Himera din asfalt

Din asfalt mi-a înviat o rană

Venea agale pe potecile cimitirului

Cu toate pomenile pregătite.

Mă uitam la ea îngrozită

mi-era frică de strigoi când eram mică

mergea cu capul în stomac şi-şi rodea copilul.

Dansa apoi halucinant şi ţinea în gură un pomelnic

Cu toate numele morţilor din cimitir

Să le citească popa de sănătate.

Când a ajuns în faţa mea a început să râdă ca o nebună

Care ştie sigur că la biserica din curtea spitalului 9 dumnezeu mărită nebunele

Cu halatele doctorilor.

Am apucat-o de guler şi i-am strigat luciferic:

„Hai să jucăm şotron!”