Poete, toamna îşi zgârie moartea
Pe creioanele tale.
Eşti atât de însingurat
Că miroase a moarte în 2
peste tot.
Pe cuvânt de femeie dacă nu
mi-e milă de bărbăţia
nevoilor tale
pe care le acoperi cu măşti de sânge.
Poete, mi-e dragoste de
tine
Cum mi-e ură de draci.
Te întreb mojiceşte cine
eşti
Şi-mi răspunzi artistic
că
Toţi suntem singuri
26 oct 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica