Vin

Dragul meu, vin’ să vezi a viei roade

Să îngenunchi la frunza arsă-n soare,

Să mă priveşti când boabele de struguri

Îmi umplu pumnii. Şi-un ciorchine moare !

De ce aşa ? Căci uite-aşa cules-am

Din tine, bob cu bob iubirea ta

Şi-ngenunchind la a iubirii frunză

mi-am umplut inima cu toamna ta.

Şi cine-i toamna, dragul meu, tu ştii ?

E dragostea ce fără preţ mi-ai dat.

Şi cine-i frunza, dragul meu ?

Nu ştii. Este icoana inimii. Ce simplu m-a chemat.

Să vin, să te iubesc acum, spre toamnă

Să strâng în pumnul meu durerea ta,

Să vin, cu vin să te îmbăt degrabă

Şi vinu’acela să fie viaţa mea...

23 septembrie 2012