pentru palmele mele

marți, 29 octombrie 2013

Staţia moarte





m-a întrebat aseară Dumnezeu a câta staţie e moartea.
Din ochii Lui ieşeau aburi de metal, ăşi freca pleoapele
În timp ce vorbea şi-i tremurau vorbele de frică.
„La prima coboară!” – i-am zis
Se îmbulzeau călătorii
„Atenţie, se închid uşile!”  am auzit la staţia Moarte
Şi nimeni n-a putut coborî.
Dumnezeu îşi smulgea părul şi se arunca la pământ
Oamenii se făcuseră mici dar cum
Să-L iei pe Dumnezeu la şuturi


Dacă nici Dumnezeu n-a reuşit să moară
Cine suntem noi să ne rugăm la El?

28 octombrie 2013


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica