m-a întrebat
aseară Dumnezeu a câta staţie e moartea.
Din ochii Lui
ieşeau aburi de metal, ăşi freca pleoapele
În timp ce vorbea
şi-i tremurau vorbele de frică.
„La prima
coboară!” – i-am zis
Se îmbulzeau
călătorii
„Atenţie, se
închid uşile!” am auzit la staţia Moarte
Şi nimeni n-a
putut coborî.
Dumnezeu îşi
smulgea părul şi se arunca la pământ
Oamenii se făcuseră
mici dar cum
Să-L iei pe
Dumnezeu la şuturi
Dacă nici
Dumnezeu n-a reuşit să moară
Cine suntem noi
să ne rugăm la El?
28 octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica