singuratate

ne nastem. toti am vrea din Iubire. unii avem parte de o poveste frumoasa, altii de un cosmar.
traim. toti am vrea fericiti. unii o cunosc din prima zi pana in ultima, altii niciodata. Altii pe undeva pe la mijloc. Pe la sfarsit sau o pierd cu timpul.
murim. Toti am vrea sa ajungem in Rai. Unii sunt convinsi ca acolo pleaca, altii ca ajung direct in Iad, altii sunt nepasatori. Dar niciunul nu a spus vreodata ce s-a intamplat cand a inchis ochii!
am ales subiectul acesta ascultand melodia aceasta. Pentru ca mi s-a "aprins" un beculet de durere, exact cum aprinzi o lumanare pentru sufletul cuiva drag, cand mi-am dat seama cum ne cantam singuratatea mereu, din mii de motive.
unii o lauda pentru ca au avut parteneri gelosi, agresivi, posesivi, altii pentru ca au fost inselati, pentru ca au fost mintiti!
altii o plang insa pentru ca au pierdut cele mai dragi fiinte,cand erau fericiti, cand nu aveau griji, cand nu aveau decat iubire de daruit. cand doar din ea se hraneau.
pentru ca in locurile in care candva se imbratisau, acum aprind o lumanare si se roaga sa existe Dzeu, sa le lumineze calea din intuneric.
e trist ce scriu, stiu, dar o fac pentru ca simt atata pesimism si atata nefericire langa mine, in oamenii care se plang ca nu au bani, ca nu au prieteni, ca nu au fite, ca nu au masini, ca nu au case!
dar ceea ce nu vad este ca au langa ei SUFLETELE DRAGI!
si la fel vad oameni care plang tocmai pentru ca AU masini, bani, case, si nu mai au cu cine sa le imparta.
cine e mai castigat?!
in timpurile de hartie in care traim acum - caci banii fac legea- nu mai e loc pentru suflet. sau s-a gasit sinonimul pentru SUFLET. este BANUL!
CUMPARA TOT, vinde tot, rade tot, palnge tot.
ceea ce e trist pentru cei care scot hartii pe banda rulanta - banii- este ca nu poti cumpara cu ei tot!
VIATA NU!
SI-am sa va spun o poveste reala. Trista, dar dureros de adevarata!
Odata - caci toate povestile stiti ca incep asa- am auzit un cantec. Plecam cand cineva mi-a spus "Hai sa iti arat ceva ce sigur iti va placea!" Ma grabeam, ca de obicei si am zis "OK" , DOAR DIN COMPLEZENTA. Dar ridicata, pentru a se intelege ca MA GRABESC.
cand a inceput melodia am simtit un fior rece. Apoi din ce in ce mai cald. sau mai altfel. Vocea unui om care m-a facut sa ma intorc instant si sa privesc. Un om care, mi s-a spus ulterior, si-a pierdut sotia si copilul la intervale scurte de timp.
un om care parea sa nu mai aiba pentru ce trai, canta despre viata la o petrecere.
inchinand un pahar pentru cei 2 ingeri pe care Dzeu i-a luat la El.
si acum am acelasi fior. si probabil ori de cate ori il voi asculta sau vedea voi simti ca ceva se rupe si se innoada la loc. Undeva in sufletul meu.
e povestea care imi da viata ori de cate ori simt ca eu n-o mai am, e omul care imi da curajul sa fiu OM, desi nu prea mai punem noi pret pe omenie. E barbatul care imi da speranta ca intr-o zi voi iubi un barbat care sa imi dea infinitul acela din fiecare nor.
e "ceva-ul" care ma face de fiecare data sa vad singuratatea mai dureroasa decat orice. si sa nu mi-o doresc, oricat de suferinda am fost candva de prea multa minciuna ce am primit, de prea multe lacrimi ce mi-au fost urzite, de prea multa durere ce mi-a fost implantata in suflet.
e "tot-ul" care ma indeamna sa dau tot, chiar daca nu primesc nimic in schimb. SA nu ma gandesc ca pierd ceva dand, ci ca voi castiga inzecit prin fiecare zambet, prin fiecare imbratisare, prin fiecare gand. La cineva. pentru cineva!
nu-mi doresc singuratate!
iar cei care o confunda cu libertatea - caci sunt si din aceia- pierd tot ce e mai sfant in lume : A FI!