pentru palmele mele

marți, 28 ianuarie 2014

Corp de gând



picioarele gândului meu au 1 metru 75 de centimetri.
şi, slavă Domnului, nu au nici o dizabilitate!
păşesc agale pe pămâtul transpirat de sudoarea realităţii
şi nu prind miros în pantofii Timpului.
posteriorul (ca să fiu diplomată) are norocosul 90.
toată lumea mă întreabă dacă nu i-am introdus silicon.
nu, credeţi-mă pe cuvânt! chiar este natural!
îl ascund destul de bine sub fuste şi pantaloni largi,
dar uneori mi-e atât de cald în prezenţa cuiva
încât decid să îmi schimb îmbrăcămintea şi să-l afişez fără ruşine.
destul de transparent, dar suficient de netransparent încât să se
vadă doar o incertitudine!
mijlocul meu are 60 de centimetri.
subţire, da, are perfecţiunea unui top model.
sânii gândului meu au 90.
la fel: perfecţi!
rotunjimea lor îi înnebuneşte pe bărbaţi. Le face invidioase pe femeile care o privesc.
şi nu, nici ei nu sunt siliconaţi!
nu cred că gândurile au nevoie de soluţii salvatoare. e simplu.
atât de simplu ca acel sărut de mână pe care bărbaţii îl uită de fiecare dată.
în buzunarul hainei date jos. sau pe scaunul din stânga femeii.
sau în casă.
sărutul de care femeile râd atunci când îl primesc.
pentru că e demodat.
dar gândul meu îl doreşte. Păcat
că nu întâlneşte bărbatul altui gând
care să îi împlinescă dorinţa.
mâinile gândului meu
sunt firave. mânuţe subţierele care îl ajută să îşi strângă firimiturile
aruncate de bogaţii lumii din milă
pe geamul casei mele: realitatea.
capul gândului meu are 2 ochi verzi. bolnavi de cecitate.
2 urechi bolnave de cofoză.
1 nas care şi-a pierdut mirosul
şi o limbă care şi-a pierdut gustul.
asta pentru că s-a săturat să poarte pe umerii firavi greutatea lumii.
prin miros, prin văz, prin gust.
gândul meu şi-a pierdut virginitatea.
la câţiva anişori. prin viol.
cineva a pătruns şi i-a spulberat copilăria.
nu l-a interesat de durerea pricinuită. ci doar de plăcerea sa demonică.
a 2a zi l-a părăsit. nu a tânjit după mângâierile sale. nici nu au existat vreodată!
a rămas singur. cu amintirea averii sale.
mai târziu a ajuns un singuratic cu iz de prostituată mulatră.
plimbându-se lasciv pe trotuarele vieţilor voastre.
păcat că voi nu aţi înţeles că el nu se află acolo pentru a face bani.
nici măcar pentru a satisface.
nici pentru a fi satisfăcut.
ci doar pentru că în casa Realităţii visele mor.
pe strada lumii voastre visele prind contur. se dezbracă şi apoi...
se întorc la mine.
în mine!
cu mine!
pentru mine!
şi le primesc, îmbrăţişându-le puternic!
chiar mi-au lipsit.
şi asta se întâmplă de multe ori: mă părăsesc pentru a găsi sensuri -dar se întorc cu nonsensuri
şi realizează că tot mai bine e Acasă. în realitatea singurătăţii lor. sau în singurătatea realităţii lor.
e totuna.


12 iulie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica