mi-am scris numele cu verde pentru ca nu mai aveam negru.
ti-am scris numele cu albastru, pentru ca nu mai aveam ...
timp sa caut alta culoare.
am luat la intamplare un creion oarecare, am mazgalit cateva hieroglife si
mi-am dat seama ca de fapt scrisesem numele tau;
nu pe foi, nu pe pereti, nu pe oglinzi sau agende
ci pe bucatele de suflet facute praf la comanda orgoliilor mele.
am folosit 2 creioane pentru ca erau 2 nume, pentru ca noi eram 2.
am folosit 2 culori diferite nu pentru ca am ales cu intentie,
ci pentru ca a fost un numeral cardinal pe care il adoram candva!
acum ma gandesc serios ca de fapt ... am facut-o pentru ca
fara sa-mi dau seama, stiam ca intr-o zi tot 2 vom ramane, separat!
daca as fi scris cu aceeasi culoare cu siguranta am fi ramas Unul!
ce ciudat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica