sunt cuvintele unui ANONIM. Daca vei citi vreodata ce e scris aici, Anonimule, da un semn:), ai reaprins o flacara demult stinsa. Acolo, undeva in sufletul meu!
Inainte sa citesc cuvintele astea ma simteam singura. Si SINGURA inseamna vreo 54362789 de lucruri o data:)
ma gandeam cum judeca lumea, cum arunca in noi cu pietre, cum trag cu pistolul vorbelor in inimile noastre, fara sa le pese ca nu mai avem nici sange sa curga!
de multe ori mi0au fost judecate vorbele. De unii dintre voi chiar, care cititi acest blog.
nu am fost intrebata ce am vrut sa spun, ce simt, de ce.... doar au tras concluzii si au mers mai departe. Fara sa stie de fapt ca nu mie imi intorceau spatele, ci sufletului meu, pentru ca Eu doar scriu, El simte. Tot ce scriu mi-e dictat de El.
ma gandeam ca toti traim in derizoriu. Nu avem sperante, iar daca avem, ni se naruiesc la primul vant; nu avem curaj, iar daca avem se imbolnaveste la prima ploaie de vara.
nu avem demnitate; iar daca avem nu o folosim cand trebuie.
nu avem incredere. Iar daca avem nu este in nici un caz in noi, ci in altii.
de care depindem.
Mi-au fost interpretate vorbe, mi-a fost aruncat noroi pe geamurile inimii. Fara sa fiu intrebata daca am bani sa le curat.
sau timp, sau chef.
sau...
pacat de voi, oameni care va uitati la culoarea lichidului din pahar si ii dati un nume fara sa-l gustati!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica