pe TINE nu te voi lasa ...

Pe tine nu te voi lăsa să greşeşti niciodată. Judecându-mă după aparenţe, spunându-mi vorbe frumoase pentru a mă avea ca pe un trofeu, terminând de scris ultimele litere din numele meu pe caieţelul cuceririlor tale.
Pe tine nu te voi lăsa niciodată să greşeşti mergând mai departe decât pot eu accepta, gustând din mine mai mult decât ai nevoie pentru a înţelege că NU VREAU ca Tu să fii încă unul pe care mă mai răzbun pentru siguranţa prostească cu care încearcă să mă aibă. Pentru ca a doua zi să îmi spună scurt „ n-am vrut mai mult decât ATÂT!”
Pe tine nu te voi lăsa niciodată să greşeşti interpretându-mi vorbele, analizând predicatele nominale după reguli gramaticale care nu sunt scrise de mine.
Pe tine te voi învăţa să înveţi despre mine fără prea multe cursuri. Pur şi simplu descoperindu-mă sau acoperindu-mă doar cu răbdare. Sau cu tăceri.
Ţie îţi voi spune direct, atunci când voi şti exact că tot ce vrei este să „încerci marea cu degetul” : „Nu TU! Opreşte-te înainte ca eu să îţi arunc în faţă acelaşi gunoi pe care îl arunc tuturor celor care nu ştiu că nu voi fi niciodată TROFEUL lor!”
De ce? Pentru că demult, conştient sau inconştient, tu mi-ai oferit respectul acela după care multe din femeile tale viitoare aveau să tânjească. Ai fi putut să mă minţi, să mă zăpăceşti, să mă răpeşti, apoi să mă arunci în stradă ca pe un bulgăre de zăpadă pe care l-ai făcut aşa .. pur şi simplu ... pentru a-ţi dovedi că poţi! Că nu-ţi îngheaţă mâinile, că nu ai nevoie de mănuşi, de căldură sau de soare pentru a-l topi!
Dar tu ai ales să mă fereşti de frig. De ger sau de ninsoare. Şi chiar dacă nu m-ai ţinut în braţe pentru a mă încălzi, m-ai avertizat că Afară este frig, că trebuie să-mi iau mereu câte ceva în plus la mine de îmbrăcat. Pentru clipele în care va fi mult mai rece.
Nu am reuşit niciodată să îţi mulţumesc. Pentru că nici nu ne-am mai întâlnit. Deşi am ştiut mereu că ziua aceea va veni cândva.
Aşa că acum e rândul meu să nu te las ... nu să nu îngheţi de frig, ci să mă laşi să îţi ard mâinile cu cărbune.
Nu cred că vei înţelege prea multe din ce citeşti acum! Dar îţi voi explica. Trebuie doar să întrebi!

18 mai 2010