Îl iubesc!
Nu pentru că e are 1,80 si 90 de kg, brunet şi cu ochii verzi!:)
Nu pentru că mă duce la restaurante de fiţe şi pentru că mă poartă „pe aripi de dor”.
Nu pentru că îmi dă întotdeauna dreptate când nici măcar un gram nu am, nu pentru că îmi trimite flori la ore târzii în noapte şi pentru că îmi face serenade
Nu pentru că m-a vrăjit la colţ de stradă şi mi-a scris TE IUBESC! Pe bileţete de papirus
Nu pentru că mi-a dăruit inelul de logodnă pe aerodrom, nici în avion şi nici pe aripa lui.
Nu pentru că mi-a adus soarele şi mi l-a pus la picoare, nici pentru că mi-a făcut luna privire!
Ci pentru că mă învaţă să iubesc cu inimă de COPIL!
Pentru că îmi construieşte din zâmbete scări pentru a ajunge la cer!
Pentru că mă hrăneşte cu bătăi de palme şi ridicări de mâini!
Pentru că se supără când NU îi dau dreptate, greşind melodia pe care cred ca vreau să i-o cânt.
Pentru că îmi trimite încredere atunci cânt o pierd, printr-o simplă privire.
Pentru că m-a vrjit la colţ de suflet, cu surâsul acela al celei mai calde si mai sincere copilării.
Pentru că mi-a dăruit inelul unui MEREU pe care l-am înţeles atunci când mi-a arătat prima dată o CARTE! Apoi un pantof, apoi un clopoţel
Pentru că i-am ţinut strâns mânuţa atunci când am pictat un soare pentru inima lui.
8 dec 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica