să mi-o dai.

Bunico, ninge pe pământ

Sub el nici ploaia nu te-atinge

Bunico, vine Moș Crăciun

La tine-acolo măcar ninge?

23.11.2013