Mi-e dor. De tine

 Mă prinde octombrie departe de tine,

Mă pierde vara în frunzele pline

De ruginiu şi veşted,

De toamnă şi de mine.

E toamnă. Dragul meu, sunt verde!

Peste iubirea noastră nu cad frunze!

Este octombrie. Şi-n prag de seară

Îţi cântă TE IUBESC a mele buze.

mi-e dor de tine. E senin şi rece.

De vreme îţi vorbesc, ci nu de dor.

Şi dorul meu frunzelor le vorbeşte:

„De dragul tău privesc azi veri ce mor.”

E toamnă, dragul meu, nu eşti aici.

De ne desparte-o mare şi-nc-o mare

Şi frunze cad aici, şi-acolo-s valuri

m-acceptă-aşa, cu toamna mea ce doare.

Nu doare că murit-a vara noastră,

Ci doare fiindcă-i dorul tău prea greu.

Dar dragostea nu veştejeşte frunze

Şi eu înfrunzesc azi. Şi tot mereu.

1 octombrie 2012