pentru palmele mele

luni, 28 decembrie 2009

invatand de la Iarna


de fiecare data cand iubim introducem in scoica de aur a Timpului moneda fericirii. Atat de mica , atat de argintie si atat de rece , ca pare o foita de gheata adunata de pe lacul plangerilor!

de fiecare data cand iubim ne ascundem sub zapada sperantei si ne incalzim la focul dorintei mainile tremurande de emotie si nesat!

de fiecare data uitam insa sa privim cu optimism , cu zambetul cald al increderii timpul trecut! uitam sa multumim fulgilor de nea din ochi ca ne-au permis sa ii topim in palmele durerilor noastre , uitam sa le multumim ghetarilor ca s-au dezghetat atunci cand facusem un foic saracacios , din vreascuri gasite in paduri triste si saracacioase!

de fiecare data uitam sa plecam cu fruntea sus , asemeni Iernii , facand loc altei iubiri ...

de fiecare data uitam sa ne imbracam mai gros decat data trecuta , de fiecare data uitam sa ne luam in palme cativa tepi din brazii deznadejdilor , pentru a ne invata cu durerea intepaturilor!

de fiecare data ne multumim cu vesnicul " ma doare" , in locul rasunatorului " am iubit" !

haideti sa invatam de la Iarna sa ningem cu fulgi de "inca o data" , sa ne batem cu bulgari de " nicaieri " , sa viscolim cu nameti de sarutari , sa curatam cu lopeti de "nopate buna! " , si sa plecam spre primavara urmatoarei Iubiri cu picioare de elefant : calcand apasat, sigur, calm si cu incredere pamantul Iubirii ce va veni apoi!

haideti sa invatam de la Iarna sa ne facem gandurile oameni de zapada , visele clopotei , dorintele beteala si luptele saniute!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica