ură?!

Am sperat să nu ajung niciodată să urăsc. habar n-am dacă ce simt acum e ură ori o scurtă furtună...
durează însă parcă de prea mult timp să se poată numi numai furtună...
pentru sufletul meu, însă, aș dori să fie a doua variantă și să nu ajung în Iad pentru numele unui bărbat. Nici așa nu pot să/l numesc, căci, din cîte știu, bărbații sunt demni.
habar n-am ce nume să-i dau, știu însă foarte bine că pentru sufletele nenăscute există mai mult decât pomeni...
iar pentru sufletul meu există oameni care mi-au dăruit nespusul...
Multumesc, Mihai, pentru vorbele tale ”dătătoare de lacrimi”: ”Ești o fată prea ... să nu ai prieteni care să  vina la tine la lansare...”
sunt, și fi-voi!
pentru ura ce prinde tot mai mult rădăcini, închin un pahar de vin roșu.. și restul e ... probabil stabilit să fie bine! așa cum merit!