În noaptea asta sunt o dimineață tăcută.
Viscolește argotic peste păcatele sângelui meu
Se îmbolnăvesc și eu nu mai am glas.
Doar ochi care te privesc frivol
Cum zgârii pe pielea mea poeme murdare
Le finisezi cu scrumul țigării
Privindu-le în ochi cu poftă carnală.
n-am cu ce să-ți strig să te oprești
mă dor rănile arse sunt bolnavă de tăcere
continui să sculptezi
în carnea-mi
poemul dezbrăcat de cuvinte
Pygmalion, ce facem?
26 ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica