stateam cufundata in ganduri, intr-un pat care nu e al meu , intr-o casa care nu imi apartine si care ma anunta la fiecare sosire ca maine s-ar putea sa trenbuiasca sa imi afc bagajele si sa plec. Pentru ca altii imi vor lua locul, vor plange sau vor rade intre peretii care mie mi-au ascultat de atatea ori povestea nerostita ...
stateam ghemuita, intre cearsafuri care nu contin parfumul vreunui barbat care si-a lasat amprenetele sa imi inunde viata, in acea postura in care niciun barbat nu m-a vazut vreodata! in acea postura in care doar unul singur ma va vedea! fara temeri si falsitati, fara cuvinte si gesturi, doar cu ganduri si inchideri de ochi care ii spun lui acel "MI-E DOR ..." pe care nu l-am rostit de prea multe ori in viata!
ma gandeam la EL ... un EL care nu ma iubeste, care nu imi trimite 100 de sms-uri pe zi , care nu imi spune cuvinte frumoase, care nu ma alinta si care nu ma suna atunci cand doarme sau cand mananca, alearga sau flirteaza cu altele!
ma gandeam la EL ca la un pronume personal la persoana a 3a ... fara teama ca maine ar putea deveni pronume de politete , pentru ca va trebui sa ma comport cu el ca si cand am o relatie strict profesionala si tot ce pot replica este acel banal "Dumneavoastra".
ma gandeam la el asa ... pur si simplu ! intrebandu-ma ce face si atat! acest "CE FACI?" pe care il folosim ca pe un simplu salut care nu ne aduce raspunsuri sincere, ci doar fatade, nu lacrimi in ochi, ci doar false zambete pe chipuri de oameni ce cred ca ascunzandu-ti durerile sau neimplinirile vei parea PUTERNIC in ochii tuturor!
ma gandeam la el taind in fasii subtiri trecutul meu facut din hartii patate de cerneala albastra a neimplinirilor! si totusi avand puterea sa cred cu toata taria mea ca fiecare bucatica de hartie si-a pastrat de fapt izul neschimbat!
ma gandeam la el incercand sa imi explic de ce tace, de ce foloseste puncte de suspensie in locul exclamarilor, de ce pune punct cand ar trebui o virgula, de ce nu vrea sa foloseasca corect regulile gramaticale si semnele de punctuatie ale sufletului sau?!
de ce ma lasa sa incep propozitia cu litera mica , sau de ce nu imi striga puternic "PROPOZITIA SE INCEPE CU MAJUSCULE!"
sunt atatea "DE CE "-uri in tot amalgamul meu de ganduri incat ma prefer in fata unei oglinzi care sa imi spuna exact ce sunt , nu sa ma lase sa il intreb pe el ce insemn, ce sunt sau ce vrea...
incat ma asez cuminte in fata MEA si incep fara cuvinte sa ma descriu ... sa Il descriu si sa compar cele 2 pronume personale care isi arata diferenta prin insasi forma lui EU si TU!
dar ... realitatea mi-a pocnit o palma tocmai in aceasta secunda : nu esti TU pana ce nu esti in fata mea, paan ce nu iti vorbesc TIE, pana ce nu te privesc in ochi, pana ce nu iti ating macar cu privirea aceea vindecata de interpretari si distante, chipul, ochii, buzele ... pana ce nu te strang in brate cu aceeasi pofta nebuna de TINE, nu de imagini proiectate pe ecrane imense de ganduri!
nu esti TU doar pentru ca TE-AS vrea, pentru ca TE-AS imbratisa, pentru ca TE-AS saruta sau pentru ca ti-as spune toate cate simt intr-un singur gest!
esti TU abia cand toate vor fi AICI , cand toate vor deveni ACUM, cand conditionalul optativ "AS vrea" va deveni PREZENT , cand vei deveni TU prin simpla imbratisare care imi va taia respiratia si ma va anunta ca atat timpul cat si pronumele si-au schimabat valoarea gramaticala!
Voi fi EU doar atunci cand voi fi frumoasa pentru Tine, nu pentru cai care ma vad zilnic sau care pur si simplu ma inatlnesc intamplator si imi fac complimente gratuite pe care tu nu le auzi pentru ca nu esti lamga mine ....
voi fi EU doar cand voi putea sa te iau de mana pentru a te strange asa cum reusesc doar in clipele in care prezentul imi face rost de benzina pentru a mai alerga pe strazi ca o nebuna ce nu si-a achitat nota de plata la restaurantul din colt, dar care are curajul sa umble bezmetica prin ploaia acelui ACUM pe care eu nu il traiesc!
voi fi EU doar atunci cand iti voi saruta buzele ce aveau gust de Implinire si care ATUNCI vor capata iz de NOi si gust de TRAIESC! nu gustul acesta searbad de Amintire si dorinta de RETRAIRE!
vreau ACUM-ul pe care mi l-ai dat fara sa ma intrebi DACA imi place!
vreau sa iubesc parfumul care mi-a aruncat la gunoi amintirile si mi-a invadat acel PREZENT ce de atata timp a devenit TRECUT prin simpla manuire a Timpului ...
vreau sa vezi ca frumusetea mea nu este Frumusete fara PREZENT, fara traire si SENS, fara EU si TU "luate una cate una", ci IMPREUNA!
VREAU TOT ... sau NIMIC!
Mi-e dor ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica