pentru palmele mele

joi, 14 octombrie 2010

„Vrei cam multe... de un leu!”
- Monicăi Lazăr


Să vină primăvara când ninsoarea şi-a prins în păr fulgii de suflet.
Să ningă cu iubire când inima mea e îngheţată de temeri de foc.
Să fiu a lui pentru întreaga viaţă, să fie al meu pentru întreaga moarte. A durerilor. A temerilor. A trecutului meu scăldat în sânge albastru.
Să îl iubesc doar pe el, cu inimă de piatră, cu suflet de plastelină, cu dorinţă de zăpadă. Cu certitudine de Mereu.
Să mă iubească doar pe mine, cu paşi pe suflet, cu atingeri pe inimă, cu speranţă pe vise. Cu certitudine. Nu de Mereu. Ci PE viaţă.
Să-mi tremure mâinile a Te iubesc, să-mi curgă lacrimile a fericire, să-mi viseze toamna viitorul format din noi 2, să-mi mângâie Timpul dorul de El, să-mi sărute prezentul dorinţa de Viitor. Să-mi tresară sufletul la bătăile ceasului, să-mi fugă pământul de sub picioare la cutremurul îmbrăţişării Lui, să-mi apese nebunia soneria siguranţei de Noi, să-mi cânte visele a fals.
Şi eu să fiu a lui. Şi el să fie al meu. Mereu.
Să nu-mi pese că dimineaţa mai prind un pui de somn abia ieşit din gheoace, că plec la serviciu cu cearcăne, că am ieşit pe uşă în haine neasortate, că afară e frig şi eu port o bluziţă fără mâneci, că ajung la metrou şi nu am abonament, că urc în metrou şi cobor la capăt. De ameţeală, de aiurită, de îndrăgostită.
Să-mi cânte fluturii în stomac melodii de dor, să-mi joace inima piese de teatru nescrise. Să-mi râdă buzele cu pofta de El.
Să nu mai vreau să plec, să nu mai vreau să vină. Să-l am mereu aici. În mine. Să-l port în buzunar, în palmă, în poşetă, în sandwich, în portofel, în cizme.
Să mă iubească pe foi de viţă, să mă dorească pe file de papirus, să mă aibă pe coji de suflet.
Să mă sfârtece paşii ce i se îndepărtează, să mă doară lipsa de secunde, să mă lipească dorul de El, să mă dezlipească doar mâinile înmuiate în Noi.
Să mă orbească cu săruturi pe pleoape, să îmi redea vederea cu operaţii de de El, să mă îmbolnăvească de tot. Să mă vindece apoi cu ...
Şi-atunci mă amuţeşte Monica. Şi nimeni nu-mi mai redă vocea:
„Vrei prea multe.. de un leu!”

14 octombrie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica