habar nu am cine a scris asta, am citit intr-o pagina de ziar aiurea, total aiurea - azi- , si mi-a ramas adanc intiparit in minte acest "torent" de adevar :)
sunt sigura ca cel putin jumatate din cei ce cititi imi veti spune tacut sau tipat " Multumesc ca te-ai gandit la asta! si eu am vrut sa spun cuiva , dar nu mi-am gasit cuvintele!":)
o fac eu si pentru voi! mi-e cred , putin mai simplu ca voua sa imi gasesc cuvintele ...
stiti? cand mergem de mana cu EL sau cu EA nu prea ne mai pasa ca oamenii de peste strada tocmai se cearta, ca femeia batrana din fata noastra ne priveste urat imbratisarile si saruturile sincere, ca barbatul cu epolet :) se uita piezis la noi si ne scruteaza cu privirea cand avem curajul sa ii jucam piesa iubirii noastre direct in fata, fara cortine si muzica diafana:)
nu ne pasa ca in spatele nostru un caine latra a foame, ca urla un copil de frig, de nesansa sau de pura intamplare!
cand mergem de mana cu EI ni se incalzesc degetele degerate de frigul de februarie, ni se ingusteaza privirea mereu infinita, ni se inmoaie picioarele, cadentand pasul fiecarui fior intr-un ritm de mars nesfarsit!
Ni se taie respiratia pentru ca stim ca este acolo cineva care ne-o va reda la fiecare bataie de suflet , la fiecare ticait de inima, la fiecare sincronizare de pasi!
mi se intinde rimelul gandurilor cand imi curg lacrimile nepasarii peste obrajii Timpului batran de atatea ierni care l-au nins aiurea, fara macar sa ma intrebe daca sunt pregatita pentru o iarna atat de geroasa!
mi se inchide dulapul nimicurilor cand vantul sufletului tau imi intra pe fereastra mereu deschisa a necesitatilor!
mi se caramelizeza zaharul necuvintelor cand tu uiti, cu intentie, vorbele pe focul iute al nepasarii si pleci sa iti cauti incaltari de iarna la mall- ul de la coltul strazii!
mi se intareste plastelina dorintelor, cand o arunci la gunoi fara sa iti pese ca pentru a putea face acea inimioara albastra eu am stat nemancata 2 zile , pentru a face rost de bani sa o cumpar!
mi se albeste parul amintirilor , cand alergi Timpul cu picioarele pline de ghimpii indiferentei!
mi se chirceste inima de teama, cand treci strada rugamintilor mele pe culoarea rosu, fara a-ti pasa ca poate cineva te va omori sau te va rapi , iar eu voi ramane singura fara tine. (caci singura cu tine sunt deja!)
mi se murdaresc pantofii cand intru sfioasa pe strada plina de noroi a sentimentelor tale si imi intra tocul in mocirla nedreptatilor!
mi se ineaca sufletul cand cu aceeasi nepasare il privesti cum incearca sa inoate pana la tine si nu-i intinzi mana sa -l ajuti sa nu piara ...
Mie mi se "negativesc" :) toate, in timp ce tie nimic nu iti destrama salba de margele pe care ai primit-o mostenire de la bunica , spre a o da in dar celei ce iti va fi mireasa ...
Tie nici macar tamplele nu iti canta tic-tac-ul adancurilor, tie nici macar degetele nu iti deschid fermoarele nevoii de mine!
tie nici macar TU nu iti mai ajungi, cata vreme MIE ... nici macar Infinitul nu imi poate ajunge nevoii de TINE!
TU nu iti amintesti nici macar ca la o anumita ora trebuie sa ma trezesc, EU retin chiar si secundele in care iti deschideai usa imbratisarilor!
TU nu stii nici macar ziua mea de nastere, EU stiu pana si minutul in care ne-am cunoascut!
EU nu arunc nici macar o privire peste cartea de tarot a iubirii noastre, TU deja legi la gura sacii de gunoi in care ai pus - cu buna stiinta- povestea scrisa cu litere de suflet a relatiei noastre!
nici macar nu te pot numi nepasator! ce ...
Nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica