nu cred ca cele ce urmeaza a fi citite mai au nevoie de introducere, nu cred ca eu mai am nevoie de randuri pentru a spune nespusul de dincolo de vorbe! a facut-o Ea in locul meu! cu ochii in lacrimi, cu sufletul mistuit de regretele unor vorbe ce le spunem la nervi, fara sa ne gandim ca dincolo de toate, avem nevoie de suflet! de iubire si de ... DOR!
putinii oameni care ma cunosc cu adevarat vor intelege cel mai bine de ce rauri de lacrimi mi-au brazdat obrajii citind franturele de viata din cartea care mi-a dat in dar taria de spune lucruile SIMPLE exact asa cum sunt ele! Mihaela Radulescu : Despre lucrurile simple!
despre asta am vrut sa va povestesc. despre DOR - de acasa, de parinti, de copii, de toate ale lor, de prieteni, dar mai cu seama de dorul de femeia iubita sau de o femeie pur si simplu... Nu vi-l puteti imagina, credeti-ma, nu-l puteti intelege pana nu-l simtiti ca o plasa de camuflaj peste tot programul zilnic de armata. pana nu mergeti acolo sau pana nu sunteti una din femeile care asteapta acasa un militar, nu puteti pricepe ce-i ala DOR! Misiunea unui militar roman in irak dureaza 6 luni. Eu am ajuns acolo la mijlocul acestei perioade, cand e cel mai greu pentru ei... exact atat cat a trecut , a mai ramas de asteptat. Nu e razboiul nostru, nici al lor, dar oricat s-ar numi "misiune de pace" tot mor sau sunt schiloditi oameni nevinovati, mai ales militari ai fortelor de coalitie... cu ce supravietuiesc, cu ce-si compun curajul? cu responsabilitatea pentru misiunea pe care o au de indeplinit, dar si cu pozele celor dragi, parinti, copii, sotii sau cu poza iubitei pusa langa sau in loc de... icoana ... sase luni imense, fara familie, fara prietenii de acasa, fara confort, fara zile libere, fara mofturi, fara pamant romanesc si aer curat , fara haine civile, fara o bere si un gratar, fara sex, fara filme sau discoteci, concerte, nunti sau botezuri, fara mangaiere, alint, sarut, imbratisare, baie fierbinte, chiote de copii fericiti si atatea altele, asa de prezente in viata civila... dupa niste luni de zile petrecute in desertul irakian ti se face dor si de o apa curgatoare de munte, si de o bere cu prietenii, si de o emisiune la televizor, si de o mancare facuta de mama, si de animalele tale de acasa, ca sa nu mai zic cat ti se chirceste sufletul sa-ti nasca nevasta singura sau sa nu-i poti aprinde o lumanare parintelui care-ti moare... toate povestile astea le-am auzit de la militarii romani, toate situatiile astea chiar se intampla, dar misiunea lor trebuie dusa pana la capat ... chiar daca au norocul sa se intoarca teferi acasa, au multe rani pe dinauntru, iar alea vor fi greu de vindecat!Ei se intorc barbati, ca-n cantecul celor de la "vama veche" , dar sufletele lor sunt la fel cu ale copiilor prea devreme parasiti de parinti. Sunt puternici, se descurca singuri, dar au mai multa nevoie ca oricine de mangaiere si iubire ... singurele lor legaturi cu femeia iubita sunt ... tehnice, reci, dar circuitele se incing ca pielea sarutata ... mail, messenger si cateodata, un telefon! m-am intrebat ce-si spun oamenii care se iubesc cu adevarat si care nu se vad 6 luni!
m-am pus in locul femeii care asteapta acasa, stiind ca barbatul ei e intr-o tara unde moartea este inteleasa altfel si cumplit de frecventa... probabil ca nimeni nu urmareste stirile mai responsabil decat ele, probabil ca toate exploziile de la televizor le cresteaza sufletele si le face mai puternice, dar pana acolo au de indurat ... DORUL ... Singura liniste a femeii care-si astepata militarul roman plecat intr-o tara araba e ca nu e inselata nicicum- acolo un barbat nu are voie nici sa se uite la o femeie, caci asta reprezinta inca un pericol de moarte, intr-o lume atat de diferita de a noastra! peste femeia care-si asteapta 6 luni barbatul militar trec zile si nopti in care frumuseteea ei e doar visata, iar trupul ei seamana mult cu desertul in care-i traieste barbatul ... In ea e seceta, ziua e apasatoare, iar noptile sunt atat de reci si atat de lungi! femeia asta nu mai are pentru cine sa se faca frumoasa, un toc sau o rochie frumoasa devin tragice, daca erau preferatele lui, iar rimelul are logica doar cat sa lase doar dare lungi, , negre, pe un chip mistuit ... sansa unei astfel de femei de a-si insela barbatul e minima, iubirea ar trebui s-o opreasca de la orice tradare- dar daca se intampla, va fi si ea un om ranit, caci tot pe ea o va durea cel mai tare!
dar EL, militarul roman, cum iubeste, in cele 6 luni pustiite? am aflat ca inainte de a pleca in misiune, militarii romani iau lectii de adaptare la regiune, la factorii brutali de clima, la convietuirea intr-o societate atat de diferit organizata, la monotonia cromatica, sunt bine antrenati pt toate situatiile de razboi, dar nimeni nu-i pregateste pentru ... lipsa femeii iubite!
cand ii vezi pe toti in uniforme, cu arme si veste antiglont, muncind cu toata dedicatia, pe temperaturi de nesuportat, sau intr-o tensiune psihica greu de imaginat, nu ti-i inchipui alintandu-si iubitele, nu-i poti vizualiza mangaind un san, sau un umar gol si nici sarutand o glezna ... si totusi cred ca filmul asta il vad in fiecare seara, cu ochii inchisi, cand iau ... pe loc repaus ... Pt ei , atat de singuri, intr-o lume atat de complicata si de masculina, dorul de femeia lor e o rana zilnica, pe care si-o tot panseaza cu stangacie, ca sa nu se vada dimineata, la adunarea in careu!
nu vorbeste mai nimeni despre asta, toti scriu in pozitii strategice , ca nimeni sa nu poata citit peste umarul lor, si cred ca toate scrisorile lor arata cam la fel ... daca s-ar face si statistici de suflet, pe langa cele militare, s-ar descoperi ca multi dintre ei au scris cuvantul DOR de mult mai multe ori decat au apasat pe tragaci ... e un razboi de neinteles acolo, in multe privinte, dar pt militarul roman , oricat de barbat puternic ar fi el, este si un razboi al sentimentelor cu care se lupta zilnic ... sa nu credeti ca nu se intreaba si ei daca femeia de acasa nu-i insala- pentru ea orizontul desfatarilor, al tentatiilor exista, in vreme ce pentru el exista doar o granita a indoielilor chinuitoare. Absolut in toate corturile in care am intrat am vazut pozele iubitelor lor femei, chiar la vedere, cu riscul ca le impart, fie si vizual, cu colegii de dormitor... La altii, poza iubitei face parte din uniforma - e mereu la pieptul lor- si mi-au dat lacrimile cand am vazut, in ziua in care s-a dat alarma de atac aerian, cum unii isi scot, fara nici o teama de ridicol, poza iubitei si se roaga la ea, ca sa traiasca... cred ca putine femei pe lumea asta au parte de o iubire atat de profunda cum au iubitele militarilor plecati in razboi ... NICIODATA, IN CIVILIE, barbatii nu vor sti sa aprecieze cu atata sinceritate si acuratete toti milimetri de carne, buze, par, suflet ai unei femei, nicicand un barbat nu va avea mai tare constiinta frumusetii femeii pe care a lasat-o acasa...
" iubita mea, adorm cu tine-n gand si ma rog la Dzeu sa ma astepti, cu sufletul curat si frumoasa, cum te-am lasat ... mi-e DOR de toate ale tale si-ti simt mainile alintandu-ma, mi-e atat de dor sa ma iubesti si sa te simt a mea, toata ... Tin arma asta rece in mana, in fiecare zi si plang in mine de dorul trupului tau fierbinte... as da orice sa ma strecor in pat, langa tine, in fiecare seara, macar atat cat sa stii ca ca esti minunea mea si sa-ti dau , din tot razboiul asta , pacea de care ai nevoie...
te iubesc si stiu ca tu esti ingerul meu pazitor- simt asta in fiecare zi in care mi-este greu! mi-e DOR de tine, cumplit de DOR, si cu asta ma descurc cel mai greu aici!in rest, stii ca nu-ti pot spune foarte multe despre mine, dar traiesc, asta-i important. Aici noptile sunt cele mai frumoase, e liniste si e cerul cel mai instelat pe care l-am vazut vreodata... e cel mai frumos peisaj la care ma pot uita si in care pot visa la tine, la cum o sa te dezbrac de haine, de lacrimi, si de dor si cum o sa te lasi in inima mea , care te va tine in brate!
vreau la tine, vreau sa te sarut de la degetul mic pana la ureche, poposind ... oricunde, vreau sa ma lasi sa-ti adulmec gatul, spatele si sa ma lasi sa aleg ce traseu vreau eu, am nevoie sa fiu un om liber cu tine, ca aici fac totul la ordin si cu logica... vreau sa ma lasi sa-nnebunesc de dragul tau si sa pot inchide ochii in siguranta, fara sa mai tremur ca asta ma poate costa viata... in tine vreau sa traiesc singura explozie reala ... mai spune-mi despre tine, mai trimite-mi o fotografie cu tine, mai adu-ma in viata ta macar asa, ca aici zilele sunt toate la fel, mai putin cele in care mor oameni langa noi ... femeia mea, sa ma astepti, te rog, sa nu ne omori dragostea, - pentru mine esti totul, esti minunea si viata mea, esti ... eu! te sarut, te iau in brate, iti pun capul pe pieptul meu si adorm asa, doar asa pot sa adorm ... te iubesc la nesfarsit , iubirea mea~!"
asa-mi place sa cred ca arata toate scrisorile de iubire trimise de militarul roman femeii iubite. Si chiar daca nu arata asa, tot intelesul asta il au si tot DORUL asta! cred ca fiecare femeie si-ar dori sa fie iubita, macar o data-n viata de un militar roman plecat 6 luni departe, la celalat capat al lumii. Iubirea lor e cea mai pura si e arma lor cea mai puternica... impotriva oricarui dusman! in visul lor, in DORUL lor, femeia iubita e cea mai frumoasa, cea mai femeie si cel mai amanuntit dorita ... merita sa astepti un militar - s-ar putea sa fie singurul fel in care un barbat va sti sa te iubeasca vreodata!
totul e sa-l meriti ... am visat intr-o noapte, pe cand eram in irak, ca m-am indragostit de un militar roman. Stiam ca n-a vazut o femeie de 3 luni, stiuam ca voi pleca peste cateva zile si ma zbateam intre nefirescul de a ma indragosti acolo, in acel moment nepotrivit , si de a renunta la suflet pentru dorinta... nu stiu cum, dar am sfarsit prin a-i spune ce simt si i-am tulburat toate simturile... cum ne aflam intr-o unitate militara , nu aveam nici un milimetru de loc in care sa fim doar noi 2, si am indurat cel mai mare chin , poate chiar mai mare decat al unei femei care-si asteapta barbatul acasa...barbatul pe care il doream si ma dorea il aveam in fata ochilor, dar nu-l puteam atinge ... a trebuit sa plec din Irak, fara macar sa-l pot saruta cum simteam... la plecare, pe aeroport, de pe obraz, ne-au alunecat o secunda, buzele si s-au intalnit intr-un sarut invizibil, ca si cum faceam dragoste si ajunsesem deja la final! m-am trezit din vis si m-am rugat sa nu mi se intample asa ceva ... n-as putea sa indur asteptatea asta si le-as decora pe femeile militarilor romani care pot... In iubirile civile n-avem timp sa ni se faca DOR ... probabil ca e singura parte frumoasa a razboaielor lumii ..."
(Mihaela Radulescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica