greselile nu sunt de nereparat. asa cum iubirile nu sunt de nemurit. sarmanele mele ganduri! se chinuie sa joace sotron! poftiti de aruncati piatra!
pentru palmele mele
luni, 11 octombrie 2010
Sună-mă, n-am să-ţi răspund!
Am uitat să trăim între Noi.
O facem doar între taste. Ale telefonului, ale laptopului.
Am uitat să ne privim în ochi. O facem în monitoare şi LCD-uri.
Am uitat să vorbim între 4 ochi. O facem între kilometri.
Am uitat să ne sărutăm. Unul pe altul. O facem unul După altul.
Am uitat să ne îmbrăţişăm. E mai simplu să apăsăm butoane.
Am uitat că suntem oameni. E mai simplu să fii robot. Sau să faci pe robotul.
Sunăm. E mai simplu decât să facem un drum până la ei.
Sunăm. E mai simplu decât să spui în faţă „S-a terminat!”
Sau dăm un mesaj. E şi mai simplu!
Sunăm. E mai sigur decât să ajungi la uşă şi să nu fie acasă.
E mai simplu decât să dăruieşti o floare.
O poate face curierul în locul tău. Trebuie doar să suni!
Decât să stai pe o bancă într-un parc, decât să mergi de mână cu el şi să simţi cum totul se preface în fericire. Poţi sta pe mess. Poţi tasta câteva cuvinte copiate de pe bloguri.
E mai simplu decât să fii spontan.
Sunăm. E mai rapid decât să mergi, să lupţi, să alegi, să atingi, să cumperi, să găseşti!
Am uitat să urcăm în tren. Să scriem o scrisoare, să trimitem o vedere. Ia timp.
Le facem pe toate virtual. E de ajuns un click.
Am uitat să ne uităm În Noi. O facem La noi. E mai comod. Un click pe facebook şi gata!
De ce să spui „La mulţi ani!” faţă în faţă, când există taste pentru a apela? Costă timp altfel!
„Sună-mă să vorbim!”, e mai simplu decât „Vino să trăim!”
Da, aşa este, e mult mai greu să trăieşti! Vorbele zboară. Se fac uitate. Sau chiar se uită.
E greu să gândeşti în imagini, ştiu! O fac doar autiştii! Ce „funny”, nu?
Când trăieşti păstrezi amintirea atingerilor, a ochilor, a zâmbetelor. Da, e mai greu să uiţi apoi.
Când vorbeşti e mai simplu. Te faci că n-ai spus. Haha! Nu-i aşa?
Ok, sună-mă, dar eu n-am să-ţi răspund! Decât la uşă, decât la privire, decât la zâmbet, decât la îmbrăţişare, decât la Tine! Nu la telefon, nu la taste, nu la monitoare, nu la web-cam-uri!
12 octombrie 2010
Etichete:
cu mine
" nu sunt nimic din ceea ce am vrut să fiu \ dar fiindca m-am născut fără să ştiu \ rămân \ acelaşi care sunt!"
(Ion Minulescu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos, si poza :d
RăspundețiȘtergere