pentru palmele mele

luni, 28 octombrie 2013

Bunico





Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

Copilăria mea stătea cuminte în miezul prunei furate
Din pomul din mijlocul curţii. Unde nu-mi dădeai voie să mă sui
când omizile îşi făceau siesta cu burţile pline de viermi.

Ţi-era frică pe-atunci, bunico, să nu-mi frâng picioarele prin vreun pom sărac
Pentru vreo prună ori vreo caisă bogată în tămâie.

Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

Inocenţa mea trăia moartă de frică pe-un sâmbure de vişină
Se hrănea cu ţărâna de pe uliţă
Şi  bea cot la cot cu beţivii vodkă de 2 lei.

Azi nu-ţi mai e frică de frângerea picioarelor, bunico,
Ci de frângerea sufletelor la cina cea de taină.



Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

Şi gata, a mâncat exact ceea ce tu vroiai să păstrez toată viaţa
Dar ştii ceva, bunico?
A venit moartea ta şi de unde viaţă?
Am spălat cojocul tău cel maro şi îmbrac cu el păduchii
Să moară de cald şi să-ţi aducă în pământ
O scrisoare de la mine.

Bunico, mi-a mâncat Dzeu din palmă astă seară.

28 oct 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica