pentru palmele mele

duminică, 19 septembrie 2010

Avort

De ce nu există ginecologi de dureri? Să ştie să taie în bucăţele fiecare fir, să-l arunce în chestia aia numită Urmă, să se şteargă apoi pe mâini, să-şi suflece sufletele şi să iasă din Noi fără nici o remuşcare?
Aş vrea să te întreb pe tine dacă ai fost vreodată să asculţi bătăile inimii copilului din tine, încă nenăscut? Dacă ţi-a fost vreodată frică să nu cumva să ai vreo malformaţie, să trebuiască să fii ucis de un bisturiu şi de o mână care taie dibaci şi fără teamă povestea gândurilor tale?
Te-aş întreba dacă vreodată mi-ai spune, ginecolog fiind, că ai facut un avort la 7 luni, pentru că ai aflat că sufletul tău se va naşte cu o gură în plus- aceea care minte?
Te-aş întreba dacă mi-ai da vreodată voie să fac o ecografie intrasufletească pentru a vedea dacă nu cumva ai vreun chist pe colul inimii? Din acela malign. Dacă mi-ai permite să îţi tai răutatea şi să o arunc la ghenă, să nu-ţi cer nici un ban pentru operaţie şi pe deasupra să te mai şi fac vedetă, scriind în toate ziarele de scandal că ai avortat copilul celui mai mare designer de Oameni: omul care a creat puterea de a recunoaşte că eşti bun doar atunci când ai tu de câştigat, că dai doar atunci când ştii că vei primi pe alte căi înapoi, că mergi înainte pentru că ştii că e mereu cineva în spate care te va salva în caz de accident.
Te întreb dacă te-ai întrebat vreodată cum se simte o femeie care trebuie să facă avort de Iubire – aceea pe care ţi-o poarta- culmea, tocmai ţie, dacă te-a interesat vreodată că atunci când a aflat că îţi poartă în pântecele inimii copilul Dorinţei, s-au rupt în ea toate visele pentru că ştia că pe tine nu te va interesa?
Te-ai întrebat vreodată cum va fi viaţa ei după, dacă va mai putea vreodată rămâne însărcinată? Dacă are bani să-şi cumpere medicamentele, dacă se trezeşte dimineaţa cu cearcăne, dupa nesomnul nopţilor în care, în loc să doarmă, se gândea cum ar fi arătat copilul acela, ce nume i-ar fi pus?
Te întreb aşa, într-o doară, pe tine, bărbat fără suflet ce ai crezut că ai trecut doar prin patul acelei femei şi atât. Şi nici nu te-a interesat dacă ai mai trecut şi prin suflet?
Întrebări de pus ... pe uşa cabinetului pe care scrie apăsat : cabinet de Viaţă.

19 sept 2010

4 comentarii:

  1. Mama...
    Sa stii ca m-ai atins rau...
    N-am vrut sa citesc tot, dar dupa ce am citit prima idee, mi s-a parut foarte interesant:-?
    Da de cugetat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil nu trebuie sa avortam iubirea ,din contra ,trebuie sa o lasam sa se nasca si apoi sa creasca ,iar cand ea incepe sa-ti creeze probleme ,ca orice copil ,trebuie sa o remodelam ,sa o educam corect ,sa iubeasca doar ce merita.Nu exista bucurie fara suferinta ,nu exista tristete fara satisfactie.Orice se completeaza.Foarte interesant ti-ai exprimat parerea si trairile ,felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  3. da, Rafael... asa simt si eu .. tot no comm:( din pacate!

    RăspundețiȘtergere

dreptul la replica