as pastra doar cele 10 ganduri pe care mi le-ai spus fara ezitare si as face din ele o cununa pe care sa mi-o lipesc de suflet!
nu vreau sa mai citesc nici un cuvant din cele ce ai scris, m-ar durea prea tare sa vad durerea ta, cauzata de tamplele nimicurilor mele!
ma doare prea tare tot ce am spus si nu reusesc sa gandesc ceva concret in clipele astea! abia vad randurile de lacrimile acestea pe care tu mi-ai spus sa le sterg si sa le fac loc gandurilor logice!
nu cred ca are rost sa spun mii de cuvinte, tu ma cunosti cel mai bine dintre toate persoanele din lumea asta si stii exact cat pot!
tu esti singura persoana care nu are orgolii cand vine vorba de mine, care spune totul asa cum este si care ma accepta asa cum sunt! care ma raneste pentru ca te ranesc inainte ca tu sa ai vreo vina! fara sa constientizez ca altii imi aduc suferinta!
singura persoana care imi rupe sufletul in bucatele cand imi arata realitatea!
nu am curajul sa rup din mine ceea ce imi face rau si reusesc sa-mi fac singura rau ranindu-i pe altii care nu au nici o vina!
dar cand vine vorba de tine totul se destrama! pentru ca nu esti un simplu prieten! un simplu Om sau un simplu baiat care mi-a trecut prin fata acum cateva minute!
esti TU! omul care mi-a aruncat in fata greselile si m-a facut sa vad de atatea ori gunoiul pe care il pastram langa mine, in mine sau pentru mine, si care imi imputea sufletul!
mi-ai facut praf teoriile si mi-ai cerut reactii si realitati, nu vorbe si dedesubturi!
mi se pare fara valoare tot ce spun acum, pentru ca sunt vorbe , iar ele sunt cele ce te-au ranit!
poate ca tu vei avea curajul sa privesti dincolo de ele si sa accepti ca ceea ce spun in unele clipe nu valoreaza nimic! doar niste nervi blestemati sau niste temeri care in loc sa ma faaca mai puternica ma calca in picioare!
nu sunt trista acum! ciudat sau nu, nu simt nimic! e cel mai ciudat sentiment pe care l-am avut vreodata! pur si simplu scriu; numai plang, numai sufar, numai gandesc negativ, nici pozitiv, doar scriu!
pur si simplu numai am ce sa dau! ce sa iau sau ce sa cer!
mi se pare ca am luat tot ce s-a putut, ca am dat tot ce se poate da si ca am cerut tot ce am putut cere!
nu stiu sa explic! nici nu cred ca ai putea intelege ce vreau sa spun , si daca as face-o!
sunt atat de rece in clipa asta, ca nimic nu pare a ma putea incalzi!
rece pentru ca am gresit si pentru ca orice caldura ti-as da, nu va putea incalzi durerea ta!
nu-si mai au rost lacrimile, regretele sau promisiunile! nu ai nevoie de vorbe, de juraminte si de alte formalitati! ma cunosti suficient de bine incat sa stii ca sunt EU si ca ceea ce simt valoreaza mai mult decat 1000 de cuvinte spuse inlacrimat!
nu vreau sa pierd ce am castigat in acesti ani, dar nici nu mai pot sa0ti cer sa recladesti ce am daramat!
prin niste vorbe care raman vorbe!
vreau doar sa stii ca eu ... sunt EU doar in spatele vorbelor pe care le spun in clipele in care sunt ranita!
de multe ori e nevoie de un aer rece pentru a raci ceva ce s-a incalzit artificial...insa..stii bine ca activitatea mea psihica e un scaun cu patru picioare de lemn.primul si cel mai solid sunt eu, urmatorul este cel mai vechi dar foarte stabil si de neinlocuit..familia mea, al treilea este iubirea mea si e inca subred cum bine stii, dar va deveni cel mai important si de inlocuit odata reparat...ultimul e vulnerabil si il pot inlocui fara ezitare daca simt ca e cel nepotrivit si imi ameninta stabilitatea mentala..s-a subrezit si el...imp e sa realizezi ca tu esti acela..daca il voi inlocui sau incerca sa IL reparam depinde de NOI.
RăspundețiȘtergere