IUBESC SI MA REVOLT

Sătulă de oameni "binevoitori", care îşi spun părerile şi dau sfaturi pe care nu le cer, mă revolt cu indignarea pe care o scot de la naftalină foarte rar, pe timp de frig. unul pe care nu mi-l poate potoli decât exprimarea.
Iubesc. Şi iubesc cum mi-am dorit şi cum am cerut ani la rând. Cu încredere şi demnitate. Acea demnitate de femeie care ştie că un adevăr căruia îi pui o fundiţă roşie nu este mai puţin adevăr. Acea demnitate pe care mi-am păstrat-o ori de câte ori toţi îmi cereau să o las.
Iubesc. Fără ascunzişuri şi temeri de "vei pierde timp pe care nu îl mai poţi întoarce niciodată, lângă un bărbat nedemn de tine". Iubesc cu toată fiinţa mea bărbatul care mi-a arătat că se poate şi aşa. Aşa, nelumesc. Nebun şi atemporal. Bărbatul lângă care nu mă văd pentru următoarele 3 luni din viaţă, pentru următorii 5 ani sau pentru următoarele 4 toamne. Ci pentru totdeauna. Pe timp de pace, pe timp de război, pe vreme rea ori bună, în metrou sau în limuzină, pe stradă ori pe cer. Dar întotdeauna ÎN SUFLET. DE MÂNĂ.
mă revolt pentru că prea se poartă moda cu "îţi vreau binele". Şi vă întreb indignată: DE UNDE ŞTIŢI VOI CE E BINE PENTRU MINE?
Habar nu am cum de a ajuns iubirea să fie condamnată pentru că e purtată unui bărbat care mă priveşte în ochi şi îmi spune TE IUBESC nu din vorbe, ci din pleoape. Cum de a ajuns să fie blamată pentru că se îmbracă neconvenţional şi pentru că refuză să se conformeze regulilor voastre?
mă revolt cu tăria de a privi pe oricine în faţă şi a striga fără bariere: DA, IUBESC! ŞI NU IUBESC UN OARECARE, IUBESC EXACT BĂRBATUL PE CARE MI L-AM DORIT, EXACT BĂRBATUL CARE MI-A DESCHIS POARTA ÎMPLINIRILOR ŞI CARE MĂ ŢINE DE MÂNĂ ORI DE CÂTE ORI E ÎNTUNERIC ŞI NU VĂD. BĂRBATUL ÎN MÂNA CĂUIA MI-AŞ PUNE VIAŢA FĂRĂ TEAMA CĂ M-AR SCĂPA VREODATĂ, PENTRU UN ALT MOTIV DECÂT ACELA DE A MĂ STRÂNGE ŞI MAI TARE.
Mă revolt pentru că nu am nevoie de sfaturi şi judecăţi. Am nevoie de dragoste. Pe care, din fericire, o primesc în fiecare secundă, fără să fiu lângă el. Dragostea nu ţine cont de distanţe şi ani, de rasă şi reguli. Ţine cont doar de ea. De asta dragostea nu moare niciodată! Pentru că are curajul să înfrunte orice, şi nu trădează niciodată. Dragostea nu scoate pistolul pe la spate, nu trage perfid şi nu fură gloanţele altuia pentru a se salva. Dragostea iubeşte şi atât.
Noi nu ţinem cont doar de noi. Ne uităm mereu în grădina celuilalt, pentru a vedea ce a mai plantat, ce şi-a mai cumpărat pentru udat. Vrem roade cât mai multe, să ne lăudăm apoi că am găsit soluţia care ni le va aduce pe cele mai bune.
De asta nu putem iubi cu toată fiinţa noastră. pentru că dăm din ea altora, aşa, fără să ne ceară. Şi culmea, nu e nici fiinţa care să aducă bucurie!
Mă revolt cu dispreţ faţă de cei care îşi dau coate când spun atât de sigură pe mine: "Sunt fericită!"
Da, sunt fericită! Pentru că am avut curajul să cer de la viaţă exact ce am avut nevoie şi să refuz orice aproximare. Pentru că am rămas singură ori de câte ori mi s-a oferit mai puţin decât meritam, ori de câte ori mi s-au luat darurile după perioadele de "miere" ale unei relaţii.
Sunt fericită pentru că am avut demnitatea de a spune în faţă MERIT MAI MULT DECÂT CEEA CE ÎMI OFERI TU! Şi sunt şi mai fericită pentru că m-am oprit la EL. Pentru că n-am stat să număr anii care ne despart sau visele pe care mi le-ar putea împlini. N-am pierdut vremea gândindu-mă la ce ar fi dacă... sau ce ar spune alţii...?
N-am aruncat gunoiul lăsat de alţii la poarta inimii mele în curtea LUI. Am avut curajul să îl duc cât mai departe, deşi singură, pe timp de nopate, e periculos. Dar pentru a ajunge unde îţi doreşti trebuie să rişti. Şi am riscat. Şi nu regret. Şi n.am să admit vreodată să îmi fie judecate deciziile pentru vorbele celor care îmi trăiesc mie viaţa, în loc să şi-o confecţioneze pe a lor. Dacă nu din dragoste, măcar din hârtie creponată.
Mă revolt pentru tupeul de a judeca DRAGOSTEA. Şi de a admite că TU ŞTII MAI BINE DECÂT MINE CE ESTE BINE PENTRU MINE! TU, oarecare om care îţi permiţi să mă opreşti din trăit alături de el, pentru a-mi da lecţii de viaţă pe care ţie nu ţi le-a predat nimeni, pentru că nu ai fost la şcoala DRAGOSTEI ADEVĂRATE.
mă revolt pentru că vă permiteţi să mă învăţaţi regulile unei iubiri pe care eu nu o cunosc şi cu care nu doresc să interacţioez.
Am învăţat să mă las iubită.
Am învăţat să las libertatea să curgă ca un ocean între mine şi el, fără teama că ne vom îneca. Am învăţat să fac din râu ocean şi din lacrimă râu peste care să pun ca pod dragostea mea. Să-l trecem împreună, de mână şi să plâng de fericire când am ajuns la destinaţie: fericire.
Mă revolt pentru că nimic din ceea ce am învăţat nu mi-a fost recunoscut, ci doar condamnat. Şi, mai grav, nici nu îmi pasă dacă e ori nu acceptat. Atunci, cu ce drept timp consumat pentru a ţine predici unei femei care iubeşte mai presus de orice bărbatul căruia îi va dărui tot mai mult, în ciuda barierelor şi regulilor voastre?
Iubesc dincolo de lumea voastră limitată şi încătuşată de NU AI VOIE. Şi ţintesc mai sus decât puteţi voi distinge. Dincolo de hârtiile voastre semnate la starea civilă, de inelele de logodnă dăruite la cine romantice, de rochia de mireasă îmbrăcată de câte o duduie care acceptă orice, numai să fie DOAMNĂ. Căci nu înţelege că DOAMNĂ NU E EGAL CU NEVASTĂ.
Dincolo de mândriile voastre de femei măritate cu bărbaţi potenţi financiar, care vă pun la dispoziţie cardurile de credit şi un nume pe care îl purtaţi cu mândrie, dar fără de care nu valoraţi nimic.
Dincolo de siguranţa voastră că "aţi pus mâna pe el" şi orice altă femeie nu reprezintă nici un pericol, pentru că voi aţi devenit peste noapte doamne, câtă vreme restul sunt numai ispite. Dincolo de siguranţa voastră că pe un bărbat îl ţii lângă tine aşteptându-l cu mâncărică şi cu hainele pe umeraş.
Mă revolt cu indignarea femeii care nu are nevoie de nici una din aceste "reţete de a ţine bărbatul lângă tine" şi de nici unul din sfaturile bărbaţilor care îmi vor binele susţinând sus şi tare că ei ştiu cel mai bine cât voi suferi eu, căci ei sunt tot bărbaţi.
Şi pentru a vă asigura că n-am să renunţ la fericirea mea pentru cea pe care mi-o vindeţi voi pe 2 parale, vă spun plină de siguranţă:
IUBESC! BĂRBATUL PE CARE NIMENI NU MI-L VA PICTA ÎN CULORILE ALESE DE EI! BĂRBATUL PE CARE ÎL VOI DESENA MEREU PE GEAMUL INIMII MELE, ABURID A CEAI NEGRU, PE VREME DE IUBIRE ALBĂ. PURĂ, CA DRAGOSTEA CE I-O PORT.
IUBESC! ŞI NIMENI NU MĂ VA CONVINGE SĂ RENUNŢ!

TE IUBESC, dragul meu! Cu sufletul pe care l-ai descoperit altfel decât l-au împachetat alţii şi cu inima care ţi-a împuşcat promisiunea de a nu mai iubi niciodată. A ucis-o şi a pus în locul ei numele meu. Acela pe care mi l-ai dat într-o zi în care nu ai avut nevoie de reguli pentru botez.
TE IUBESC pe tine, ci nu himere şi Feţi Frumoşi veniţi să mă răpească şi să mă facă prinţesă peste palatele lor de aur şi nestemate,după ce am semnat un act de căsătorie.
TE IUBESC copilăreşte şi matur, nebunesc şi fără medicament.

31 oct 2012